Numerele 6-7/2022

Cuprins

 

Comori din bibliotecă. Donația Gheorghe Sion (1922-2022)
Katalin Luffy, Paula Cotoi

Sala de lectură a departamentului de Colecţii Speciale a Bibliotecii noastre poartă numele Gheorghe Sion, onorând memoria unuia dintre cei care au pus bazele fondurilor de patrimoniu. În anul 1922, la patru ani după Marea Unire, Sion, un boier moldovean şi pasionat colecționar, se afla în căutarea unei instituţii demne să primească, să păstreze şi să ducă mai departe moștenirea pe care o avea de lăsat. Cu toate că fusese curtat de prestigioase biblioteci şi muzee din Iaşi şi Bucureşti, în cele din urmă a hotărât să sprijine învăţământul şi cercetarea românească din Ardeal prin înzestrarea Bibliotecii Universităţii din Cluj cu bogate materiale în limba naţională sau legate de trecutul teritoriilor ajunse acum să constituie o singură ţară. Gestul său cu vădite semnificaţii patriotice, încurajat de mulţumirea donatorului faţă de buna organizare a bibliotecii şi de entuziasmul cu care corpul academic clujean a primit o asemenea propunere, a completat în mod fericit colecţiile până atunci predominant maghiare. Prin bogăţia şi varietatea materialelor, donaţia Sion a marcat toate fondurile Bibliotecii. Un veac mai târziu, sărbătorim cu aceeași bucurie primirea generoasei moșteniri, aducând în atenție personalitatea lui Gheorghe Sion. Și pentru a împlini dorința donatorului de a asigura punerea colecției sale la dispoziția publicului interesat, prezentăm în cele ce urmează o serie de piese reprezentative. (întregul articol)

 

Proiectul DigiPrior în ajutorul bibliotecarilor
Ruxandra Nazare

Digitalizarea patrimoniului este o preocupare generală de mai mult timp în bibliotecile şi colecţiile digitale din România şi din lume, dar politicile şi strategiile de până acum cuprind doar sintetic şi nu explicit motivele alegerii anumitor documente pentru digitalizare, neoferind o viziune clară asupra acestui prim pas esenţial al procesului.
Proiectul DigiPrior – Priorităţi în digitalizarea cărţilor, documentelor, fotografiilor şi abordări moderne de promovare a materialelor digitalizate, finanţat de programul Erasmus+ a pornit de la sesizarea acestei realităţi şi vizează să realizeze o cercetare în sprijinul specialiştilor memoriei (arhivişti, bibliotecari, muzeografi, alţi experţi din domeniul patrimoniului cultural mobil). Scopul principal este formarea profesională a adulţilor, crescând capacitatea bibliotecarilor, arhiviştilor şi colecţionarilor în prioritizarea documentelor de digitalizat prin crearea de materiale de instruire adecvate şi promovarea patrimoniului digitalizat. (întregul articol)

 

V.A. Urechia personalitate marcantă în viaţa culturală gălaţeană
Narcisa Elisa Andone

Vasile Alexandrescu Urechia nu a avut de jucat un rol oarecare pe scena vieţii publice româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Energic animator al şcolii şi al culturii, istoric prin preocupările de căpetenie, mereu a fost în epicentrul activităţilor şi al proiectelor naţionale, având contribuţie la fondarea unor instituţii moderne, precum Societatea literară.
În istorie se regăseşte conştiinţa rolului jucat, fără a fi o improvizaţie în autobiografia sa. Perioada istorică destul de densă în care a trăit, l-a avantajat, fiind martorul unor evenimente care au marcat destul de profund destinul României şi anume Revoluţia de la 1848, domnia luminată a lui Grigore Alexadru Ghica (în Moldova).
Prin anul 1864 începe să folosească numele Vasile Alexandrescu Urechia, prescurtat V.A. Urechia, argumentând că aflase, cercetând documente reale din arhiva familiei. V.A. Urechia a fost un neobosit călător într-o epocă în care voiajul reprezenta, mai mult decât astăzi, o formă privilegiată de cunoaştere. (întregul articol)

 

