ISSN 1584-1995   
Nr. 22 - aprilie 2015   
   BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "LUCIAN BLAGA" - CLUJ-NAPOCA | Număr curent | Arhiva | Pagina BCU |
RUBRICI
ANCHETĂ
INFORMARE PROFESIONALĂ
RECOMANDARE DE CARTE
COLECTIV REDACŢIE
EDITOR COORDONATOR:
- Florina Ilis
REDACTORI:
- Katalin Luffy
- Victoria Albulesc
MEMBRI FONDATORI:
- Adriana Szekely
- Liana Grigore
WEBMASTER
- Liana Grigore

BIBLIOREV PRIN E-MAIL


Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.

CĂUTARE ÎN ARHIVĂ

 
powered by FreeFind
ANCHETĂ

Maria BOTEZ • Stela CONSTANTINESCU • Carmen CRIŞAN • Dana CRIŞAN • Mariana FALUP • Anca IFRIM • Florina ILIS • Eliza MAN • Angela MARCU • Cristina POPA • Rozália PORÁCZKY • Iulia PUIE • Monica STOICA • Adriana SZEKELY • Raluca TRIFU
  1. De cât timp lucraţi în bibliotecă? Când v-aţi angajat ştiaţi ce înseamnă să fii bibliotecar? Care era imaginea dumneavoastră despre această profesie?

  2. S-a schimbat ceva în percepţia dumneavoastră? Cum vă vedeţi astăzi?

  3. Care este modelul ideal de bibliotecar la care vă gândiţi? Vă identificaţi cu el? În ce fel?

  4. Este greu să anticipăm care va fi ultima noapte a erei cărţii tipărite şi cea dintâi noapte a erei bibliotecii complet digitale... Dar, proiectându-vă în viitor, cum vă închipuiţi că va arăta acel moment? Cum va arăta bibliotecarul erei digitale? Vă regăsiţi în imaginea acestuia?

Cui îi e frică de era digitală?

♦ Maria BOTEZ (Prelucrarea colecţiilor - Clasificare - indexare)
  1. În 1990, când m-am angajat în bibliotecă, bibliotecarul trebuia să păstreze în bune condiţii documentele, mai ales în depozite închise, în care utilizatorii nu aveau acces, acestea fiind documente tipărite. În vederea regăsirii, se făceau fişe scrise la maşina de scris, sau de mână, care se intercalau, tot manual, în cutii. De aceea una dintre cerinţele postului era aceea de a scrie frumos, caligrafic. Bibliotecarul era dotat cu creion ascuţit, radieră (la clasificare, cu care scria indicii CZU pe versoul paginii de titlu), iar catalogatoarele făceau descrierea la maşina de scris, apoi adăugau indicii CZU. Dacă greşeau, rădeau cu lama, sau acopereau cu tuş corector alb. Apoi se făcea necesarul de fişe, pentru catalogul alfabetic în funcţie de numărul de autori, sau titlu, după regulă, şi pentru catalogul sistematic, câte clasificări (CZU) avea documentul.
    Documentarea în vederea clasificării se făcea deplasându-te la catalogul alfabetic din birou, la catalogul sistematic din sala cataloagelor, la sala de referinţe. Deci multă mişcare.
    După câţiva ani, am primit calculatoare, unu, sau două în birou. După un mic instructaj făcut de laboratorul de informatică, am început timid să facem documente în Word. Şefa de serviciu de atunci, îngrijorată că nu se face norma, ne admonesta "gata, fetelor, v-aţi jucat destul".
    Asta până când am folosit calculatoarele pe post de maşină de scris.
    Când am primit calculatoare cu mouse, nu ne ajungea masa să ne deplasăm cu ele (vorba unei colege).
    Apoi a urmat VUBIS-ul.
    A început indexarea, realizată după posibilităţile softului respectiv.
    Peste câţiva ani Aleph-ul ne-a oferit şansa să prelucrăm informaţia la nivelul marilor biblioteci ale lumii.
    Datorită internet-ului, acum ne facem documentarea în cataloagele bibliotecilor din întreaga lume. Cataloagele noastre pot fi accesate din orice loc, şi avem onoarea ca baza de date creată de noi să fie găzduită de cel mai mare catalog al lumii, acest lucru fiind posibil datorită seriozităţii cu care am început "joaca" pe calculator.

  2. Dacă în trecut, bibliotecarul era un distribuitor de informaţii aflate într-un spaţiu închis de bibliotecă, către un beneficiar care trebuia să se deplaseze la bibliotecă să-şi primească informaţia, astăzi situaţia este cu totul alta.
    Datorită dezvoltării tehnologiei, bibliotecarul de azi are resurse uriaşe de informare din: internet, biblioteci virtuale, cataloagele altor biblioteci, documente digitale, baze de date. De aceea ar trebui să fie cel mai apropiat colaborator şi cel mai important ajutor al cercetătorilor.

  3. Pentru a se îndeplini acest deziderat, calităţile bibliotecarului trebuie să fie multiple, de la inteligenţă, la cultură generală, intuiţie, capacitate de analiză şi sinteză, capacitate de investigaţie, stăpânirea tehnologiei.

  4. Era digitală a început. O să ajungem în era bibliotecii complet digitale pe nesimţite. Trebuie obligatoriu să ţinem pasul cu evoluţia, să ne străduim să rămânem în "clubul" celor mai buni în domeniu, să transmitem mai departe pasiunea pentru această meserie, astfel ca urmaşii noştri să ne poată depăşi "pe autostrada informaţională".


