|
SĂRBĂTOAREA CĂRŢII ÎN NORDUL TRANSILVANIEI
Articol de Dana Mărcuş
(masterand, anul II
la Ştiinţele Informării şi Documentării,
Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca)
|
Anii 30' debutează în cultura românească cu un spectacol cultural inedit ce avea în centrul său cartea. Ziua cărţii, ce va deveni apoi Săptămâna cărţii iar în timpul dictaturii regale Luna cărţii, era un eveniment de anvergură naţională, care creează contextul social propice pentru ca lectura şi cartea să ajungă în centrul discuţiilor publice. In fiecare an după solemnităţile zile de 10 mai, hainele festive erau scoase din nou pentru ca miniştrii, scriitorii, editorii, intelectualii, "lumea bună" din marile si micile oraşe să se pregatescă să sărbătorească zilele cărţii.
|
Iniţiativa Ministerului Instrucţiunii Cultelor şi Artelor debuta în Bucureşti cu gala festivă de la Cercul Militar. Intr-un interviu în ziarul Vremea din 1935, Al. Rosetti, preşedintele Fundaţiilor Regale prezenta pregătirile ce s-au făcut pentru sărbătoarea din acel an: "au fost amenajate un salon decorat de regisorul Sahighian, care va servi pentru aranjarea standurilor editurilor, iar trei salonaşe vor fi rezervate scriitorilor pentru a iscăli autografe publicului amator"1.
Alte ziare ale vremii încearcă să surprindă la rândul lor debutul sărbătorii :"În căldura tropicală a dimineţii, miniştrii şi preşedinţii de asociaţii au cuvântat cuvântări de circumstanţă... Acestor banale logosuri regele le-a răspuns cu o alocuţie vie, alertă şi plină de simţul realităţii"2
Deşi decretată ca fiind eveniment cu acoperire naţională, avântul şi spiritul de sărbătoare ce însoţea ziua cărţii în capitală este receptat şi redat diferit în restul teritoriului.
În 1933, la Cluj, ziarul lui Emanoil Bucuţa - Societatea de Mâine relata cum în frumoasa sală de la BCU Cluj, Ministerul Instrucţiunii a aranjat o expoziţie cu contribuţia editurilor locale, a librărilor şi a depozitului de la bibliotecă. Domnii Nicolae Drăganu si C. Marinescu, profesori universitari, au ţinut conferinţe despre trecutul cărţii româneşti şi rostul ei actual3. In anul următor, clădirea Teatrului este locul unde se desfăşoară manifestările. Intelectuali de marcă ai urbei precum Vladimir Gridonescu, Ion Th. Ilea şi artişti ca Neamu Otonel, Nicolae Dimitru sau V. Potorosc îşi dau concursul la răspândirea culturii cărţii prin discursuri sau lecturi publice. Cu toată această propagandă, impactul la public nu se dovedeşte fi la fel ca în anul precedent iar asistenţa la fel de entuziastă ca şi cea din capitală sau alte mari oraşe. Presa prezintă o situaţie dezolantă cu "un public format 80% din elevi şi eleve şcolilor secundare ici şi colo exista câte un om matur însă şi acesta cu vre'un nepot sau nepoată de mână..."4. Întrebarea legitimă pe care cei de la Societate de Maine o formulează "cum de au lipsit în acea zi dela marea sărbătoare a spiritualităţii româneşti, toti acei intelectuali care în seara premierelor se îmbulzesc în faţa direcţiunii Teatrului spre a solicita un bliet de favoare..."este credem noi, reprezentativă pentru situaţia cărţii în societatea românească de la începutul anilor '30. De asemenea, sublinează necesitatea manifestărilor de promovare a literaturii în rândul maselor, ce se afla conform criticilor literari ai perioadei într-o "criză a cititului".
