Alexandra Tieanu

Emigrarea europenilor la începutul secolului XX înspre America sau alte regiuni de peste ocean nu era un fenomen nou, ci o realitate a epocii cu continuitate în secolele anterioare. Chiar dacă majoritatea plecau spre Statele Unite ale Americii, după sfârşitul secolului XX, milioane de alţi migranţi au ajuns în Canada, Australia şi Noua Zeelandă, Africa de Sud sau Argentina. Această cercetare se va concentra asupra călătoriei spre Australia a unui locuitor maghiar din vecinătatea Budapestei în anii 1904-1905, apoi asupra călătoriei sale dinspre Australia spre Statele Unite şi înapoi în anul 1906.

Motivele pentru care milioane de europeni au ales să emigreze spre diferite teritorii de peste ocean la începutul secolului XX nu difereau radical de perioadele anterioare. Mulţi doreau să lase în urmă o Europă care suferea de efectele unei urbanizări rapide, începute în a doua jumătate a secolului XIX, de presiunile unei economii agrare, de creşterea rapidă a populaţiei, iar uneori de pe urma unor persecuţii religioase sau etnice. Însă, pentru majoritatea celor care alegeau să plece, raţiunea care îi motiva era căutarea libertăţilor şi oportunităţilor oferite de Noua Lume, pe care nu le găseau pe vechiul continent. Pentru cei care plecau, călătoria peste oceane reprezenta o experienţă inedită, ţinându-se cont de faptul că de multe ori cea mai mare distanţă parcursă de aceştia până atunci fusese până la periferia satului sau oraşului, eventual până la periferia regiunii sau ţării lor. Prin scrisorile şi cărţile poştale pe care le trimiteau familiilor, aceştia fac cunoscut comunităţii din care au plecat un univers nou, o lume îndepărtată la care se ajunge printr-o călătorie lungă la bordului unui vas.

Emigranţii europeni peste ocean se pot împărţi în două categorii: cei care au plecat căutând o viaţă mai bună şi au rămas în ţara adoptivă, şi cei care au plecat cu scopul de a strânge bani pentru a se întoarce şi clădi o viaţă mai bună în propria lor ţară. Aceştia din urmă, despre care vom discuta în continuare, proveneau de cele mai multe ori din straturile de jos ale societăţilor urbane şi rurale şi nu vedeau prea multe şanse de reuşită în propria lor ţară. De aceea, mirajul unui teritoriu dincolo de oceane cu o economie în plin avânt şi cu un nivel de trai ridicat era ceea ce îi împingea să-şi părăsească familia şi ţara pentru câţiva ani, cu scopul de a a câştiga suficienţi bani pentru a se întoarce şi duce o viaţa îndestulătoare.

Eroul cercetării noastre este un astfel de european, un locuitor al Ungariei, născut şi crescut la periferia Budapestei, într-un sat numit Solymár (situat în nord-vestul capitalei maghiare). Călătoria sa spre Sydney, iar apoi cea spre San Francisco, pot fi urmărite datorită cărţilor poştale trimise familiei sale din diferite porturi de-a lungul rutelor maritime, mici consemnări ce oferă informaţii asupra porturilor şi datelor de plecare şi sosire. Pentru că în aceea perioadă vasele puneau în circulaţie cărţi poştale care reprezentau imaginea propriei nave, se poate desprinde fără dubiu numele vasului de pasageri cu care s-a făcut călătoria, precum şi compania maritimă căruia îi aparţinea. Pornind de la aceste însemnări, se pot completa informaţiile cu traseul exact folosit în acei ani de compania maritimă respectivă, precum şi durata aproximativă a călătoriei pe mare.

