Stolnicul Constantin Cantacuzino, unul dintre cei mai de seamă reprezentanti ai umanismului din Tara Românească de la sfârsitul sec. al XVII-lea si începutul celui următor, face parte din cunoscuta familie a Cantacuzinilor din Constantinopol, familie ce îi va forma încă de mic respectul pentru pretuirea învătăturii si pentru carte. La resedinta de la Mărgineni, în posesia tatălui său se afla o impresionantă colectie de cărti pe care o va lăuda Del Chiaro, afirmând că "el zidi vestita si bogata mănăstire Mărgineni si avea o bibliotecă frumoasă".

În ceea ce priveste studiile în străinătate, Stolnicul a studiat mai întâi la Adrianopol, apoi la Constantinopol, iar de aici s-a îndreptat spre Universitatea din Padova, unul din centrele culturale cele mai renumite din Europa în acea perioadă. Dintr-o matricolă padovană, aflăm că s-a înscris la 17 septembrie 1667 la Universitas aristarum.Trebuie să remarcăm faptul că studiile realizate în străinătate au avut o mare contributie în formarea sa, Stolnicul venind cu o nouă atitudine fată de cultură, avand modestia si simplitatea aceluia care-si cunoaste posibilitătile, dand dovada si de spirit critic, acesta fiind un exigent cu sine însusi. Aceste pregătiri îl pun în legătură cu mari cărturari si dascăli ai vremii ca Gherasim Cretanul, Antonio dall'Acqua, Albano Albanese, Bonvicinius si altii.

În perioada studiilor, Stolnicul a întocmit un catalog al cărtilor pe care le-a achizitionat începând cu data de 1 iulie 1667, acesta cuprinzând poemele homerice Iliada si Odissea, versurile lui Virgiliu, Terentiu, Horatiu şi Martial, scrierile lui Lucian sau Valerius Maximus, istoriile lui Titus Livius sau Quintus Curticus, operele filozofice si cosmografice ale lui Aristotel, comentarii la aceste opere de Alexandru din Afrodisia si altele. Profesorul Mario Ruffini a fost cel care a acordat o atentie specială bibliotecii stolnicului, mai ales debutului acestuia. Bazele bibliotecii au fost puse de Postelnicul Constantin Cantacuzino, tatăl ce dorea să le ofere fiilor o educatie orientată spre cultura antică si neobizantină.

Din biblioteca tatălui, al cărei continut nu ne este cunoscut, fiul Constantin Cantacuzino a mostenit foarte putin, printre care se numără un manuscris miscelaneu grecesc care continea texte religoase şi morale, "Disputatio theologica de invocatione sanctorum" a pastorului protestant Martin Albrich si trei volume ale pastorului luteran Luca Osiander, "Enchiridion controversiarum". Pe lângă acestea se numără cărtile cumpărate la Padova mentionate în catalog, acele publicatii înregistrate de Stolnic pe foaia de gardă a cărtii "Introductio in dialecticam Aristotelis" a cardinalului Francesco Tolet (Venetia, 1587), plus acele scrieri pe care eruditul la indică izvoare ale lucrării "Istoria Tării Românesti". Izvoarele lucrării mentionate anterior sunt numeroase, si anume: de la Strabon la Ovidiu si la Titus Livius, de la Diodor Siculul pâna la Plutarch, de la istoricii bizantini Procopius, Zonaras, Cllimach si Ion Tzetzes, de la italienii Enea Silvio Piccolomini, Bonfinio, Flavio Biondo, Filipo Buonaccorsi, la napolitanul Michele Reti si la Natale Conti, de la Nicolaus Olahus la istoricii unguri Simion de Geza, Ioan Bethlem si altii.

În componenta bibliotecii pe lângă publicatiile amintite până acum, mai intrau calendare si almanahuri, după cum reiese din corespondenta Stolnicului purtată cu Hrisant Notara, patriarhul Ierusalimului; apoi acele cărti aduse de ostenii români ce au participat la asediul Vienei în 1683.