♦ Stela CONSTANTINESCU (Cercetare bibliografică - Sala de Referinţe)
  1. Lucrez în această instituţie de 25 de ani sau de un sfert de secol. E mult, e puţin ... ? Semnificaţia e aceeaşi, dar, parcă, sună diferit. Personal, cred că este o perioadă îndelungată, timp în care ai trăit, ai crescut, ai realizat, ai evoluat, ai visat, ai văzut, te-ai implicat cu o părticică din tine în ceea ce este astăzi biblioteca. Când am fost angajată aici, sincer, nu ştiam prea multe despre ceea ce înseamnă această meserie, dar aveam oarecum viziunea a ceva nobil şi frumos. Practic, nu aveam idee despre ce semnifică "a fi bibliotecar", presupun că nici nu mă gândeam la aşa ceva la vârsta pe care o aveam, nu reţin ca cineva să mă fi întrebat atunci aşa ceva, dar simţeam că este ceva diferit faţă de alte munci, faţă de ceea ce percepeam din exterior şi, aşa şi este. Nu-mi amintesc cu precizie care era imaginea mea personală despre această profesie sau dacă aveam una cât de cât conturată. Ceea ce însă îmi amintesc clar este că, din prima clipă mi-a plăcut ce găseam zilnic în acest loc, ce făceam, că eram curioasă şi avidă să învăţ, zilnic mi se relevau lucruri noi şi necunoscute, lucruri pe care nu le întâlnisem până atunci, cunoşteam foarte multă lume, lucrurile evoluau, se schimbau, se diversificau şi, încet, încet, am ajuns ceea ce suntem azi, bibliotecari cu experienţă şi cunoscători în domeniu.

  2. Odată cu trecerea timpului lucrurile au progresat şi totodată, s-a modificat percepţia asupra profesiei. În primul rând am crescut, ne-am maturizat, am învăţat multe noutăţi, iar toate acestea schimbă felul de a vedea, a simţi şi a trăi multitudinea de sentimente, emoţii cu privire la profesia de bibliotecar şi implicit faţă de instituţie. Însă, un singur lucru nu s-a schimbat niciodată, şi anume, dragostea faţă de BCU. A fi bibliotecarul de azi este diferit de ceea ce eram acum mulţi ani de zile. Ieri, cunoşteam doar partea clasică a muncilor de bibliotecă, în timp ce azi, în prezent, îmbinăm tradiţionalul cu contemporanul, cu accent predominant pe partea digitală, modernă, de actualitate, într-o permanentă şi uimitoare schimbare şi diversificare. Când am intrat în această instituţie eram tânără, timidă, fără experienţă, dar dornică de cunoaştere. Am lucrat cu oameni de la care am învăţat foarte multe lucruri şi cărora le sunt recunoscătoare, iar apoi am învăţat singură acumulând cunoştinţe solide care m-au ajutat în desăvârşirea profesională. În cei 25 de ani am lucrat în majoritatea timpului cu publicul, ceea ce fac şi în prezent. Se pare că această muncă mi se potriveşte cel mai bine şi o fac cu cea mai mare plăcere. După părerea mea, este cea mai solicitantă activitate, care te pune în situaţii dintre cele mai diverse şi pe care trebuie să ştii şi să le poţi gestiona. Deşi astăzi maniera în care pui la dispoziţia publicului informaţiile este mult mai complexă, totuşi te simţi mai stăpân pe tine, mai perseverent, cu un spirit critic şi analitic dezvoltat, mai riguros, mai creativ, mai sigur, mai echilibrat.

  3. Fiecare persoană poate să afirme despre sine că ea sau el ar fi un model ideal de bibliotecar, în care să se regăsească şi cu care să se identifice. Pentru ca un bibliotecar să fie un model, în primul rând ar trebui să iubească această profesie şi instituţia în care este angajat. Angajarea unei persoane ar trebui să se facă după criterii riguroase, care să ţină cont şi de tipul de bibliotecă pentru care se face selecţia. Bibliotecarul trebuie să corespundă anumitor cerinţe, să fie bine pregătit şi educat, dornic să înveţe şi să se perfecţioneze, amabil, disponibil, competent, deschis, comunicativ, cu răbdare, cu pasiune, cu capacitate de sinteză şi analiză, critic, curios, prietenos, loial bibliotecii, riguros, atent şi intuitiv la nevoile utilizatorilor etc. Desigur, pare ceva idealist, dar nu şi imposibil.

  4. Nu mă pot proiecta în viitor până acolo încât să-mi imaginez o ultimă noapte a erei cărţii tipărite şi cea dintâi noapte a erei complet digitale. Nu ştiu dacă va exista un asemenea punct terminus şi un astfel de început, iar dacă totuşi acel moment va veni, probabil că mai avem de aşteptat, cel puţin în ceea ce ne priveşte pe noi românii. Mă gândesc că, cel puţin încă o bună bucată de vreme, cele două formate vor coexista, chiar dacă este o tendinţă accentuată spre tot ce este publicat în format electronic. Personal, nu aş renunţa la varianta tipărită a unei opere. Citirea unei cărţi în varianta print, răsfoirea ei, nu se poate asemăna cu varianta digitală. Aceasta nu îţi oferă aceeaşi plăcere, aceleaşi senzaţii, percepţii şi sentimente. Parcurgerea unei lucrări în format digital mi se pare mai obositoare. Dacă încerc totuşi să-mi imaginez era bibliotecii complet digitale, parcă aş vedea în faţă un film SF în care bibliotecarul ar fi ca un robot apăsând pe tot felul de butoane, dependent de maşinărie şi aplicaţiile sale, cu sentimente limitate şi cu un nivel de comunicare redus la înalta tehnologie. Într-o asemenea imagine nu mă pot regăsi. Se poate spune că am mers prea departe cu imaginaţia şi totul va arăta altfel decât ne-am închipui. Dacă ar fi să răspund la întrebarea: "dacă mi-ar fi frică de era digitală ?", răspunsul ar fi "nu", dar nu prin prisma celor imaginate mai sus. Totuşi, pe moment, aş prefera să rămânem în prezent.


♦ Carmen CRIŞAN (Biroul Periodice)
  1. Lucrez în BCU de 25 de ani. De-a lungul timpului profesia de bibliotecar a fost concepută în diferite moduri în funcţie de mentalitatea epocii, gradul de dezvoltare a producţiei scrise şi de interesele de lectură.
    Bibliotecarul tradiţional ştia cum să achiziţioneze documente, cum să le prelucreze, cum să gestioneze fondul de publicaţii.

