UN PUZZLE POSTMODERN
Sorana Ionăşanu
|
Graţian Cormoş (coord.), Teme actuale, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2008 |
Concepută sub forma unui volum colectiv, îngrijit de către publicistul şi scriitorul Graţian Cormoş, prezenta lucrare Teme actuale, cumulează articole ştiinţifice cu caracter divergent, reunite totuşi sub auspiciile fondului cultural, printr-o incursiune în atemporalitatea vestigiilor gândirii omenirii. Studii variate, comentarii sau interpretări distincte, îşi propun să dezvăluie cititorului un spaţiu cultural vast: de la eseu la studii de filosofie, de la critica literară la perspective socio-antopologice, de la geografie la istorie sau politică. Cele 10 "orizonturi culturale" ilustrează texte recente ce problematizează tematica existenţială a spiritului contemporan, depăşind graniţele unui anumit areal, într-o anumită epocă, caracterizate printr-o perpetuă actualitate.
Volumul debutează cu o trecere în revistă a bio-bibliografiei lui Edgar Papu, eseist şi critic literar român, considerat unul dintre cei mai importanţi comparatişti postbelici, autorul unor studii de literatură universală şi teorie literară. Articolul lui Graţian Cormoş, Edgar Papu - elucidări bio-bibliografice, este argumentat prin faptul că detaliile bio şi bibliografice ale eruditului Edgar Papu se pretează a fi un fundal de informaţii necesar creării unei ambianţe de poziţionare şi comprehensiune adecvate operei.
Urmează un studiu de nuanţă filosofică al lui Ciprian Bogdan, Autogenerare şi interacţiune la Friedrich Nietzche, ce aduce în discuţie problema identităţii la Nietzche, alături de construcţia sinelui şi conştiinţa de sine. Aşadar identitatea, însoţită de premisele ei vitale şi pragmatice, ne este înfăţişată ca un proces de "inginerie socială", dependentă de contexte de viaţă, în interacţiune şi relaţionare în vederea "devenirii" şi de asemenea, procesuală, încrustată în temporalitate.
Şah mat şahului: Julio Cortazar, şotron. O estetică a conspiraţiei spaţiului şi Evangheliile ficţionale - scriitura omului zero, texte ce aparţin Mariei Bote reliefează, problematica existenţei umane din multiple perspective. Primul articol surprinde "spaţiul clişeistic, instituţionalizat" al şahului peste care se suprapune şi se configurează realitatea umană. Aşadar, construncţia şi reinventarea jocului devin în cadrul studiului pretexte ale unei abordări social-filosofice ale dedublării fiinţei, eul alb şi eul negru, aidoma pieselor unei table de şah, ale identităţii, căci omul este perceput în diverse ipostaze "jucător de şah, inventator şi demiurg al jocului" şi ale luptei împotriva absurdului existenţei prin analiza profundă a mecanismelor de joc, în cele din urmă psihologia şahului fiind "o formă de a exista în lume". Cel de-al doilea studiu prezintă estetica dintre om şi divinitate, prin complementaritatea raportului bine-rău, adevăr-ficţiune, şi prin structura duală a complexităţii omului. "Omul zero", evanghelistul, este omul superior căruia i s-a încredinţat "misiunea de a salva umanitatea", printr-un şah etern cu divinitatea. Cunoaşterea de sine se realizează prin trecerea din fundal în prim-planul acţiunii.
Pentru a nu plictisi cititorii cu aspectele abstracte ale domeniului filosofiei, cursul volumului este marcat de un articol cu influenţe de drept şi istorie, Dreptul canonic, fundament al sistemului legal modern. Dan Ionuţ Cristea prezintă un surt istoric al evoluţiei dreptului canonic. Astfel, aflăm că revoluţia gregoriană a dat naştere sistemului legal modern, "implicit şi sistemului legal vestic, în care primul a fost sistemul de drept canonic". Dreptul canonic al Bisericii Romano-Catolice a fost transformat şi sistematizat în "primul sistem legal modern".
Georgiana Epureanu în studiul ei intitulat Teatrul magic în Nouăsprezece trandafiri de Mircea Eliade, demonstrează faptul că teatrul este o reinventare a sensului vieţii, o "forţă restructurantă a existenţei". Textul descrie problema profană a existenţei istorice şi a rolului individului într-un sistem social-politic totalitar, temă abordată din perspective mitologice, filosofice, artistice, dar şi prin vizorul raportului individ - timp sau al relaţiei moarte - viaţă.
