| |
| |
|
P.S.Episcop Iustinian Chira Maramuresanul Unii îsi închipuie că aceste minunate datini de sărbători, între care sunt si colindele, sunt pentru copii. Dar, desi într-o vreme din viata, fiecare dorim să fim mai mari, să fim mai bărbati, după această vreme, adică după ce trece timpul copilăriei, tuturor ne pare rău după copilărie. Omul nu vrea să stie că a îmbătrânit, nu vrea să creadă si nici să i se spună că e bătrân. Toti trăim în suflet cu dorul anilor frumosi si curati ai nevinovatei copilării. Clipa în care am căzut în primul păcat, clipa în care am pierdut nevinovătia copilăriei, este pentru noi asemenea cu clipa în care Adam a fost alungat din rai. Nostalgia copilăriei o purtăm în suflet, fiecare, de aceea, ne sunt asa de dragi colindele si micii colindători. Privindu-i pe ei, ne vedem si pe noi iarăsi copii. Ascultând colindele, ne aducem aminte de cântecele pe care ni le cânta mama când eram mici si ne adormea în cântece de leagăn. Copilul care adoarme în cântecul duios al mamei, creste mai sănătos, mai destept, mai frumos. Sufletul acestui copil este mai bun, mai luminos. Viata lui este mai dreaptă, mai nobilă, mai umană, gândurile lui nu vor fi niciodată sălbatice. Cântecul de leagăn, cum se spune, a format întotdeauna frumoase caractere. Din aceste cântece de leagăn fac parte si colindele, mai ales frumoasele noastre colinde românesti. Ele, colindele, ne mai amintesc si de clipele duioase în care Maica Domnului, după ce L-a Născut pe Iisus Hristos, în pestera rece din Betleem, L-a mângâiat. În lumea ostilă si păcătoasă în care s-a născut Fiul lui Dumnezeu, în lumea în care El, Domnul si Dumnezeul nostru, întrupându-se, a venit pentru că, după cum zice evanghelistul “Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit”(In,1,11), în această lume deci, rece si străină, în care Fiul lui Dumnezeu a venit, singură Maica Domnului cu cântecul, cu vorba, cu mila, cu dragostea, cu duiosia ei de mamă L-a mângâiat, L-a făcut să se simtă în sigurantă si fericit. Crâmpeie din bucuria pe care Iisus a simtit-o în cuvântul de mângâiere al Maicii Sale, le simtim si noi an de an, în dulcele cântec al colindelor, care ne fac mai buni, mai drepti, mai întelegători, mai curati, mai fericiti. (din vol.”Viata Maicii Domnului”-P.S.Episcop Iustinian Chira Maramuresanul) În Viflaim Ce-ati vãzut pãstori Sus la poarta raiului Astãzi s-a nãscut Hristos Trei pãstori Din an în an O, ce veste minunatã O, ce veste minunată Lângă Viflaim s-arată, Cerul strălucea Îngerii veneau Pe o rază curată! Păstorilor din câmpie Le vesteste-o bucurie, Că-ntr-un mic lăcas Din acel oras, S-a născut Mesia. Păstorii cum auziră Spre lăcasul sfânt porniră, Unde au aflat, Pruncul luminat Si îl preamăriră. E Iisus Păstorul Mare, Turmă ca el nimeni n-are. Noi Îl lăudăm Si ne închinăm Cu credintă mare. Pe Fiul cu al Său nume Tatăl L-a trimis în lume, Să se nască Si să crească Să ne mântuiască! În Viflaim 1. Cerul si pământul(bis) În cântări răsună. Îngeri si oameni(bis) Cântă împreună. Refren: Hristos se naste, Domnul coboară, Îngerii cântă, Magii Îl adoră Păstorii aleargă, Ieslea o-mpresoară, Mari minuni Se întâmplară. 2. În Viflaim azi(bis) E mare minune. Îngeri si oameni(bis) Cântă împreună. Refren 3. Din cer cuvântul(bis) În trup se arată. Noaptea din lume(bis) Zi se face-ndată. Refren 4. Hristos se naste(bis) Veniti la-nchinare. Cu vesel suflet(bis) Si veselă cântare. Refren Ce-ati vãzut pãstori Ce-ati văzut păstori Sculati până-n zori? Am văzut pe Nou Născutul, Prunc Iisus din Cer Venitul, Fiu Dumnezeiesc, fiu Dumnezeiesc. Ce palat era Unde Domnul sta? Pesteră străină, rece Pesteră de dobitoace, Palatul era, Palatul era. Ce-avea de-asternut Micul Nou Născut? Ieslea îi era culcusul, Fân si paie asternutul, Micului Iisus, Micului Iisus. Cine sta cu El Domnul Mititel? Sta Maria, Maica Sfântă, Sta Iosif cu fata-i blândă Stau si se-nchinau, Stau si se-nchinau. Cine Îi cânta Cine-L preamărea? Îngerii din cer veniră, Vesele cântări doiniră Micului Iisus, Micului Iisus. Sus la poarta raiului Sus la poarta raiului, Poarta raiului, Paste turma Tatălui, Turma Tatălui. Refren: Linu-i lin si iarăsi lin, Bate vântul frunza lin, Lin si iarăsi lin! Dar la turmă cine stă, Cine, cine stă? Stă chiar Maica Precistă, Maica Precistă. Lângă ea un legănel, Leagăn, legănel, Cu un copilas în el, Copilas în el. Copilasul când plângea, Puiul când plângea, Maica Sfântă-L legăna, Maica-L legăna. Copilasul când dormea, Puiul când dormea, Maica Sfântă lin cânta, Maica lin cânta. Astãzi s-a nãscut Hristos Astăzi S-a născut Hristos, Mesia Chip luminos, Refren: Lăudati si cântati Si vă bucurati! Mititel împărătel În scutec de bumbăcel. Refren Vântul bate nu-L răzbate, Neaua ninge nu-L atinge. Refren Si de-acum până-n vecie. Mila Domnului să fie. Refren Trei pãstori Trei păstori se întâlniră(bis) Raza soarelui, floarea soarelui! Si asa se sfătuiră: Haideti fratilor să mergem,(bis) Raza soarelui, floarea soarelui! Floricele să culegem Si să facem o cunună,(bis) Raza soarelui, floarea soarelui! S-o-mpletim cu voie bună Si s-o ducem lui Hristos,(bis) Raza soarelui, floarea soarelui! Să ne fie de folos! Din an în an Din an în an sosesc mereu La geam cu Mos Ajun. E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. Azi cu strămosii cânt în cor Colindul sfânt si bun. Tot Mos era si-n vremea lor Bătrânul Mos Crăciun. E sărbătoare si e joc În casa ta acum, Nu-i nici o casă fără foc De ziua lui Crăciun. Si-acum te las, fii sănătos Si vesel de Crăciun, Dar nu uita când esti voios, Române, să fii bun! (colinde din vol.”Florile dalbe-Colinde si cântece de stea”-cul.alc.de Maria Maramuresanu) Crãciun 2001 |
