Ziua Mondială a Cărții Vechi

27 iulie - Ziua Mondială a Cărții Vechi

Comori regăsite: povestea unui coligat renascentist din fosta bibliotecă a Colegiului Iezuit din Cluj, păstrat în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca

Unele cărți nu se remarcă doar prin vechimea lor, ci mai ales prin istoria pe care o poartă între coperți. Tipărite cu aproape cinci secole în urmă, trecute prin mâinile unor umaniști, cărturari și colecționari, aceste exemplare continuă să vorbească despre lumea în care au fost făurite și despre oamenii care le-au prețuit de-a lungul timpului. Dincolo de valoarea sa bibliografică, volumul care urmează să fie prezentat, ilustrează felul în care o carte poate deveni martor al unor evenimente istorice, al circulației ideilor și al formării bibliotecilor care au stat la baza culturii europene. Cu ocazia Zilei Mondiale a Cărții Vechi, celebrată anual pe 27 iulie, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca vă invită să descoperiți povestea unuia dintre aceste volume excepționale: ediția venețiană a Idilelor lui Theocritus, tipărită în anul 1539 de către tipograful Bartholomeo Zanetti.

Considerat întemeietorul poeziei pastorale grecești, Theocritus a fost unul dintre autorii redescoperiți și apreciați de umaniștii Renașterii. Ediția publicată la Veneția a circulat în centrele universitare europene și a fost utilizată pentru studiul limbii și literaturii grecești. Volumul reunește textul celor 36 de Idile ale lui Theocritus, 19 epigrame și două scurte compoziții atribuite autorului (Bipennis și Ala), fiind însoțit de un corpus de comentarii antice culese din diferite manuscrise. Această structură ilustrează modul în care operele autorilor clasici erau editate și studiate în epoca Renașterii, textul original fiind completat de instrumente filologice menite să faciliteze lectura și interpretarea lui.

Theocritus: Theokritou Eidyllia, toutesti Mikra poiemata hex kai triakonta. Tou autou Epigrammata enneakaideka. Tou autou Pelekys kai Pterygion. = Theocriti Idyllia, hoc est Parva Poemata XXXVI; Eiusdem Epigrammata XIX; Eiusdem Bipennis et Ala. – Venetiis: Apud Salamandram: in aedibus Bartholomaei de Zanettis, a Casterzago, MDXXXIX. – 77 [i.e. 78], [1] f.: iniţ. orn., sygn. typogr.; 8°

EDIT 16 CNCE 30430, USTC No. 858939. Cota: C.V. 10612. Coligat cu C.V. 10613

Imaginea 1: Pagina de titlu C.V. 10612

Theocritus: Scholia palaia eis ta Theokritou eidyllia. Ek diaphoron antigraphon syllechthenta = Commentaria vetera in Theocriti Eglogas, ex diversis exemplaribus collecta. – Venetiis: Apud Salamandram, in aedibus Bartholomaei de Zanettis, a Casterzago, MDXXXIX. – [104] f.: frontisp, iniţ. orn., sygn. typogr.; 8°

EDIT 16 CNCE 14983. Cota: C.V. 10613. Coligat cu C.V. 10612

Imaginea 2: Pagina de titlu C.V. 10613

Exemplarul din lucrarea lui Theocritus, păstrat astăzi în colecția de Patrimoniu a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”, este deosebit atât prin conținut, cât și prin caracteristicile sale materiale. Deși timpul și utilizarea și-au lăsat amprenta asupra volumului, acesta păstrează suficiente elemente (fragmente de tipăritură folosite la întărirea legăturii, însemnări manuscrise și urme ale foștilor proprietari) pentru a permite reconstituirea traseului său.

Volumul păstrează legătura sa originală renascentistă germană, din piele de porc de culoare naturală, decorată prin presare la rece. Cotorul, prevăzut cu cinci nervuri și fără capitalband, este ornamentat cu motive vegetale. Legătura este grav deteriorată, blocul de carte fiind desprins, iar marca tipografică de pe pagina de titlu decupată. Coperta anterioară şi posterioară diferă.