Eroul nostru se numeşte Brunner Rezső şi provine din satul Solymár de lângă Budapesta. Este un locuitor al Imperiului Austro-Ungar, mai exact al Ungariei. Pornind de la numele său de familie şi de la satul de provenienţă se poate afirma că era probabil la origine un etnic german a cărei familie locuia în regiune de câteva generaţii. Cel mai probabil se trăgea din rândul şvabilor veniţi în regiune în secolul XVIII, care constituiau la începutul secolului XX majoritatea locuitorilor satului Solymár.¹ Cărţile sale poştale erau adresate familiei sale, Brunner Klara şi Brunner Ilona, chiar dacă nu se regăsesc informaţii privind gradul de rudenie cu acestea. Se poate presupune că erau mama, sora sau soţia sa, întrucât presupunem că nu era atât de în vârstă pentru a adresa scrisori fiicei sale. De asemenea, presupunerea că ar fi mama şi sora ar fi destul de îndreptăţite, dacă plecăm de la ideea că Brunner Rezső era un om relativ tânăr care a plecat peste ocean în scopul de a aduna bani pentru a se întoarce şi avea o viaţa mai bună. şi de aceea această fluctuaţie a destinatarului: întâi adresează cărţile poştale Klarei, apoi Ilonei, aceasta la o distanţă de un an, în care el nu s-a întors acasă. Putem presupune că această Klara, care era probabil mama s-ar fi îmbolnăvit sau chiar a murit şi de aceea schimbarea numelui destinatarului (Ilona). Dacă erau trimise unei soţii, cărţile poştale ar fi pe numele acesteia, fără fluctuaţii ale destinatarului.

În anul 1904, Brunner Rezső şi-a început călătoria spre Australia. Vaporul spre Australia l-a luat din Londra, în decembrie 1904. Până în Londra, drumul său poate fi doar presupus. Putem pleca de la ideea că punctul său iniţial de plecare a fost Budapesta şi că a folosit reţeaua de căi ferate pentru a se deplasa spre vest şi a trecut apoi Canalul Mânecii cu feribotul pentru a ajunge în Marea Britanie. Luându-se în considerare faptul că Londra era în general doar un port de tranziţie în călătoria spre Australia, în acea perioadă, nu se poate spune cu exactitate dacă personajul nostru a intrat pe teritoriul Marii Britaniei direct prin portul Londra sau dacă a intrat prin portul Hull care era în general punctul de intrare al călătorilor care tranzitau spaţiul britanic şi apoi a călătorit cu trenul spre Londra.² Cert este că la sfârşitul lunii decembrie 1904, Rezső s-a îmbarcat la Londra pe vasul HMS Mongolia aparţinând companiei britanice Peninsular and Oriental Steam Navigation Company (P & O Line), după cum însuşi notează: "Din Londra am plecat în 25³ şi am ajuns în Girbaltar în 29. Aici în Marsilia am ajuns dimineaţa la ora 6, după o călătorie foarte plăcută."⁴. Următoarea carte poştală oferă detalii despre restul drumului pe mare şi completarea călătoriei, fiind trimisă din Perth, aproape de punctul final al destinaţiei: "Din Colombo până aici am avut o călătorie foarte plăcută prin Oceanul Indian spre Sydney. O să ajungem în 4 februarie."⁵

Din aceste însemnări se pot desprinde o serie de informaţii privind ruta maritimă urmată şi compania folosită în călătorie, precum şi despre persoana călătorului. În primul rând, se poate reconstrui drumul exact al vasului HMS Mongolia: plecare din Londra, oprire în Marsilia, apoi posibile escale în la Brindisi, pe coasta Italiei, şi în Malta, înainte de a trece Marea Roşie prin Canalul Suez pentru a ajunge la Colombo, cu posibilă escală la Aden înainte, şi ajungând pe coasta Australiei, cu escală la Perth, Melbourne, apoi la destinaţia finală, Sydney.⁶