  2. Pe vremuri, imaginea mea despre bibliotecar era aceea de gestionar al cărţii şi supraveghetor al lecturii, azi, percepţia mea despre această profesie s-a schimbat radical, bibliotecarul modern şi-a extins competenţele. Pe lângă noţiuni de management şi marketing de bibliotecă, bibliotecarul trebuie să cunoască aplicaţii informatice specifice şi tot ce ţine azi de tehnologii informaţionale, gestionare, administrare a bazelor de date.

  3. Bibliotecarul de azi trebuie să cunoască, de asemenea problemele economice, astfel încât să poată gestiona optim bibliotecile, să cunoască strategiile noi în achiziţii, să cunoască legislaţia.
    În momentul de faţă, biblioteca este o şcoală, iar bibliotecarul este un educator, un consilier al cititorului. Bibliotecarul trebuie să asiste utilizatorul în identificarea resurselor documentare, potrivite nevoilor lui şi în acţiunea de căutare în aceste resurse, care în momentul de faţă sunt în proporţie de 80% resurse electronice.
    În momentul actual, bibliotecile îşi canalizează eforturile pentru a-şi digitiza fondurile, pentru a le pune în valoare şi a oferi cititorilor posibilităţi de a căuta mai repede şi mai uşor.

  4. În era digitală, bibliotecarul are rolul de a asista utilizatorii în căutările lor.
    Celor care nu s-au format în direcţia aceasta şi nu posedă competenţele mai sus amintite, cu siguranţă le este frică de era digitală. Poate, acea noapte a erei complet digitale nu va exista! Încă iubim mirosul cărţii! Bibliotecarul erei digitale se va numi specialist în ştiinţele informării.


♦ Dana CRIŞAN (Prelucrarea colecţiilor - Clasificare - indexare)
  1. Lucrez în bibliotecă din 1990. La data angajării aveam doar vagi cunoştinţe despre această profesie, nu ştiam aproape nimic despre "vastele lucrări" care stau în spatele fiecărei cărţi din bibliotecă, sau despre munca bibliotecarilor. Desigur, cât timp am fost doar "utilizator" în BCU, m-a interesat în special să regăsesc documentele din bibliogafia primită la şcoală, şi să primesc în timp util (respectiv cât mai repede) cartea sau cursul de care aveam nevoie.
    Imaginea mea despre profesia de bibliotecar? Probabil că nu o să pară prea obiectivă, ci, una cam "utopică". Este o profesie nobilă (când poţi ajuta cititorul să-şi regăsească informaţia căutată) şi liniştitoare (cartea este cel mai bun "interlocutor"), care te îmbogăţeşte spiritual în fiecare zi, care nu-ţi lasă mintea să lenevească - oferindu-ţi informaţie "non-stop" pe care trebuie s-o foloseşti în interesul celor ce o caută şi aş putea continua să elogiez mult şi bine profesia mea, care este - trebuie să o spun deşi, risc să pară banal - frumoasă!
    Păcat că e o profesie plătită prost şi că statutul bibliotecarului nu este cunoscut aşa cum ar trebui la noi în ţară!

  2. Sincer, sper şi cred că sunt un bibliotecar adevărat.

  3. Descrierea succintă a bibliotecarului ideal: mare iubitor de carte (şi asta-i o mare responsabilitate să ştii să respecţi şi să ingrijesti munca titanică adunată într-o carte), să ştie să regăsească rapid şi corect informaţia căutată de utilizatori, să fie un bun manager educaţional (în fond bibliotecarii au statut de personal didactic auxiliar), să fie capabil să determine cititorul care intră în bibliotecă să-şi dorească să revină rapid şi să fie mulţumit de informaţia primită. Desigur, vreau să mă pot regăsi pe lângă bibliotecarul ideal sau chiar în postura acestuia. Cum? Prin profesionalism şi seriozitate.

  4. Vă doriţi foarte tare să vă plimbaţi printr-un parc sau printr-o pădure cu arbori şi arbuşti artificiali din plastic sau cauciuc? Eu chiar nu-mi doresc aşa ceva, după cum nu vreau să mă regăsesc numai într-o bibliotecă digitală. Aşa că nu aştept deloc ultima noapte a erei cărţii tipărite şi sper ca omul să nu fie atât de prost (inspirat) ca să prefere cea dintâi noapte a erei bibliotecii complet digitale. Cele două nu pot să coexiste? Mi se pare că, o asemenea eră este lipsită de spirit, fadă şi absolut fără viaţă, aşa că sper să nu o ducă prea mult.
    De ce nu s-ar accepta ca acel cititor îndrăgostit de cartea fizică să mai poată ţine în mână "modelul " acesta de carte, iar cei îndrăgostiţi de cartea digitală să o poată răsfoi virtual pe aceasta? De ce trebuie să vreţi ca biblioteca tradiţională să moară ca să poată trăi cea digitală? Asemenea decizii pripite s-au luat de-a lungul istoriei, desigur toate în defavoarea omenirii.
    Să persistăm în asemenea decizii? În acest caz e clar că omul este singura specie care vrea să se autodistrugă şi care, dacă insistă probabil că va şi reuşi!
    În concluzie, nu vreau să fiu numai bibliotecar al erei digitale şi nu înţeleg de ce credeţi că este vorba de "frică" atunci când spun că eu cred că noul, viitorul, digitalul poate merge mână în mână cu documentele fizice, clasice din biblioteca tradiţională.


♦ Mariana FALUP (Livrare documente, schimb internaţional)
  1. De 25 de ani. În general, când îmbrăţişezi o profesie sau o nouă profesie, ai cunoştinţe şi informaţii de suprafaţă despre aceasta. Dar în decursul acestor ani în care am profesat ca bibliotecar, prin mai multe servicii din instituţie, am avut posibilitatea de a cunoaşte această profesie şi uneori, recunosc nu era cum am sperat.

