În perioada 12 octombrie - 12 noiembrie 2005, în holul Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca , a fost organizata o expozitie în cadrul careia au fost expuse o serie de afise ce au apartinut odinioara propagandei comuniste din România. Ideea de la care s-a pornit a fost una simpla: în cadrul bibliotecii exista depozitate pachete cu tiparituri, denumite generic "mercantilaj", ce contin printre altele si afise propagandistice. Un anumit numar de astfel de afise au fost extrase, clasificate tematic, urmând ca aceste teme sa fie expuse periodic, la intervale diferite de timp în spatiul special amenajat al bibliotecii.

Prin seria de expozitii pe care le realizam nu urmarim o rescriere sau retraire a istoriei. Nu ne propunem nici macar reamintirea unor timpuri trecute. Dorim doar sa oprim pentru câteva momente microfilmul timpului pentru a decupa câteva pozitii din acesta. Acestea caracterizeaza regimul comunist din România în evolutia sa. Aceste afise au fost grupate pe diferite teme, cum ar fi: prietenia româno-sovietica, îndemnuri adresate clasei muncitoare si taranimii, lupta pentru pace, citate din discursurile unor lideri politici ai vremii, mari sarbatori devenite religii nationale sau îndemnuri pentru economisirea energiei electrice si a carburantilor. Necunoscute tinerilor, aceste afise au însotit si au facut parte din viata mai multor generatii. Deci, pot fi considerate un crâmpei din viata acestora. Ele au facut si, de ce nu, mai fac înca parte din istoria recenta a României. Acceptate sau nu, primite cu placere sau privite cu dezinteres, ele stau înca marturie a celor 50 de ani apartinând unui regim politic care ne-a influentat destinul, tulburând pâna si cursul istoriei.

Ca gen al graficii de reproducere, afisul se afirma, ca o urmare logica a dezvoltarii artelor vizuale de la Renastere si pâna în zilele noastre, pe directia unor interferente între arta, stiinta si tehnica. În esenta, istoria afisului oglindeste eforturile de a gasi un mijloc de informare la o scara de circulatie publica, capabil sa satisfaca nevoile publicitatii într-un limbaj clar, expresiv si convingator. Etalat pe ziduri, pe panouri sau pe stâlpi special amenajati, în locuri frecventate, afisul participa activ la spectacolul vizual-decorativ al strazii. El cheama, atrage, convinge si militeaza în favoarea unui mesaj bine precizat. Prin renuntarea la abuzul de fraze lungi, care complicau compozitia afisului, reducându-i lizibilitatea, s-a ajuns treptat la echilibrul imagine-text, la o sinteza între semnul plastic si comentariu (1). Se manifesta tendinta spre simplificare si concentrare a compozitiei grafice în vederea condensarii ideii într-o imagine de soc optic cu maxima forta de exaltare si dirijare a atentiei. Afisul trebuie sa izbeasca ochiul, sa actioneze prompt si activ asupra privitorului, sa-l atraga si sa-l emotioneze, sa se faca înteles în cel mai scurt timp posibil.

Raymond Savignac defineste afisul modern drept "un scandal vizual. Lectura sa trebuie sa fie instantanee. Într-o fractiune de secunda, omul strazii trebuie sa înteleaga ceea ce vrea sa spuna...Afisul este un mesaj, un desen fara legenda, schita care înlocuieste discursul lung...El este supus în întregime necesitatii de expresie si spiritului de inventie". Functia de comunicare a afisului îi conditioneaza însasi existenta în rândul artelor aplicate de larga finalitate. În cazul particular al afisului, calitatea comunicarii se masoara prin gradul ei de promptitudine si eficacitate publica. Ceea ce caracterizeaza afisul în raport cu alte elemente ale universului imaginii este functionalitatea, motivatia sa clara, capacitatea de concentrare a elementelor informatiei, de condensare a mesajelor în forme grafice sugestive si explicite. Este rezultatul unui efort de reducere a excesului de semne, întrucât eficacitatea optima a functiei lui de comunicare nu depinde de maximumul de informatie, ci de maximumul de inteligibilitate, de condensare si de explicitare a mesajului, prin identitatea dintre forma creata si forma perceputa.

Afisul din etapa 1944-1948 ilustreaza o perioada bogata în evenimente. Este epoca de afirmare a afisului politic românesc, în conditiile primei etape a revolutiei populare. Afisul se manifesta ca o arta combativa, instrument activ de propaganda, cu o importanta functie sociala, servind sarcinilor revolutiei populare. Seria afiselor editate în primii ani ai Republicii marcheaza mari evenimente din istoria poporului nostru, primind valoarea unor documente profund evocatoare pentru atmosfera de efervescenta politica a epocii. Afisul devine astfel purtatorul mesajelor si chemarilor partidului pentru mobilizarea întregului popor. Cu toate ca înregistreaza unele succese notabile, evidente mai cu seama în clarificarea problemelor de continut, afisul acestei perioade ramâne, într-o însemnata masura, tributar unei conceptii ilustrative, unui descriptivism ce nu depaseste decât rareori documentul. Cu vremea, se va pune accentul pe sporirea expresivitatii plastice.
Cristalizarea noilor tendinte catre simplitate si concizie grafica se dezvolta cu evidenta claritate prin 1956-1958. Se înregistreaza un plus de initiativa si de concentrare a eforturilor catre concizie grafica, catre solutii inedite si mai îndraznete, folosindu-se un repertoriu de semne mai variat în care îsi fac loc simbolul si metafora plastica.