Pe coperta anterioară, în centru, într-un chenar, se află o placă (45x83 mm) cu monograma G. K., reprezentând Justiția în bust, într-o nișă de fereastră, privind spre dreapta și având atributele sale tradiționale, sabia și balanța. În partea de jos, sub imagine, este gravată o inscripție pe trei rânduri: IVSTICIA QVISQVIS PICTV / LUMINE CERNIS DIC DEVS / EST IVSTUS IVSTAQVE FAC. Supralibros: A. K. 1560. Între literele A. K. este o frunză (4x6 mm).

Imaginea 3: Prima copertă

Pe marginile copertelor, anterioară şi posterioară, s-a utilizat o rolă (14 mm) decorată cu trei figuri feminine reprezentând virtuțile clasice Justitia, Prudentia, precum și pe Lucreția, personificare a castității, virturții și onoarei, însoțite de inscripțiile IVSTI, PRVDEN, LVCRE. Legătura a fost realizată, cel mai probabil, la Wittenberg, după cum indică rola utilizată pentru decorarea marginilor copertelor, care poartă monograma legătorului, M. I., și anul 1553. Volumul poate fi atribuit, cu probabilitate, atelierului lui Mathias Juncker cel Bătrân.

Imaginea 4: prima copertă: rolă cu monograma legătorului M. I. și anul 1553

Imaginea 5: coperta posterioară: rolă cu monograma legătorului M. I. si anul 1553

Pe coperta posterioară, în centru, într-un chenar, se află o placă (45x83 mm) care reprezintă bustul Lucreției într-o nișă de fereastră, privind spre stânga și ținând pumnalul îndreptat spre piept. În partea inferioară a plăcii, sub imagine, este gravată o inscripție pe trei rânduri: CASTA TVLIT MAGNA EOR / MAE LUCRE LAUDEA CTAT / MAG EST TVVLNE CLARA SV. Deasupra şi dedesubtul chenarului, sunt plasate ștanțe individuale: două rozete cu cinci petale (6 mm), care încadrează două frunze de acant (13 mm).

Imaginea 6: Coperta posterioară

La confecţionarea legăturii au fost utilizate fragmente dintr-o tipăritură în limba germană şi fragmente de codice, folosite pentru întărirea cotorului. Fragmentele tipărite provin din lucrarea lui Martin Luther, Der Eilffte Teil Der Bücher des Ehrwirdigen Herrn D. Martini Lutheri Nemlich die herrliche Auslegung vber das Erste Buch Mosi. – Wittenberg: Klug Thomas, 1558. 2°; VD 16 L. 3340. La sfârșitul volumului au fost legate fragmente provenite din filele CCXIIII, CCXV, CCXVI (2 fragmente), CCVII, CCVIII, CCXIX, CCXXVII, CCXXVIII, CCXXIX, CCXXX, CCXXXI, CCXXXVI, CCXL, iar la începutul volumului, un fragment din fila CCXXXIX (Auslegung des XLV Capitels).

Imaginile 7-9: Fragmente din tipăritura Martin Luther, Der Eilffte Teil Der Bücher des Ehrwirdigen Herrn D. Martini Lutheri Nemlich die herrliche Auslegung vber das Erste Buch Mosi. – Wittenberg: Klug Thomas, 1558.

Pe prima copertă a legăturii a fost inscripţionat supralibrosul A. K. 1560. Sub monograma A. K. se ascunde Alexander Kendi, cel care a achiziţionat şi a comandat legătura pe perioada studiilor sale universitare la Wittenberg.

Imaginea 10: Însemnare adresată legătorului, conținând iniţialele posesorului, A. K. (Alexander Kendi), parțial tăiată în timpul confecţionării legăturii.

Alexander Kendi, fiul lui Michael Kendi și al Katalinei Szilvássy, și-a finalizat studiile la școala din Bardejov, condusă de Leonhard Stöckel, unde a fost coleg cu renumitul poet umanist Christian Schesaeus. Pe data 21 ianuarie 1558, ajunge la Wittenberg, unde își continuă studiile. Revenit în anul 1565, devine secretarul lui Sigismund Báthory, iar din 1568 este secretar la Cancelaria princiară. Cariera sa cunoaște o ascensiune rapidă: în 1573 este numit consilier princiar, în 1578 comite al comitatului Solnocul Interior, între 1578 și 1581 îndeplinește funcția de tezaurar împreună cu János Gálffy, iar între 1583-1585 este membru al Consiliului celor Trei, organul de conducere al principatului. Ca și alţi mari dregători umanişti ai epocii, Kendi susține menținerea alianței cu Imperiul Otoman, în ciuda intenţiei lui Sigismund Báthory, care la începutul Războiului de 15 ani voia să combată Înalta Poartă. Din cauza opoziţiei sale, la 30 august 1594, este executat la Cluj, împreună cu alți opozanți ai principelui, între care şi alţi doi membri ai familiei Kendi, Francisc si Gabriel. Tragedia familiei Kendi, marcată de pierderea simultană a trei membri, a fost amplificată de confiscarea averii (domenii, numerar și alte bunuri). Probabil, în urma confiscării, volumul cu scrierile lui Theocritus ajunge în posesia bibliotecii iezuite clujene.

