Claudiu Rusu

Graţian Cormoş, Femei în infernul concentraţionar din România (1945-1989),Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2009

"Rochia mea e murdară şi ruptă. Aş vrea să râd dar, şi în interiorul meu, mă simt murdară şi ruptă".
(Adriana Georgescu)

Perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial a coincis, în spaţiul Europei Centrale şi de Est, cu derularea unui proces de transformare radicală a structurilor politice, economice şi sociale, determinat de intenţiile sovietice de "satelizare" şi "sovietizare" a acestei zone de interes, motivate de asigurarea unui "coridor de securitate" care să preîntâmpine un nou act de agresiune asupra Uniunii Sovietice.

În România, aceste transformări structurale şi de esenţă vizau toate compartimentele vieţii sociale, fiind iniţiate o dată cu preluarea puterii "totale", în 1948, de către Partidul Comunist din România. Un proces complex de distrugere şi reconstrucţie, urmând modelul oferit de experienţa regimului sovietic din URSS, presupunea înlăturarea, sub toate aspectele, a "vechii lumi burgheze" şi instaurarea unei noi societăţi care să asigure, conform principiilor teleologice ale ideologiei comuniste, atingerea stadiului final, cel al "societăţii comuniste".

În noul "univers" conceput de comunişti, un "loc" aparte, în raport cu situaţia anterioară preluării puterii, îi este oferit femeii, acesta devenind perceptibil din momentul aprobării legii electorale din 1946, prin care li se oferea dreptul de vot, de a alege şi de a fi alese, în perioada post-1948 conferindu-i-se o poziţie importantă în edificarea socialismului. În acest cadru se integrează tema lucrării Femeia în infernul concentraţionar din România (1945-1989), surpinzând o serie de consecinţe ale acestor transformării, iniţiate de comunişti, asupra unui segment al societăţii, reprezentat de "grupul de femei" care s-au împotrivit mai mult sau mai puţin, direct sau indirect noului regim. Autorul acestui studiu s-a bucurat în derularea activităţii de cercetare, de iniţierea şi coordonarea unor cercertători consacraţi, specializaţi pe analiza spaţiului concentraţionar, dintre care dorim să amintim pe cercetătoarea Ruxandra Cesereanu, precum şi pe o serie de ipoteze şi premise de analiză rezultate în urma perioadelor de cercetare urmate în cadrul Memorialului Victimelor Comuniste de la Sighet.

Motivaţia autorului de a trata acest subiect, rezidă în absenţa unui studiu de amploare realizat asupra lucrărilor de memorialistică aparţinând supravieţuitoarelor Gulagului românesc, dar şi asupra unei laturi ascunse a condiţiei femeii în perioada comunistă. Conceput sub forma unui "eseu comportamental", bine structurat şi articulat, studiul nu se adresează doar celor interesaţi de analiza spaţiului comunist de detenţie şi reeducare, ci publicului larg, indiferent de formaţia şi de inclinaţiile personale, interesul manifestat de public şi impactul asupra acestuia fiind demonstrat prin nevoia autorului de a realiza o a doua ediţie a lucrării.

Autorul reuşeşte să evidenţieze, într-o manieră reuşită, aspectele complexe, surprinzătoare şi în acelaşi timp triste şi dureroase ale spaţiului concentraţionar construit în jurul femeii în perioada regimului comunist, utilizând pentru documentarea studiului un important corpus de surse, constituit îndeosebi din lucrările de memorialistică feminină de detenţie şi deportare (memorii, jurnale, romane autobiografice, interviuri de istorie orală), alături de o serie de lucrări de exegeză privind represiunea comunistă şi regimul concentraţionar din România: studii, analize, documente, monografii. Printr-un limbaj simplu şi coerent care, în opinia noastră, se îndepărtează de rigoarea şi complexitatea scrisului istoric, apropiindu-se mai mult de simplitatea şi accesibilitatea specifice abordării jurnalistice, atent urmărite de autor pentru a asigura receptivitatea din partea unui public cât mai larg, studiul ne relevă "feţele intime" ale vieţii femeii în mijlocul sistemului de represiune comunist, pornind de la inventarierea şi descrierea impostazelor condiţiei "femeii-deţinut", a identităţilor şi a motivaţiilor acestora.

Sub aspect structural, dincolo de logica internă a capitolelor, autorul tinde să devină exhaustiv, având în atenţie întregul ansamblu al situaţiei femeii, de la estimările numerice ale celor supuse represiunii şi argumentele aberante ale puterii comuniste pentru care erau încarcerate, la categoriile de femei implicate - femeile "legionare": cele care erau implicate în lupta din exilul românesc, rudele celor consideraţi de regim a fi indezirabili (îndeosebi soţiile şi fiicele) sau cele implicate în "dizidenţa făţişă" ale căror purtătoare de cuvânt era considerată a fi Doina Cornea.

Acţiunea regimului comunist de distrugere şi de îndepărtare a tututor valorilor culturale considerate a fi perimate, aparţinând "lumii vechi", epurările la care a fost supusă categoria de intelectuali, precum şi rolul care le era rezervat celor care se afirmau şi aveau acceptul regimului (de "ingineri de suflete", de intermediari între Partid şi societate) l-au determinat pe autor să îşi îndrepte atenţia şi asupra femeiilor din sfera culturală acuzate şi încarcerate de comunişti. Graţian Cormoş reuşeşte să realizeze o completă radiografie a "insuportabilului" din detenţia şi izolarea la care erau supuse femeile încarcerate, surprinzând o infernală "paletă" de măsuri şi acţiuni: abuzuri sub forma bătăilor, a insultelor, a frigului, a înfometării sau a abuzurilor sexuale - toate având un singur obiectiv: dezumanizarea şi depersonalizarea subiecţilor. Toate aceste considerente sunt analizate alături de identificarea efectelor şi a impactului pe care l-a avut represiunea asupra personalităţii şi comportamentului deţinutelor, precum şi "strategiile" de supravieţuire şi "evadare" din infernul concentraţionar (evadarea "tăcută", "socială", ritualurile şi practicile).

În încheiere trebuie să subliniem faptul că acest studiu nu-şi propune să epuizeze subiectul detenţiei politice feminine în timpul regimului comunist din România, dimpotrivă, fiind constituit ca o trecere în revistă a memorialisticii de detenţie, "apariţia unor noi mărturii sub formă de jurnale, însemnări, romane, va permite alte nuanţări, lărgind tot mai mult aria de discuţie".