  2. Percepţia mea referitoare la rolul şi scopul unei biblioteci nu s-a schimbat. În toţi aceşti ani petrecuţi în bibliotecă, s-a modificat doar posibilitatea de a ajunge la informaţie a utilizatorului, în sensul modernizării şi eficientizării serviciilor oferite. Scopul în sine al unei biblioteci a rămas acelaşi, adică punerea la dispoziţia utilizatorului a informaţiei. Pentru acest lucru a trebuit să ţii pasul cu toate modernizările şi tehnologizările apărute.

  3. Ca în orice profesie, există un şablon de idealism, dar care, orice ai face, nu-l poţi atinge, pentru simplul motiv că suntem cu toţii oameni. Dar în momentul în care poţi ajuta un utilizator în obţinerea unei informaţii vitale pentru el, pentru care a "alergat" prin mai multe biblioteci, pe moment, datorită laudelor, mulţumirilor şi aprecierilor primite te consideri bibliotecarul ideal. Nu poţi să nu reacţionezi plăcut la un asemenea răspuns de mulţumire primit din partea unui utilizator: "Nu îmi vine să cred că încercarea mea a dat roade. Vă mărturisesc că nu aveam nicio aşteptare, fiind sigur că nu se va întâmpla nimic. Îmi cer iertare pentru gândul meu păcătos şi vă mulţumesc foarte mult pentru amabilitate şi promptitudine."
    Uneori, din acest punct de vedere sunt bibliotecarul ideal...până vine următorul utilizator şi-mi solicită un titlu pe care nu reuşesc să-l obţin de la nicio bibliotecă din ţară sau străinătate.

  4. Încerc să mă proiectez în viitor pentru închipuirea acelei perioade a erei digitale în biblioteci, dar nu cred că va acapara în totalitate era cărţii tipărite. Mereu vor exista utilizatori nostalgici care vor dori să răsfoiască la propriu o carte. Din păcate, nu mă mai pot vedea în imaginea acelui bibliotecar al erei digitale, nu-mi mai permite timpul biologic.


♦ Anca IFRIM (Cercetare bibliografică - Sala Multimedia)
  1. Lucrez în bibliotecă din primul an de facultate, de la 20 ani. Mi-am dorit acest lucru, nu a fost pentru mine o slujbă care să-mi aducă bani pentru perioada studiilor. Specializarea mea era Istorie-Biblioteconomie, aceasta a fost prima aleasă pe lista cu specializările de la Facultatea de Istorie. Îmi place să fiu bibliotecar, mi-am dorit această meserie, chiar dacă, poate de multe ori, mă "fura" ideea de a lucra într-o bancă, în domeniul informaticii sau într-o corporaţie internaţională imensă; şi acest lucru se datora, ca să fiu sinceră, doar motivului financiar. Pe mine biblioteca m-a educat, m-a format ca om, ca identitate, mi-a impus un anumit statut. Îmi place ceea ce fac şi sper că nu va trebui vreodată să schimb această profesie.

  2. Da. S-au schimbat foarte multe şi m-am schimbat foarte mult în cei 11 ani de bibliotecă. Când am venit aici eram un tânăr la început de drum, care a încercat momente de furie, dezamăgire, tristeţe, dar şi dorinţa de realizare, de a schimba lumea şi de a-şi croi un viitor strălucit. Biblioteca m-a schimbat foarte mult, şi spre bucuria mea, şi a celor din jur, dragi mie, în bine. Am trecut prin toate etapele maturizării; aceasta depinde foarte mult de condiţiile de mediu, de învăţare şi educare. Biblioteca, din punctul meu de vedere, e cel mai bun loc care te poate forma ca om. Aici m-am maturizat psihic, profesional, intelectual şi sufleteşte. M-am educat, am învăţat să am răbdare, să ascult, dar şi să mă fac ascultat. Datorită ei, am devenit astăzi o persoană echilibrată, sigură pe mine şi mândră de ceea ce sunt.

  3. Istoria bibliotecarului este legată de istoria bibliotecilor. Această meserie este una foarte veche. Încă din cele mai vechi timpuri omul a simţit nevoia de a colecta şi de a păstra informaţia, sub diferite forme posibile, de la tăbliţele de lut din Mesopotamia mileniului II î.Hr., la papirusul egiptean, sulurile din Roma Antică, manuscrisele Evului Mediu şi tipăriturile de astăzi, perfecţionându-şi mereu suportul şi forma de scris.
    Obiectivul unei biblioteci este acela de a face parte integrantă în procesul de educaţie, de a fi stâlpul de sprijin pentru cercetare, scopul fiind acela de a răspunde nevoilor academice şi de a asigura suport academic, material şi electronic.
    Pentru mine, imaginea bibliotecarului este imaginea omului învăţat, a omului care deţine puterea.
    Meseria de bibliotecar îţi oferă posibilitatea de a învăţa toată viaţa, de a te informa de ce e în jurul tău, de a şti să răspunzi la orice provocare despre carte şi lectură şi de a fi deschis la tot ce e nou. Una din provocările bibliotecarului de astăzi este nevoia de a face faţă tehnologiilor informaţionale, cerinţelor de lectură ale cititorilor, dar şi bună dobândire a marketingului şi managementului de bibliotecă.

  4. După părerea mea nu cred că ar trebui să ne schimbe imaginea bibliotecarului era digitală, decât într-o mică măsură. Bibliotecarul e omul cărţii, încă din cele mai vechi timpuri şi până în viitorul îndepărtat. Cartea nu va dispărea, dorinţa de a o citi, de a o ţine în mână, relaxarea simţită atunci când o răsfoieşti.
    Teofil Simenski, în Dicţionarul înţelepciunii, scria că bibliotecile sunt locurile unde "vorbesc munţii şi unde trăiesc morţii". Ca bibliotecar, nu mi-e frică de viitor, de calculatoare, de internet, de e-books. Informaticienii se ocupă de partea asta, de era digitală. Bibliotecarul va fi căutat tot timpul, meseria va exista, aşa cum vor exista şi cărţile noastre, tipărite, de mii de ani. Pot depune mărturie pentru asta.
    Că se vor moderniza metodele de căutare ale informaţiei sau poate chiar unele informaţii vor fi stocate electronic, e un lucru foarte bun. Biblioteca noastră, în ultimii ani, a trecut printr-un proces de modernizare, proces foarte bine venit. Am încercat să ridicăm standardele, să ne modernizăm, dar în sens frumos şi practic, fără să distrugem partea tradiţională, fără să renunţăm la cărţile şi revistele tipărite. E foarte bună această sistematizare, găsim mult mai uşor informaţia, dar nu renunţăm la cărţile print. Ne-am simplificat căutările, modul în care cerem cărţile, dar ele rămân pe primul loc. Bibliotecile noastre sunt pline, depozitele de carte sunt şi vor fi căutate mult timp de acum înainte.
    Cartea tipărită nu va dispărea atâta timp cât avem şi păstrăm un trecut. Vor exista biblioteci, dar nu biblioteci digitale - această expresie nu e completă. Era digitală nu va putea distruge tiparul. Dacă se va întâmpla acest lucru, atunci va trebui să găsim altă denumire bibliotecii - Laborator de carte digitală.
    "Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu ..." (Jorge Luis Borges)