În al doilea rând, cele două cărţi poştale, identice ca reprezentare, erau puse în vânzare de către compania P&O, doar la bordul vasului HMS Mongolia, permiţându-ne să vorbim puţin despre serviciul de transport ales pentru călătorie. Compania P&O a fost fondată încă din 1836, cu baza la Londra, extinzându-şi treptat rutele maritime până la introducerea cursei bi-lunare spre Australia la mijlocul secolului XIX.⁷ Vasul cu aburi, de pasageri, HMS Mongolia, construit pentru această companie în anul 1903, avea greutate de 9,505 tone, o lungime de 166,12 m şi înălţime de 17,78 m, putând atinge o viteză de 17 noduri. Prima sa călătorie a fost pe ruta Londra-Colombo-Melbourne-Sydney la 4 februarie 1904⁸, aşadar cu nici un an înainte de călătoria eroului povestirii noastre. Nava putea oferi cazare pentru 348 pasageri la clasa I şi 166 la clasa a II-a, dându-ne motiv să presupunem că eroul nostru ar fi fost unul dintre cei 166 pasageri cazaţi la clasa a II-a, loc pentru care ar fi plătit în jur de 40 de lire sterline⁹, echivalentul a aproximativ 960 de coroane austro-ungare.¹⁰ Costul unei călătorii pe mare din Europa spre Australia nu era chiar aşa ridicat, astfel că, cu puţin efort, suma necesară ar fi putut fi strânsă chiar şi de cineva provenind din lumea rurală, ca personajul nostru. De asemenea, trebuie adăugat că acest preţ este pentru călătoria la bordul unei nave aparţinând probabil celei mai importante companii maritime a Imperiului Britanic la începutul secolului XX, care asigura curse regulate din Londra spre India şi care era renumită pentru confortul şi siguranţa oferită pasagerilor.¹¹ Totodată, fiind o navă relativ mică de pasageri, nu poate fi vorba de o eventuală suprapopulare, putând afirma că eroul nostru a avut o călătorie "foarte plăcută", după cum el înşuşi scrie.

În al treilea rând, aflăm informaţii asupra locului exact de intrare pe teritoriul Australiei. Ca majoritatea imigranţilor ajunşi pe acest continent, primul popas a fost în portul Fremantle, în apropiere de Perth, unde a fost probabil luat în evidenţă de către autorităţile care se ocupau de imigranţi. Acest lucru este clar, deoarece una dintre ştampilele aplicate pe cartea poştală trimisă din Perth poartă numele Fremantle. Cert este de asemenea că eroul nostru nu a cerut naturalizarea în Australia¹², confirmând ipoteza că a plecat la muncă doar pentru câţiva ani, cu intenţia de a se întoarce apoi acasă.

Despre ce a făcut sau cât a stat în Sydney nu avem informaţii, iar următoarele cărţi poştale păstrate de la acest Brunner Rezső povestesc despre o călătorie de întoarcere făcută de la San Francisco, pe coasta estică a Statelor Unite ale Americii, spre Sydney, un an mai târziu. Informaţiile din însemnările cuprinse de cele două cărţi poştale păstrate despre această călătorie permit anumite presupuneri despre traseul urmat şi compania pe care a folosit-o pentru călătorie.

Prima carte poştală, trimisă din Auckland, Noua Zeelandă, oferă doar câteva informaţii despre călătorie: "Azi, în lunea Paştelui, am ajuns la Auckland şi mâine dimineaţă plecăm spre Sydney.".¹³ A doua carte poştală permite reconstruirea traseului final, deoarece era din categoria celor puse în vânzare de anumite companii maritime pe navele lor, purtând numele şi steagul companiei, precum şi având un loc special pentru notarea numelui vasului şi a anului. Astfel, aflăm că vasul de pasageri se numea Sierra şi aparţinea companiei relativ mici Oceanic Steamship Company, fondată şi deţinută de John D. Spreckels din 1881 până în 1926¹⁴, efectuând curse spre Hawaii, Noua Zeelandă şi Australia. Vasul cu aburi de pasageri Sierra, a avut o existenţă relativ lungă, fiind construit în 1900, schimbându-şi de câteva ori compania şi sfârşind decomisionată în proprietatea Japoniei în 1934. Vasul Sierra este cel care a inaugurat serviciul de călători şi poştă San Francisco-Sydney în noiembrie 1900¹⁵, călătoria durând în jur de trei săptămâni. Însă această carte poştală oferă informaţii şi asupra unor evenimente globale: "În seara aceasta la ora 9 m-am întors din San Francisco şi am avut o mare surpriză auzind că oraşul a fost pustiit de cutremur şi foc. Am plecat la timp de acolo."¹⁶. Avem astfel informaţii despre călătorie şi evenimente globale ale anului 1906. În primul rând, se poate urmări traseul călătoriei pe apă, deorece se cunosc rutele folosite de compania Oceanic Steamship Company: plecare din San Francisco, escale în Honolulu (Hawaii), pe insula Tutuila (din Samoa Americană), Auckland şi sosire la destinaţia finală, Sydney. În al doilea rînd, însemnarea lui Brunner Rezső este o mărturie despre Marele Cutremur din San Francisco din 18 aprilie 1906, unul dintre marile dezastre naturale ale secolului XX.