În fondul bibliotecii sale de la Mărgineni (jud. Prahova) se mai adaugă manuscrisele si tipăriturile dăruite Stolnicului de cărturari români sau străini care au poposit cândva sau au trecut pe la mănăstirea Mărgineni, ca oaspeti ai acestuia sau ca simpli prieteni. Se stie ca în a-II-a jumatate a sec.XVIII-lea foile periodice pătrund în tările române, Stolnicul fiind primul cărturar care se abonează la câteva periodice în limba italiană. A fost abonat la "Il Corriere ordinario", un periodic cu aparitie restrânsă, care oferea informatii politice, militare si culturale din principalele tari ale Europei. Biblioteca avea în patrimoniul său si primul periodic bibliografic italian care a pătruns la sfărsitul sec. al-XVII-lea în Tara Românească, este vorba de "La Galleria di Minerva" care era realizată ca o publicatie anuală ce îsi propunea să semnaleze cele mai importante lucrări din toate domeniile tipărite la Venetia si în alte centre europene. Pe baza acestor informatii bibliografice extrase din publicatia "La Galleria di Minerva", Stolnicul facea comenzi în străinătate, mai ales la Venetia.

Dacă facem o comparatie între biblioteca acestui mare om de cultura cu alte biblioteci umaniste, se observă faptul că biblioteca care ne interesează prezintă caracteristici importante date de organizarea acesteia după un sistem propriu.

Cărtile, manuscrisele si periodicele provenite de la Mărgineni poartă pe cotor un număr de înregistrare si denumirea domeniului din care face parte, domeniu ce este mentionat în toate cazurile în limba greacă. Publicatiile au fost grupate pe formate tip editoriale (in folio, in quatro, in octavo, in duodecimo), iar în cadrul fiecarui format pe domenii. În urma unei examinării atente se poate observa că biblioteca este structurată în trei departamente: cărti cu caracter stiintific; cărti cu caracter istoric-umanistic; cărti cu caracter filozofic si teologic- religios. Această organizare nemaiîntâlnită până atunci s-a datorat faptului că eruditul, călătorind în multe tări ale Europei a avut posibilitatea să cunoască sisteme de organizare a unor vechi si vestite biblioteci, ca de exemplu Biblioteca Marciana din Venetia, Biblioteca Universitătii din Padova, Biblioteca imperială din Viena.

Corneliu Dima Drăgan a fost primul care a publicat catalogul bibliotecii stolnicului. Un rol deosebit în sistematizarea bibliotecii l-a avut cărturarul străin Nicolae de Porta, secretar diplomatic la curtea lui Constantin Brâncoveanu si omul de încredere al stolnicului, eforturile sale s-au concretizat prin contributiile importante la organizarea pe baze moderne a bibliotecii.

Nicolae Iorga a descoperit si publicat in anul 1910 catalogul publicatiilor achizitionate de Stolnic în anii studentiei sale la Padova, iar în 1907 a prezentat pentru prima dată, pe baza materialului existent, istoricul şi continutul bibliotecii acestui mare om de cultură.

În Biblioteca Academiei si în alte depozite de cărti, s-au identificat atât în tară, cât si în străinătate, numeroase lucrări purtând ex-librisul Stolnicului Constantin Cantacuzino. Cercetările realizate la Arhivele Statului din Bucuresti au dus la aflarea unui catalog al bibliotecii mănăstirii Mărgineni datând din 1839 ce conţinea 263 de titluri de cărti care au apartinut Cantacuzinilor si ctitorilor mănăstirii.

La finalul acestui articol, putem spune că stolnicul fiind cunoscător al mai multor limbi străine(italiană, latină, greacă) a ştiut să se folosescă de publicatiile pe care le avea la dispozitie, aflându-se într-o continuă căutare, pentru a fi mai bine informat. Operele din biblioteca sa au introdus noi idei în cultura timpului său, aflată încă în parte sub influenta bizantină. După moartea sa tragică, o parte din cărti "au luat drumul" străinătătii, iar cealalta jumătate a fost însusită de Nicolae Mavrocordat. Mai putem afirma că această bibliotecă a fost prima mare bibliotecă cu răsunet în întreaga Europă, iar unele dintre principiile organizării sale au rămas valabile până în prezent.