Înființată odată cu colegiul întemeiat de Ștefan Báthory în anul 1579, biblioteca iezuiților s-a dezvoltat prin donații, achiziții și transferul unor valoroase colecții de carte provenite din diferite centre culturale europene. Volumele bibliotecii au contribuit la formarea intelectuală a profesorilor și studenților și au reflectat preocupările umaniste, teologice și științifice ale epocii. Destinul acestei biblioteci a fost însă strâns legat de evenimentele istorice din Transilvania precum expulzările repetate ale ordinului iezuit, distrugerea colegiului în anul 1603, etc. În urma distrugerii colegiului iezuit din Cluj, la 9 iunie 1603, biblioteca a fost grav afectată, însă nu a fost nimicită în întregime, așa cum s-a crezut multă vreme. O parte dintre volume au fost salvate de credincioși, care le-au ascuns și le-au restituit iezuiților după revenirea acestora în oraș. Reorganizarea bibliotecii din anul 1604 a fost însoțită de întocmirea unor noi inventare și de aplicarea unor însemnări de proprietate specifice, care au devenit esențiale pentru identificarea cărților provenite din vechiul fond al colegiului. Pe baza acestor note manuscrise, cercetătoarea Klára Jakó a reconstituit o parte importantă a bibliotecii, identificând 496 de volume dispersate astăzi în diferite colecții din România și din străinătate. În continuarea cercetărilor inițiate de Klára Jakó, s-a demonstrat recent că și alte volume care au aparținut bibliotecii iezuite pot fi identificate datorită însemnărilor de proprietate și altor elemente păstrate pe paginile și legăturile acestora. Volumul analizat de noi nu poartă însemnele de proprietate ale bibliotecii iezuiților clujeni, deoarece s-a aflat doar pentru o scurtă perioadă în fondurile acesteia. În anul 1603, tipăritura ajunge la Johannes Varsolci cel Tânăr, cunoscut şi sub numele Johannes M. Varsolci, în contextul răzmeriței antiiezuite a populației Clujului din 9 iunie. În timpul devastării colegiului iezuit, Varsolci își însușește volumul, devenind astfel următorul său proprietar cunoscut. Schimbarea de posesor este documentată de cele două însemnări ale lui Johannes Varsolci cel Tânăr. Prima, de pe pagina de titlu, indică: Jo. M. Varsolcij junior. 1603 die 9 Junij Claudiopoli, iar cea de-a doua, aflată pe rectoul ultimei file a primului coligat, sub marca tipografică, atestă provenienţa volumului: E Collegio Jesuitico 9 Junij 1603 destructo allatus.