Din corespondenţa lui Brunner Rezső se pot desprinde diferite concluzii asupra realităţilor începutului de secol XX. Într-o primă instanţă, se poate observa că Australia a devenit spre 1900 o destinaţie a europenilor care căutau o viaţă mai bună, devansându-şi statutul anterior de simplă colonie-închisoare a Marii Britanii. În a doua jumătate a secolului XX, când şi aici s-au descoperit zăcăminte de aur şi Australia a început să se industrializeze, fluxuri masive de imigranţi au crescut populaţia teritoriului. La 1900, PIB/cap de locuitor al Australiei, Noii Zeelande sau SUA, erau cele mai mari, devansând chiar şi Europa Occidentală, fiind apoximativ de trei ori mai mari decât ale Ungariei (relevant pentru cazul nostru).¹⁷ În plus, după constituirea federaţiei Australiei în 1901, s-a adoptat Legea de Restricţie a Imigrării (1901)¹⁸, cunoscută şi ca "politica Australiei albe", care interzicea practic imigrarea oricăror non-europeni în Australia. Într-o a doua instanţă, putem observa că Ungaria s-a dezvoltat destul de mult la sfârşitul secolului XX, iar Budapesta era un oraş destul de avansat economic. Luând în considerare că eroul nostru provenea dintr-un sat de la periferia Budapestei, putem presupune că a strâns relativ repede, cu oarecare efort, suma necesară pentru finanţarea călătoriei spre Australia.

Continuând ipoteza că acest personaj a plecat la muncă, se poate face presupunerea că atât în Sydney, cât şi în San Francisco, intenţia sa a fost de a munci pentru a aduna banii necesari unei vieţi fără probleme în Ungaria, sau pentru cumpărarea de pământ sau casă pentru întemeierea unei familii. Într-o a treia instanţă, se pot trage unele concluzii asupra călătoriei pe mare la începutul secolului XX: distanţa de la Londra la Sydney era parcursă în aproximativ 44 de zile, incluzându-se şi escalele în diferite porturi; distanţa de la San Franscisco la Sydney, sau invers, se parcurgea în aproximativ trei săptămâni; distanţa între Auckland şi Sydney era de trei zile; distanţa dintre Londra şi Strâmtoarea Gibraltar de aproximativ patru zile; iar dintre Londra şi Marsilia de aproximativ şapte zile. De asemenea, se poate aproxima cât durează drumul unei scrisori sau cărţi poştale până în Ungaria: aproximativ o lună din Australia, aproximativ 40 de zile din Noua Zeelandă.

În loc de concluzie, care a fost destinul eroului acestei cercetări, Brunner Rezső, originar din satul Solymár, de lângă Budapesta, plecat în Australia şi Statele Unite ale Americii pentru a munci? Există o mare posibilitate ca Rezső să se fi întors după câţiva ani în Ungaria, deoarece într-o listă făcută cu populaţia satului la 1938¹⁹ sunt înregistrate două familii Brunner, Rezső şi Istvan. Acest Brunner Rezső care la 1930 locuia în sat poate fi cel plecat spre Australia şi SUA, sau poate fi doar înrudit cu el. Destinul acestor Brunner după 1938 este mai greu de cercetat, întrucât majoritatea populaţiei cu origini etnice germane, care au supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial, au fost expulzaţi în Germania. Cu toate acestea, se pare că familiile Brunner nu s-au aflat printre ele. Însă ceea ce rămâne interesant, pe lângă păstrarea corespondenţei sale ca mărturie a călătoriilor făcute, este că viaţa lui Brunner Rezső, din satul Solymár, de lângă Budapesta, nu a fost excepţională. Aceasta a fost viaţa a poate milioane de oameni din Europa, destul de mulţi din monarhia austro-ungară, care au plecat dincolo de ocean pentru a găsi libertatea şi oportunităţile pe care nu le găseau acasă, mulţi pentru a nu se mai întoarce niciodată.