♦ Florina ILIS (Cercetare bibliografică şi documentare. Relaţii cu publicul - şef serviciu)
  1. Lucrez în bibliotecă de 20 de ani. Când m-am angajat aveam o viziune vag romantică şi cam livrescă despre ce înseamnă să fii bibliotecar. Mă gândeam la Umberto Eco, la Borges, la Eminescu sau la Lucian Blaga, bibliotecari şi scriitori, deopotrivă... Îmi închipuiam toate aceste spirite mari conversând nu în catedrală, ci în bibliotecă, cu cărţile. Să fii bibliotecar mi se părea a fi o profesie nobilă.

  2. Şi astăzi cred că a fi bibliotecar e un lucru nobil. Nu poţi să devii bibliotecar fără a avea dragoste de cărţi. Percepţia mea asupra profesiei de bibliotecar nu s-a schimbat, doar s-a nuanţat. Azi ştiu că dragostea de carte nu trebuie să fie o dragoste egoistă, ci, dimpotrivă, una împărtăşită, iar bibliotecarul să fie cel care s-o facă să devină astfel făcându-i şi pe ceilalţi, în special, pe cei tineri să iubească lectura şi cartea.

  3. Modelul ideal de bibliotecar ar fi acela care să cunoască toate cataloagele de cărţi ale tuturor bibliotecilor lumii. Şi să fi citit tot... Imaginea bibliotecarului, pictată de Arcimboldo, e reprezentativă în acest sens. Dar acest model e unul utopic. Ideea în sine i-a inspirat însă pe cei care construiesc în lumea virtuală ideea de bibliotecă unică, o bibliotecă care să conţină toate cărţile. E ideea care l-a sedus şi pe Borges. Cred că nu e defel o idee imposibilă pentru deceniile ce vor urma...

  4. Era digitală nu trebuie sa sperie pe nimeni. Apariţia tiparului n-a făcut decât să înlocuiască modul de reproducere a cărţii, nicidecum ideea de carte sau dorinţa de lectură. La fel se va întâmpla şi cu publicaţiile digitale care vor înlocui treptat cartea în forma printată. În prezent, noi avem şansa de a traversa o perioadă intermediară, asemănătoare celei de început a tiparului (tipographie incunabula). Nimeni nu ştie exact cât va dura incunabula digitalului. Poate mai puţin de o sută de ani sau poate mai mult... Ce ştim însă sigur e că oamenii vor continua să citească, indiferent de format. şi, implicit, bibliotecarul va fi acolo, în viitorul digital al cărţii, dar şi al bibliotecii virtuale. Ar fi nevoie de geniul unui Arcimboldo ca să-l putem reprezenta...
    Va fi un cyborg, oare?!


♦ Eliza MAN (Biblioteca de Litere - Secţia spaniolă)
  1. M-am angajat pentru prima oară în bibliotecă în primăvara anului 2003. Eram studentă în anul II la Facultatea de Istorie, secţia Istorie-Biblioteconomie, deci angajarea pe un post de suplinire a reprezentat şansa de a lua contact cu această meserie încă de pe băncile facultăţii. La momentul acela aveam în minte imaginea bibliotecarei de la biblioteca şcolară, o persoană care ştia locul fiecărei cărţi cu ochii închişi, nebănuind însă volumul de muncă ce face posibilă accesarea atât de facilă a unei cărţi (la momentul acela completând un buletin de împrumut, azi, printr-un simplu click).

  2. Practica avea să îmi demonstreze că meseria de bibliotecar este mult mai complexă decât ce îmi imaginam eu la acel moment. Am avut posibilitatea să lucrez în mai multe departamente ale Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga", atât în sediul central cât şi la filiale. Ca bibliotecar în sediul central, am avut şansa să cunosc specificul câtorva departamente. Interconectate, aceste motoare fac posibilă buna funcţionare a Bibliotecii.
    Spre deosebire de percepţia pe care o aveam înainte să îmbrăţişez această profesie, relaţia cu utilizatorul final este semnificativ redusă, contactul cu cititorul se diminuează considerabil ca bibliotecar în anumite departamente unde principala activitate este prelucrarea cărţii.
    Între cititorul din sediul central şi carte există o oarecare barieră, dat fiind faptul că fondul de carte este cu precădere servit din depozite.
    Pe de altă parte, sediul central, prin departamentele moderne de informatizare şi digitizare, compartimentul Multimedia, creează o punte către ceea ce probabil va fi biblioteca viitorului.
    Bibliotecarul de filială mi se pare mai aproape de percepţia mea iniţială, acesta având posibilitatea să desfăşoare toate activităţile de prelucrare a cărţii şi având o relaţie mai apropiată cu cititorul, care la rândul său are acces nemijlocit la carte, mai ales la bibliotecile unde fondul este organizat la raft liber.
    Azi mă văd mai aproape de modelul bibliotecarului de filială, considerând că (încă) este mai aproape de viziunea mea despre această meserie, apreciind totodată amploarea şi calitatea muncii colegilor din departamentele sediului Central.