Imaginea 11: Însemnarea de pe pagina de titlu a lui Johannes Varsolci cel Tânăr

Imaginea 12: Însemnarea lui Johannes Varsolci cel Tânăr la sfârşit, sub colofon

Cercetările recente au scos la iveală numeroase informaţii privind viaţa şi activitatea lui Johannes Varsolci cel Tânăr, în special în legătură cu lecturile sale şi însemnările păstrate pe paginile volumelor din biblioteca sa. Johannes Varsolci cel Tânăr şi-a început studiile la Turda, apoi a învăţat la Cluj, unde, din anul 1613, a devenit profesor asistent (colaborator) la Colegiul Unitarian. Începând din 1617, sunt atestate studiile sale efectuate la centrul unitarian polonez din Raków, precum și la universităţile din Ingolstadt şi Altdorf. După întoarcerea în Transilvania, din 1618 a activat ca rector al Colegiului Unitarian, iar mai târziu ca preot unitarian în Cojocna, funcţie pe care a deţinut-o până la moartea sa, survenită în anul 1630. În zilele noastre, putem regăsi volume, care au aparținut atât lui cât și altor membri ai familiei Varsolci, în colecții transilvănene și maghiare. Conform cercetărilor lui Mihály Balázs, spre deosebire de tatăl său, Johannes Varsolci cel Bâtrân, biblioteca lui Johannes Varsolci cel Tânăr nu cuprindea doar lucrări teologice, ci și coligate care conțineau texte de geografie, de istorie și de astronomie. În anul 1609, în calitate de profesor asistent la colegiul din Cluj, a scris poemul latin Antitheses doctrinae Christi et Antichristi, două copii manuscrise ale acestuia fiind recent redescoperite. A mai compus versuri omagiale în cinstea noului principe Gabriel Bethlen, în anul 1613, deși, cu doar câteva săptămâni mai devreme, într-o însemnare de carte, își exprima teama față de această eventualitate. Bibliografiile menționează câteva poezii ocazionale în limba latină, precum și rugăciunile sale în proză și în versuri, scrise în latină la Altdorf și Ingolstadt, din care însă niciun exemplar nu s-a păstrat.

Imaginea 13: Pagina de titlu cu marca tipografică decupată și însemnări de proprietate

Analizând însemnările de proprietate şi ţinând cont de caligrafie, putem stabili că următorii proprietari ai volumului, din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, au fost un anume Mathias Demetriensis şi un Stephanus, numele celui din urmă fiind decupat odată cu marca tipografică. Mai târziu, cel mai probabil la începutul secolului al XIX-lea, volumul ajunge în proprietatea numitului Szabó, însă nu avem alte date privind identitatea sa.

Imaginea 14: Ștampila Bibliotecii Muzeului Ardelean și a lui Sámuel Borbély cel Bătrân

O informaţie importantă despre soarta volumului o oferă ştampila de proprietate aplicată pe versoul paginii de titlu: Id. Borbély Sámuel gyűjteménye. Conform acesteia, volumul a ajuns în posesia colecţionarului de cărţi şi de antichităţi Sámuel Borbély (1842-1915). Sámuel Borbély a fost pedagog, publicist și colecționar, una dintre figurile marcante ale învățământului și culturii secuiești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Născut la Vălenii de Arieş într-o familie de nobili secui, și-a finalizat studiile la Colegiul Unitarian din Cluj (1863), completându-și pregătirea cu studii de drept și științele educației. A activat ca inspector școlar la Bistrița-Năsăud (1869-1872) și ulterior ca director al Școlilor de Învățători din Zalău (1872-1886) și Cristuru Secuiesc. Pe lângă activitatea didactică, Borbély a contribuit la presa și literatura pedagogică, fiind fondator și redactor al ziarului Szilágy, precum și colaborator al mai multor periodice. Lucrarea sa fundamentală, Geografia județului Sălaj (tipărită la Cluj în 1883, apoi la Zalău în 1885), completată de o hartă publicată la Budapesta (1884), a reprezentat o contribuție semnificativă la cunoașterea geografică și istorică a regiunii. A publicat, de asemenea, studii pedagogice, arheologice, istorice și științifice, iar în tinerețe s-a afirmat și ca poet. Biblioteca sa personală, care includea peste 400 de volume rare din secolele XV-XVIII, atestă pasiunea sa de colecționar și cercetător. Lui i se datorează descoperirea Codexului Borbély, un imnariu multilingv care îi poartă numele. A murit la Turda în 25 decembrie 1915. Fiul său, Samu Borbély, chirurg şi medic primar în Cluj, a donat biblioteca și colecțiile tatălui său Societăţii Muzeului Ardelean în 1915, astfel, colecţia valoroasă a fost destinată uzului public. Manuscrisele şi cărţile din colecţia Borbély au fost depozitate în bibliotecă, Colecţia de Antichităţi a primit aproximativ cinci sute de piese, materiale variate de la Preistorie până la Epoca Modernă, iar în Arhiva Muzeului Ardelean s-au inclus 6 teancuri de documente și corespondență, datând între 1445 și 1900.