Biblioteca de Studii Nordice din cadrul Facultății de Litere a Universității „Babeș-Bolyai“ și politica de internaționalizare
Paul-Daniel Golban

Biblioteca de Studii Nordice din cadrul Facultății de Litere, Universitatea „Babeș-Bolyai“ (Cluj-Napoca) este una dintre cele mai distinse instituții care diseminează limba, literatura și cultura norvegiană și finlandeză, precum și celelalte culturi nordice în România. Biblioteca răspunde devizei universității clujene spre interculturalitate și multiculturalitate. Astfel, în volumul Politica multiculturalității la Universitatea Babeș-Bolyai (Presa Universitară Clujeană, 2007), se menționează faptul că „centrele culturale internaționale și bibliotecile internaționale organizate de Universitatea „Babeș-Bolyai“ își extind înzestrarea și impactul asupra pregătirii studenților, cercetării științifice și dezbaterii culturale“, universitatea definindu-se astfel ca una multiculturală. Tocmai multiculturalitatea este semnul comun sub care definește cea mai mare universitate din România, oferind trei linii de studiu: limba română, cât și limba maghiară și limba germană, contribuind la crearea unei punți de legătură între „diviziunile istorice din mijlocul grupurilor etnice din Transilvania și la evoluția societății civile din România“. (întregul articol)

 

De la Ionescu la Ionesco. Câteva negații și asimetrii
Anca Chiorean

În 1934, Eugen Ionescu publica Nu, volumul de eseuri contestatare, apărut la Editura Vremea din București, o „Operă selecționată și publicată de comitetul pentru premierea scriitorilor tineri needitați, cu împotrivirea a doi din cei șapte membri ai comitetului”. În colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca se află două exemplare. Fondul general deține volumul xerografiat, însă fondul Adrian Marino conține aceeași ediție a volumului, cumpărată de criticul și istoricul literar în anul 1942 (deci, la vârsta de 21 de ani). Acest volum conține notițele și însemnările criticului, acest aspect reprezentând un posibil punct de plecare pentru identificarea (și, de ce nu, critica genetică a) unui segment (foarte) îngust al unui traseu al lecturii care a dus la construcția ulterioară a lucrărilor sale de critică și istorie literară. Două exemple în acest sens se regăsesc în Dintr-un dicționar de idei literare - Adrian Marino spune că „Dintre vocile româneşti, aceea a lui Eugen Ionescu, din Nu, este cea mai radicală. Sub cuvînt că opera oferă criticii «un cadru valabil pentru mai multe conținuturi», orice judecată critică ar fi «indiferentă», «neutră, goală de sens». Cînd, dimpotrivă, critica nu poate fi decît «plină de sens»”. (întregul articol)

 

Despre trecut și patrimoniu în educația tinerilor. Către o revoluție a modelelor
Florina Ilis

Omul-aripă, Volum îngrijit de Cristina Chirvase, Editura Fundației Culturale Memoria, 2022, 199p. [Interviuri cu: Nicolae Mărgineanu, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Costion Nicolescu, Raluca Prelipceanu, Mircea Stanciu].
Volumul Omul-aripă, îngrijit de Cristina Chirvasie, apărut în acest an la Editura Fundației Culturale Memoria, se înscrie într-un proiect amplu de „educare” prin intermediul prezentării unor modele exemplare de oameni care și-au dedicat viața profesiei, precum și societății din care fac parte. Importanța educației în formarea unei elite intelectuale și a unei societăți autentice este recunoscută îndeobște, dar prea puțini sunt cei care să se angajeze cu adevărat la înfăptuirea acestui deziderat.
Prin proiectele pe care le coordonează, Cristina Chirvase demonstrează că și societatea civică se poate implica în educația și formarea tinerilor, completând cu succes programele educaționale ale școlii. Astfel, acest proiect complex de educare și formare combină într-o fericită  simbioză trei dintre mijloacele principale ale educării: arta cinematografică (prin filmul documentar), arta scrisului (prin interviuri și eseuri), precum și arta oratorică (prin conferințe publice). Aceste mijloace tehnice care țin, de altfel, și de didactica predării, reprezintă principalele demersuri din strategia pedagogică ce îmbină vizualul, cognitivul și oralitatea. (întregul articol)