Marxismul ar putea fi caracterizat prin puterea sa de raspândire; este o filosofie capabila sa se propage în masa, în primul rând pentru ca ea corespunde unui anumit nivel de dezvoltare a civilizatiei industriale, iar în al doilea rând pentru ca se sprijina pe o dialectica care poate fi usor schematizata, fara a fi prea mult deformata. Propaganda de tip bolsevic se poate reduce la doua expresii esentiale: dezvaluirea politica (sau denuntarea) si sloganul. Urmând îndemnurile lui Marx, "trebuie sa facem oprimarea reala înca si mai dura, adaugându-i apoi constiinta oprimarii, sa facem rusinea si mai rusinoasa facând-o publica", Lenin invita toti social-democratii sa "organizeze dezvaluiri politice în toate domeniile". Sloganul respecta aspectul combativ si constructiv al acestei propagande. Sloganul este traducerea verbala a unei faze ce tine de tactica revolutionara. Acest concept-motor trebuie sa exprime cât mai clar, mai concis si mai euforic obiectivul cel mai important al momentului. Un slogan nu este o expresie goala, el condenseaza tendinta politica a momentului : "Orice slogan trebuie extras din suma particularitatilor unei situatii politice determinate". Sloganul marcheaza platformele periodice care determina celelalte forte politice sa se raporteze favorabil sau nu fata de o serie de obiective concrete si seducatoare pentru mase. Orice slogan trebuie sa corespunda nu doar situatiei politice, ci si nivelului de constiinta al maselor. Nu are valoare decât daca patrunde larg aceasta constiinta, iar pentru aceasta trebuie sa degaje aspiratiile latente din temele convenabile. Incontestabil, propaganda politica în forma sa moderna a fost inaugurata de bolsevism si în special de Lenin si Trotki. Datorita talentului sau de propagandist si agitator, Lenin lanseaza în 1917 sloganele care însotesc etapele de cucerire a puterii. Imaginea este de mai multe feluri: caricatura, desen satiric sau fotografie, - embleme sau simboluri - , portrete ale conducatorilor. Imaginea este, fara îndoiala, instrumentul cel mai socant si mai eficace. Perceperea sa este imediata si nu cere nici un efort. Însotita de o scurta legenda, ea înlocuieste cu succes orice text si orice discurs. De preferinta se rezuma la o imagine de propaganda.

În orice domeniu, propaganda se straduieste în primul rând sa simplifice. Adica, sa-si împarta doctrina si argumentatia în câteva idei, care vor fi cât se poate de clar definite. O întreaga serie de formule este la dispozitia propagandistului: manifeste, profesiuni de credinta, programe, declaratii, catehisme, care, sub o forma în general afirmativa, enunta câteva propozitii într-un text scurt si clar. Aspirând totdeauna spre simplitate, trebuie gasite lozincile si sloganurile cele mai simple si cele mai socante posibil, printr-o tehnica dezvoltata de publicitate. Lozinca are un continut tactic: ea rezuma obiectivul care trebuie atins. Sloganul face în mod mai direct apel la pasiunile politice, la entuziasm, la ura. În fine, la limita, o doctrina sau un regim se rezuma într-un simbol: simbol grafic, simbol imagistic (drapel, fanion), simbol plastic (salut fascist) simbol muzical (imn).

Tema expozitiei prezentate reflecta Constitutia din 1952 si prietenia româno-sovietica.
Daca prin Constitutia din 13 aprilie 1948 se pregatise o transformare totala a economiei nationale, în Constitutia Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952 predomina realizarea intereselor politice ale Partidului Comunist Român, denumit înca Partidul Muncitoresc Român. Este constitutia totalei aserviri a României fata de Uniunea Sovietica (2). Constitutia începe cu un capitol introductiv, în care se pune la baza existentei statului român dependenta de Uniunea Sovietica: "Alianta cu Uniunea Sovietica, sprijinul si ajutorul sau dezinteresat si fratesc asigura independenta, suveranitatea de stat, dezvoltarea si înflorirea Republicii Populare Române", se declara în aliniatul IV al acestui capitol. În alineatul VI se mentioneaza ca prietenia cu U.R.S.S. constituie "baza politicii noastre externe".

Din punct de vedere al structurii formale a unei constitutii, spre deosebire de constitutiile precedente, titlurile despre drepturile omului erau expediate undeva în urma, dupa reglementarea tuturor puterilor statului. Drepturile, în ordinea din Constitutie, erau: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la pensie, dreptul la învatatura, egalitatea în fata legii, drepturile minoritatilor, libertatea de constiinta. În aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima oara despre proprietatea socialista, precum si de "rolul conducator al partidului".

Ziaristii care au vizitat aceasta expozitie au staruit, printre altele, asupra a doua întrebari:

• Daca expozitia are vreo legatura cu prezentul (se refereau la conotatii politice)? si
• Care a fost reactia vizitatorilor?