Imaginea 15: Inventarul Bibliotecii Societății Muzeului Ardelean

Povestea acestui exemplar arată că o carte veche nu reprezintă doar un obiect de patrimoniu, ci și un martor privilegiat al istoriei. Însemnările manuscrise, particularitățile legăturii și urmele lăsate de utilizare constituie indicii esențiale pentru reconstituirea traseului său și, implicit, pentru înțelegerea circulației cărții, a practicilor de lectură și a evoluției culturii și educației din Transilvania.

                                                                                               

Kovács Mária, bibliotecar - Colecții Speciale

Foto: Ion Rogozanu, Kovács Mária

 

Bibliografie

Mihály Balázs, „Újabb szövegek és adatok ifj. Varsolczi János tevékenységéhez”, în Hitújítás és egyházalapítás között. Tanulmányok az erdélyi unitarizmus 16-17. századi történetéről, Kolozsvár, 2016, 241-262.

Mihály Balázs, „Varsolci János és Rettegi János ismeretlen szövegeiről”, în Irodalomtörténeti Közlemények, CXVII, 2013, 5-38.

Lajos György, A kolozsvári római katolikus Lyceum-könyvtár története (1579-1948), Budapest, 1994.

Klára Jakó, Az első kolozsvári egyetemi könyvtár története és állományának rekonstrukciója 1579-1604, Szeged, 1991. 9-30.

Klára Jakó, „History of the Báthory University Library Kolozsvár (Cluj) from 1579 to 1607”, Philobiblon, 1-2, 1996. 63-89.

András Kovács, „A kolozsvári Farkas utcai templom és kolostor jezsuita korszaka”, în Erdély reneszánsza I., Csilla Gábor, Katalin Luffy, Gábor Sipos (ed.), Kolozsvár, 2009, 100-109.

Mária Kovács, „Contribuții la istoricul bibliotecii Colegiului Iezuit din Cluj: volume necunoscute păstrate în fondurile Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca”, în Apulum. Series Historia & Patrimonium Supplementum. LXIII, 2026, 105-158.

Katalin Luffy, „Az Erdélyi Múzeum-Egyesület és a Kolozsvári Egyetemi Könyvtár Régi Magyar Könyvállományának készülő katalógusáról”, în Certamen. Előadások a Magyar Tudomány Napján az Erdélyi Múyeum-Egyesület I. Szakosztályában, 10, 2023. 29-54.

Magyar művelődéstörténeti lexikon. Középkor és kora újkor, I-XII, Budapest, 2003-2012.

Radu Mârza, „Iezuiţii în Transilvania (1579-1588). Consideraţii preliminare”, în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, 1995, XXXIV, 149-157.

Antal Molnár, „Egyetem volt-e a kolozsvári “Báthory-egyetem?”, în Lehetetlen küldetés? Jezsuiták Erdélyben és Felső-Magyarországon a 16-17. században, Budapest, 2009, 29-48.

Adrian Papahagi, Books from lost libraries: The Medieval Dioceses of Cenad, Oradea, and Transylvania. Cluj-Napoca, 2023. 128-136.

Ioan-Aurel Pop, „Începuturile: Colegiul iezuit din 1579-1581”, în Istoria Universității „Babeș-Bolyai”, Ovidiu Ghitta (coord.), Cluj-Napoca, 2012, 15-30.

Az Erdélyi Múzeum-Egyesület gyűjteményei, Ed. Gábor Sipos, Kolozsvár, 2009.

András Szabó, Coetus Ungaricus. A wittenbergi magyar diáktársaság 1555-1613, Budapest, 2017. 174-175.

László Szögi, Júlia Varga, A Szegedi Tudományegyetem és elődei története. I. A Báthory-egyetemtől a Kolozsvári Tudományegyetemig: 1581-1872, Szeged, 2011, 27-68.

Endre Veress, „A kolozsváry Báthory-egyetem története lerombolásáig”, în Erdélyi Múzeum, 1906, 23, 169-193, 249-263, 319-320, 342-386.

Alum-tawed Bindings https://alum-tawed-bindings.blogspot.com/ (accesată în 20.07.2026)

Borbély Sámuel (1842-1915) https://www.unitarius-tudastar.hu/UNEL-2000/20056/15.pdf (accesată în 20.07.2026)

Material Evidence in Incunabula: https://data.cerl.org/mei/_search?query=1604+Cluj&from=0 (accesată în 20. 07. 2026)