Şi la Oradea, personalităţile locale, printre care Eugen Speranţia, Octavian Suluţiu sau Sabin Anca împreună cu corpul profesoral îşi unesc eforturile pentru a face din "Săptămâna cărţii o autentică sărbătoare a muncei spirituale"5. În cadrul festiv este prezentat apelul Fundaţiilor pentru Literatură şi Artă Regele Carol precum şi cuvântul Sindicaliştiilor Presei Ardelene. Programul mai includea apoi o serie de lecturi publice din I.L. Caragiale, Eminescu, Ionel Teodoreanu cu Uliţa copilăriei sau Bacovia.
Cea mai activă în planul propagandei de carte românească pare să fi fost librăria Socec, care "încă din ajunul zilei de 12 mai a împodobit festiv vastele vitrine cu cărţi româneşti". Rezultatele campaniei ne sunt relatate de însuşi conducerea locala a librăriei care intr-un interviu acordat aceluiaşi ziar, Reporter, afirmă că: "Am vândut de două ori cât anul trecut. Numai în ultima zi am făcut vânzare de 20 mii lei. Am vândut foarte mult şi notarilor şi învăţătorilor din judeţ cari au cumpărat mii de cărţi din Biblioteca pentru Toti, rugaţi fiind de ţăranii ştiutori de carte"6.
Sărbătoarea cărţii era marcată în mod deosebit de instituţiile de învăţământ, unde valenţele didactice ale evenimentului sunt exploatate din plin. Dacă în unele şcoli bihorene "profesorii au ţinut cuvântări şi le-au dat elevilor sfaturi şi indicaţii asupra cărţilor ce urmează să le cumpere", în altele, dascălii optează pentru o metodă mai practică de a realiza întâlinrea elevului cu cartea. Spre exemplu, la gimnaziul de băieţi Alexandru Roman, "d-l Gheorghe Vornicul, directorul gimnaziului după ce a vorbit elevilor de însemnătatea cărţi a plecat cu ei în coropre la libraria Socec şi la biblioteca publică a municipiului şi la biblioteca Cele Trei Crisuri pe care le-au vizitat".
În mod similar este celebrată cartea şi la Baia Mare. La liceul Gheorghe Sincai, după obişnuita conferinţă despre "carte şi însemnătatea ei pentru nobilarea sufletului", s-a vizitat "expoziţia de cărţi din biblioteca şcoalei unde mai erau expuse mai multe colecţii ale elevilor, adunate nominal pentru a se face control asupra lecturii particluare." Pe lângă autorităţiile şcolare, Sărbătoarea este marcată în oraş doar de librăria "Dacia", care "are o vitrină special amenajată şi cu cărţi de autori români. Restul de trei librării care le mai are oraşul ...nici nu s'au sinchisit".
Indiferent de criticile negative pe care le primeşte din partea unora sau de interpretările date în anumite zone ale ţării, Sărbătoarea cărţii se perpetuează de la an la an, evoluând de la o simplă expoziţie de carte la o adevărată sărbătoare naţională. Ceea ce în alte ţării occidentale exista de mult timp sub forma târgurilor şi expoziţiilor de carte, la noi apare abia în perioada interbelică şi se dezvolta ca un exerciţiu public de formare a gustului pentru lectură.
Surse imagini:
- ziarul Vremea, an VII, mai 1934
- ziarul Facla, an XII, 1933
- http://www.mediafax.ro/life-inedit/
1 Fundaţiile Regale şi Săptămâna Cărţii, în : Vremea, an VII, mai 1934
2 Săptămâna cărţii, în : Reporter
3 Reflectii la Săptămâna cărţii, Societatea de mâine, nr. 6/1933
4 Corneliu Albu, Săptămâna cărţii la Cluj, în : Societatea de mâine, vol IV, an II, 1934, p. 95
5 Saptamana cartii, Reporter, An II, mai 1934
6 Lascar Tuduciuc, Sapt cărţii la Oradea, In: Reporter, An II, 30 mai 1934
|