  3. Bibliotecarul ideal este bibliotecarul care sprijină procesul de cunoaştere, care vine în întâmpinarea nevoilor de informare şi lectură ale cititorului, care reuşeşte să îndrume cititorul spre regăsirea surselor bibliografice de care are nevoie, fie că acestea sunt regăsibile pe suport tradiţional, în cadrul bazelor de date, pe internet, etc.
    Mă identific cu acest model datorită dorinţei de a nu lăsa cititorul să plece din bibliotecă fără a fi regăsit informaţia dorită, sau, de ce nu, chiar mai mult decât atât.

  4. Într-adevăr, este greu să ne imaginăm o lume fără cartea tipărită şi sincer, nu cred că va veni o zi în care aceasta să nu mai existe. Experienţa lecturii nu este doar o experienţă vizuală, ci şi tactilă, olfactivă, estetică, de aceea nu cred că va putea fi înlocuită complet de un ecran impersonal. Era digitală a început, are avantajele ei incontestabile în secolul vitezei, în care dorim să se întâmple totul cât mai repede, însă nu cred că asta înseamnă sfârşitul cărţii tipărite.
    Deşi trebuie să ţinem pasul cu tehnologia, să fim deschişi la ceea ce ea poate sa aducă bun în viaţa noastră, cred ca tranziţia se va face lent, dându-ne timp să ne adaptăm. Îmi este greu însă să proiectez imaginea bibliotecarului din era digitală.
    Las o colegă cu mai multă imaginaţie să o facă...


♦ Angela MARCU (Cercetare bibliografică - Documentare)
  1. Lucrez în bibliotecă de 24 de ani.
    Am iubit biblioteca încă din studenţie. Eram fascinată atunci, nu doar de oferta extraordinară de carte, un adevărat rai pentru un cititor pasionat, dar şi de frumoasa clădire a bibliotecii, de sălile de lectură cu ambianţa lor caldă, luminoasă şi parcă ocrotitoare.

  2. Am fost şi sunt încântată să pot lucra în acest spaţiu prietenos şi primitor. În 1990, când am venit în bibliotecă, intram aici într-o împărăţie a cărţii şi nu bănuiam, nici o clipă, că pagina tipărită ar putea fi înlocuită de imaginea ei şi că mii de cărţi vor ocupa un spaţiu cât una singură. În istoria bibliografiei a existat de multe ori tentativa realizării unui repertoriu universal al tuturor cărţilor, lucru ce părea din ce în ce mai greu de înfăptuit pe măsura creşterii numărului documentelor. Acum această aspiraţie spre exhaustivitate pare azi realizabilă în sfârşit cu ajutorul tehnicii de calcul. Ţin minte că la început am văzut în calculator un bun prieten, un ajutor de nădejde şi acum, după douăzeci de ani, trebuie să recunoaştem că, datorită lui, putem azi să găsim şi să solicităm rapid o carte sau o revistă, să găsim imediat ce cărţi s-au scris pe o temă sau alta, să aflăm imediat aproape orice date sau informaţii, să comunicăm la distanţă în direct, să ne bucurăm ochiul şi sufletul cu imagini şi sunete. Aproape tot ce a creat omul de-a lungul timpului s-a transformat acum în imagine şi sunet şi poate fi văzut şi ascultat de oricine are un calculator. Aş zice că nu e puţin lucru. Pe de altă parte, ne confruntăm inevitabil şi cu reversul medaliei. Sunt neajunsuri binecunoscute, de altfel: tot mai puţină lume citeşte, studiul temeinic se practică din ce în ce mai puţin, ne asaltează de pretutindeni o avalanşă de informaţii dintre care puţine sunt autentice şi credibile, irosim prea mult timp în faţa unui ecran şi ne rămâne prea puţin timp pentru a ne bucura de soare, de natură, de viaţă. Suntem mai mult spectatorii altora şi ne înstrăinăm de noi înşine.

  3. Mă gândesc că ne putem imagina un model ideal de bibliotecar, privind profesia noastră din perspectiva cititorilor, a celor pentru care biblioteca a fost creată şi funcţionează (îmi place să le spun cititori şi celor care citesc prin intermediul noilor tehnici, electronice). Uneori bibliotecarul este văzut ca un funcţionar care se ocupă de carte aşa cum se ocupă funcţionarii de hârtiile de birou. De foarte multe ori însă cititorul vede în bibliotecar un profesionist care îl poate ajuta să găsească exact ceea ce caută în bibliotecă, şi anume documentul potrivit nevoii lui de informare. (Indiferent dacă acest document este pe hârtie sau pe suport electronic). Aş spune că un bun bibliotecar, nu neapărat ideal, este cel care atunci când priveşte o carte nu o vede doar ca pe un obiect, ci în primul rând se gândeşte la conţinutul ei şi simte chiar ataşament pentru anumite cărţi. Pe toate însă, fie ele electronice sau pe hârtie, el este în stare să le organizeze în aşa fel încât să le găsească oricând cu uşurinţă.