Zoica Ghiţan ne introduce în Fisurile ontologice, reveriile insulare şi tragismul jocurilor de cuvinte - influenţa lui Constantin Noica în proza lui Mircea Ghiţulescu şi Ştefan Bănulescu, în lumea dublului, a aparenţei şi esenţei, prin construirea modelului existenţial într-un roman al "propriei deveniri", în care filosofia este un joc liber al semnificaţiilor, iar cuvântul este investit cu multiple sensuri. Individul uman îşi construieşte identitatea printr-un paradox: refuzând şi depăşind totodată istoria. Simbolistica spaţiului este esenţială scrierilor celor trei scriitori amintiţi, spaţiul fiind considerat un loc sacru, al înţelepciunii, un drum al cunoaşterii, o lume a eternităţii. În acest spaţiu, creionat din nou precum o tablă de şah, omul trăieşte drama inadaptabilităţii, a imposibilităţii depăşirii barierelor spaţio-temporale.
Saltul înspre geografie aparţine Anei-Maria Pop prin articolul Organizarea administrativă a Regiunii ţara Bârsei sub incidenţa politicului. Autoarea înfăţişează în rândurile articolului cum puterea politică este reflectată în teritoriu prin creearea, ajustarea sau impunerea sistemului de aşezări un anumit tipar de organizare "în scopul realizării sarcinilor locale şi a celor generale". Influenţa politică se pare că ţine pasul cu realitatea existentă, procesele de arondare efectuându-se fie "pe considerente obiective sau subiective" fie printr-o "manipulare a populaţiei", pentru a înfăptui proiecte de organizare şi amenajare teritorială.
Paradigma existenţialistă este subliniată de către Dana Puşcaşiu în Existenţialismul şi literatura română sub comunism. Articolul intersectează două planuri ale vieţii sociale: politica şi filosofia. Studiul punctează clar ideea conform căreia omul "ca valoare ontologică e o coordonată ignorată de comunişti". De asemenea, apare problematizarea "conştiinţei estetice", prin interogaţii de profunzime şi umanismul valorilor, căci înţelegerea prezentului necesită o renunţare la principii şi valori. Asistăm aşadar la o patologie socială, la abrutizarea noţiunii de valoare, fapt ce conduce la o însingurare, la dezumanizarea omului, iar în final la solitudinea umană. Tocmai această stare de fapt a izolării este forma de revoltă a intelectualului din Estul Europei.
Problematica temporalităţii este dezbătută prin raportare la sfera romanelor lui Milorad Pavic, timpul devenind supratemă în scrierile autorului. Milorad Pavic aduce "o infinitate de sensuri în interiorul unei construcţii polizate" din dorinţa de a transforma literatura dintr-o artă ireversibilă într-una reversibilă, "ce îi permite receptorului să se apropie de ea (literatura) şi să o apropie din diferite unghiuri si perspective". Tipul de roman pe care îl ilustrează Pavic este romanul de tip deltă, cu posibilităţi infinite de continuare, stabilind o rescriere originală a conceptului de "opera aperta".
Volumul se încheie printr-o cercetare antropologică a lui Cristian Suciu, Marginalitate şi memorie în Delta Dunării. Articolul se doreşte a fi o introducere a unui studiu mai amplu, o analiză transversală, pe o perioadă de doi ani, în cadrul unui proiect de cercetare internaţional. Delta Dunării este zugrăvită ca o regiune cu o cultură complexă, impresionantă, cu o identitate hibridă. Oraşul Sulina, spaţiul pe care se axează de fapt cercetarea este un aşezământ cu o marginalitate aparte, ilustrată nu numai geografic, teritorial, dar şi social, simbolic, datorită faptului că "se află într-un mediu prea puţin potrivit unei vieţi urbane".
Volum postmodern prin configuraţie, consistenţă, amestec şi neutralitate, depăşind stadiul de juxtapunere, Teme actuale, reuşeşte să creeze un tot unitar cultural, producând o simbioză între multiplele domenii, perspective şi abordări. întocmai cum mixajul pieselor de puzzle formează o reflecţie omogenă a întregului divizat, la fel se prezintă şi spaţiul nemărginit al culturii, în care domeniile gândirii şi ale spiritului se completează pentru a forma un cadru complet şi complex, atemporal, mereu în actualitate.
|