  4. Datorită uşurinţei cu care poate fi accesat documentul digital, probabil că nu este departe momentul în care cel tipărit pe suport de hârtie va fi mai mult doar obiect de muzeu, dublul său digital substituindu-l cu succes într-o societate în care timpul "nu mai are răbdare". Bibliotecarul, cel care în vremurile nedigitale se ocupa de primirea, înregistrarea, depozitarea şi regăsirea cărţii tipărite, se va ocupa acum în special de cărţile şi revistele digitale, dar şi acestea au nevoie să fie achiziţionate, catalogate, clasificate şi regăsite cu uşurinţă. Probabil că depozitele bibliotecilor vor etala pe rafturi din ce în ce mai puţine cărţi tipărite iar cele electronice, mult mai numeroase, dispuse tot pe rafturile bibliotecilor, nu vor fi toate accesibile gratuit în mediul virtual, deci biblioteca va rămâne necesară şi frecventată. Cred că, indiferent de suportul informaţiilor, de la tăbliţele de argilă şi până la suportul electronic de azi, esenţa muncii bibliotecarului rămâne neschimbată, adică este aceea de a organiza cunoaşterea pentru o ulterioară regăsire.
    Un bun bibliotecar va fi acela care conduce "utilizatorul" prin labirintul informaţiilor la documentul potrivit. O sarcină ce devine din ce în ce mai grea pe măsură ce creşte vertiginos numărul acestor documente digitale. Ştim cu toţii că azi practic oricine poate să posteze informaţie în mediul virtual şi este evidentă pentru toată lumea dificultatea de a evita capcanele ce pândesc la tot pasul: informaţiile eronate, manipularea, dezinformarea, etc. "Misiunea" bibliotecarului nu va fi aşadar una uşoară, dacă va înţelege că este necesar să-şi asume şi el sarcina de a selecta critic informaţia autentică înglodată într-o masă imensă de informaţie. Barbu Teodorescu avertiza încă din interbelic asupra pericolului rătăcirii fără sens în pădurea de cărţi : "Dacă fiecare generaţie va citi repede şi va înţelege rău, cultura care l-a eliberat pe om din pădurea primitivă, îl îndreaptă din nou în acest primitivism, îl îndreaptă în pădurea de cărţi. Astăzi, omul în loc de a studia pentru a trăi, trăieşte pentru a studia, omul se pierde în propria sa bogăţie".
    Aşadar să nu ne fie frică de "era digitală", să-i acceptăm provocările şi să fim la înălţimea exigenţelor acestor vremi "digitale".


♦ Cristina POPA (Dezvoltarea colecţiilor şi evidenţa publicaţiilor - Fond legal)
  1. Lucrez de 23 de ani. La angajare nu aveam o idee clară despre această profesie. Nu aveam idei preconcepute dar nici nu aş fi ştiut exact ce implicaţii are această meserie.

  2. S-a schimbat, pentru că în 23 de ani deja le explic şi altora ce înseamnă să fii bibliotecar, nu-i doar "dă cartea ia cartea" sau "ce bine că ai timp să citeşti la serviciu". Este mare diferenţă între anii '90 şi ceea ce este astăzi, multe separau bibliotecile din România faţă de cele similare din Occident. Am încercat să depăşesc diferenţele şi să recuperez lipsa de experienţă în asimilarea noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării.

  3. Deschis, cooperant, amabil, profesionist. Încerc să mă perfecţionez încontinuu, să citesc lucruri noi, să învăţ, să aplic.

  4. Eu, personal, nu cred că va exista biblioteca complet digitală, bibliotecarul ca specialist în informare, care sfătuieşte utilizatorii în privinţa celui mai bun traseu spre informaţii şi care interpretează limbajul de acces, nu va avea motive de îngrijorare în următorii ani.
    Funcţia principală a bibliotecii pentru asigurarea accesibilităţii pe termen lung la informaţia înregistrată, adică achiziţia, prelucrarea, organizarea, prezervarea, nu este îndeplinită de nicio altă instituţie la modul sistematic. Va exista soluţia navigării atât în format tipărit cât şi digital.


♦ Rozália PORÁCZKY (Director general adjunct)
  1. De 33 de ani.
    Nu m-am gândit, doream doar să lucrez în această bibliotecă. Momentele "cheie" în viaţa mea au fost definite de clădiri impunătoare (Facultatea de Litere, Biblioteca Centrală Universitară)
    Credeam, că este o muncă interesantă, pe placul meu, care permitea şi studiul cărţilor şi revistelor pregătite şi distribuite în săli de lectură cititorilor.

  2. Bineînţeles. Consider, că profesia de bibliotecar este pentru persoanele dedicate acestei ocupaţii, care acceptă să lucreze cu publicul cititor uneori greu de suportat şi de tolerat, să-şi completeze / "actualizeze" permanent cunoştinţele (nu neapărat în forme organizate) pentru a deveni mai eficient, mai erudit şi mai plăcut, având la bază deja cunoştinţele, aptitudinile şi calităţile necesare pentru practicarea acestei meserii, la un nivel înalt.

  3. Modelul de bibliotecar poate fi definit teoretic, dar în realitate, ceea ce contează este modul şi arta cu care interacţionezi cu cititorul, sentimentul de mulţumire şi împlinire profesională depinde în mare măsură de reuşita acestei apropieri în scopul unei colaborări fructuoase.

  4. Este prea puţin probabil să se ajungă să existe doar biblioteci digitizate, iar dacă totuşi se va întâmpla, nu se vor mai numi biblioteci ... şi nici profesia de bibliotecar, în sensul clasic al cuvântului, nu va mai fi ... cei care vor gestiona stivurile de informaţii vor fi specialişti în regăsirea şi ierarhizarea informaţiilor, cititorii vor accesa bazele de date / documentele digitizate de la distanţă, iar vizitele vor fi la muzee-biblioteci şi lumea se va minuna văzând cărţile din hârtie şi exemplare de bibliotecari mumificate ...
    Eu voi contempla cu serenitate, ce se întâmplă, privind în jos ...


♦ Iulia PUIE (Relaţii cu publicul)
  1. Lucrez în bibliotecă din 15 februarie 2015. În momentul în care m-am angajat ca bibliotecar ştiam ce presupune această meserie şi care urmează a-mi fi atribuţiile, sarcinile şi responsabilităţile.
    Imaginea mea despre profesia de bibliotecar a fost una foarte bună. Mereu am considerat că un bibliotecar are avantajul pe care nicio altă persoană nu îl are, acela de a lucra printre cărţi, printre profesori şi studenţi. Nicio altă meserie nu îţi pune cartea la dispoziţia ta şi nu îţi oferă acces la aşa de multă informaţie, cum îţi oferă meseria de bibliotecar.

  2. Percepţia mea legată de această meserie nu s-a schimbat deloc nici după ce am ajuns a lucra într-o bibliotecă. Azi eu mă văd o începătoare care mai are foarte multe lucruri de învăţat.

  3. Modelul ideal de bibliotecar în viziunea mea, este cel din filmele mai vechi, în care el este patronul bibliotecii, paznicul ei, cel care ştie toate cărţile care se găsesc în biblioteca sa şi care are o poveste interesantă pentru fiecare cititor. El este persoana care mereu va reuşi să facă pe cineva să citească o nouă carte şi o persoană la care eşti dornic să mergi zi de zi şi să aştepţi cu sufletul la gură să îţi recomande o nouă lucrare.
    În prezent, deşi nu în modul clasic, pe care eu mi-l imaginez, o mare parte dintre bibliotecarii BCU-ului se apropie de modelul meu ideal de bibliotecar. Vreau să cred că şi eu mă identific, sau sunt pe cale de a mă identifica cu el. De aceea, încerc să cunosc cât mai bine operele din bibliotecă la care eu lucrez pentru a-i putea ajuta pe studenţi să găsească toate materialele de care au nevoie, ba chiar să vin cu completări la lista lor iniţială de lucrări.

  4. Eu nu mă regăsesc în imaginea bibliotecarului erei digitale. Consider că digitizarea operelor este un lucru foarte bun deoarece favorizează accesul unor mult mai multe persoane la lectură. Deasemenea o bibliotecă digitală oferă mult mai mult confort cititorilor şi rezolvă şi problema timpului, ea putând fi accesată în orice moment şi, probabil, din orice loc.
    Din păcate, biblioteca digitală răpeşte cititorului contactul cu cartea. Bineînţeles, nu în totalitate, deoarece asta rămâne la decizia lui, însă pentru generaţiile mai tinere care sunt obişnuite cu calculatorul şi internetul încă de la o vârstă fragedă, cred că ar fi foarte bine dacă măcar pentru perioade scurte de timp, ar renunţa la calculatoare şi ar lua contact cu cartea tipărită.


♦ Monica STOICA (Conservarea şi igienizarea colecţiilor - şef serviciu)
  1. 22 de ani
    Aveam o idee, dar cu certitudine, nu ştiam complexitatea meseriei.
    Nu mai reţin.

  2. Azi sunt un profesionist!

  3. Un bibliotecar ar trebui să aibă o solidă cultură generală, o bună educaţie, multe cunoştinţe în informatică, o sănătate bună (mai ales mentală), bună dispoziţie...

  4. Nu cred că va exista ... ultima noapte!!!


♦ Adriana SZEKELY (Împrumut la domiciliu. Permise - şef birou)
  1. În bibliotecă lucrez de 23 de ani.
    Aveam cunoştinţe generale, deoarece absolvisem cursurile de biblioteconomie în liceu (filologie-istorie).
    O profesie liniştită, în care poţi citi nestingherit/ă.

  2. Da, s-a schimbat radical, întrucât s-a dovedit că în timpul serviciului, mai ales cu publicul, bibliotecarul nu are timp pentru citit, eventual doar titlurile publicaţiilor împrumutate.
    Timp de 23 de ani, lucrând doar în serviciul cu publicul am fost nevoită să mă dezvolt profesional pentru a răspunde adecvat întrebărilor utilizatorilor.
    O bibliotecară în continuă schimbare.

  3. Un bibliotecar care utilizează toate sursele de informare (tradiţionale sau automatizate) pentru a face faţă solicitărilor utilizatorilor.
    ... cel puţin încerc zilnic să mă perfecţionez ...

  4. O persoană discretă în spaţiul bibliotecii, dar care va livra servicii (în special, la distanţă) utilizatorilor cu ajutorul tehnologiei performante.


♦ Raluca TRIFU (Biroul de Resurse Umane şi Marketing)
  1. Lucrez în bibliotecă din anul 2001 încă din perioada studiilor de specialitate - Istorie Biblioteconomie. În momentul angajării parcursesem deja câteva discipline din domeniul biblioteconomiei astfel că ştiam ce presupune profesia de bibliotecar. Alegerea Secţiei de Istorie Biblioteconomie nu a fost una întâmplătoare. În imaginea mea bibliotecarul era o persoană responsabilă de cărţile dintr-o bibliotecă. Ştiam că sunt mai multe proceduri pe care bibliotecarul le face, dar nu eram conştientă de întregul flux de activităţi dintr-o bibliotecă şi de toate posibilităţile pe care profesia de bibliotecar le oferă.

  2. Din punctul meu de vedere profesia de bibliotecar a suferit o schimbare de paradigmă în ultimii cincisprezece ani. Chiar dacă operaţiunile pe care un bibliotecar le face într-o bibliotecă sunt în general aceleaşi, volumul imens de informaţie pe care bibliotecarul din ziua de azi trebuie să îl gestioneze, îl determină pe acesta să fie mult mai dinamic, mai flexibil, pregătit permanent să accepte o schimbare în modul său de lucru. Bibliotecarul nu trebuie să fie doar un simplu iubitor al cărţilor şi un simplu gestionar, el trebuie să fie un specialist în managementul informaţiei. De altfel, chiar terminologia a suferit modificări. Se vorbeşte de bibliotecar în acelaşi fel cu specialistul în ştiinţa informării şi documentării. Toate aceste modificări paradigmatice sunt resimţite de propria persoană. Foarte multe din activităţile mele sunt determinate de mediile electronice de management al datelor.

  3. În viziune mea, bibliotecarul ideal este bibliotecarul care permite informaţiei să circule şi facilitează informaţia persoanelor care au nevoie de ea. În acelaşi timp bibliotecarul ideal este acea persoană care conştientizează importanţa prezervării documentelor din zona în care lucrează. Mă identific cu acest bibliotecar într-o oarecare măsură. Activităţile mele zilnice trec uneori sfera biblioteconomiei, imprimându-li-se mai mult un caracter interdisciplinar.

  4. În opinia mea era digitală va continua să coexiste cu era tipărită. Accesul la informaţie va fi diferit, însă. Cartea este preţuită ca obiect şi ca informaţie. Cartea obiect va exista atâta timp cât oamenii o vor dori. Bibliotecarul erei digitale va fi o persoană capabilă să ia decizii rapide în selectarea informaţiei relevante. În mare măsură mă identific cu această viziune a bibliotecarului.



webmaster@bcucluj.ro