Nr.7
Open Archives Forum
Laura Gutanu
Biblioteca Centrala Universitara "Mihai Eminescu" Iasi
Colega noastra de la B.C.U. Iasi ne-a solicitat in vederea publicarii articolului urmator in revista bibliotecii noastre. In acest numar raspundem solicitarii de la Iasi:
Cum noile tehnologii fac posibilă circulatia mai multor informatii, mai rapidă decît oricînd, sîntem ametiti de milioanele de gigabiti care se mișcă de-a lungul lumii într-o secundă. Ne întrebăm mereu care este calitatea informatiei și dacă toată această informatie adaugă ceva cunoasterii. Scopul este de a aduce informatia acolo unde este nevoie de ea, printr-o metodă cît mai eficientă. Doar atunci cînd informatia ajută ca oamenii să comunice si să participe, atunci cînd le permite să aleagă, abia atunci informatia devine cunoastere.
Open Archives Forum, asa cum îl prezintă cei ce lucrează pentru el, încearcă să găsescă răspuns la toate aceste întrebări. Am avut sansa de a participa la cel de-al treilea workshop organizat de OA Forum, care a avut ca temă Networking Multimedia Resources. Organizatorii precizează că OA Forum are ca scop declarat să facă cunoscută la nivel european activitatea Open Archives Initiative (OAI), să faciliteze evaluarea potentialului OAI într-un context cît mai larg. OAI promovează standarde interoperabile pentru facilitarea unei difuzări eficiente a continutului stiintific, încurajează strîngerea unor proiecte IST ( Information Society Technologies, proiecte sustinute de UE, vezi http://www.cordis.lu, initiative nationale, dar si ale unor institutii precum cele de conservare a patrimoniului cultural, de cercetare sau biblioteci, si chiar organizatii comerciale, care sînt interesate în abordarea unor arhive deschise. Aceste arhive deschise fac accesibile informatii acum închise în institutii de patrimoniu cultural sau de învătămînt, biblioteci si arhive care au colectionat si conservat documente, si vrea să facă acest lucru la costuri reduse. Scopul workshopului a fost să vadă dacă pentru aceste organizatii este relevantă si tehnic viabilă coordonarea open archives.
Practic OA Forum oferă un cadru în care initiative europene si nationale, folosind o abordare de arhive deschise îsi pot împărtăsi experienta si pot dezvolta infrastructuri. Acordă mai multă atentie acelor initiative care implementează sau folosesc Open Archive Initiative Metadata Harvesting Protocol (OAI-PMH), (protocolul pentru înmagazinarea de metadate), vezi http://www.openarchives.org/OAI/openarchivesprotocol.html, dar oferă si concurentei prilejul de a face cunoscută experienta ei. Pe scurt, OAI-PMH oferă utilizatorului posibilitatea explorării unor servicii care folosesc metadatele înmagazinate si care sînt interoperabile. Dacă vi se pare complicat, păstrati în minte ceea ce scrie Diane Hillmann în Using Dublin Core si anume că metadata a fost cu noi încă de pe cînd primul bibliotecar a făcut o listă cu cărtile de pe un raft, listă scrisă de mînă (http://www.dublincore.org/documents/2001/04/12/usageguide).
Iată proiectele prezentate la OA Forum. OAI-PMH este o solutie de a conecta arhive electronice de toate tipurile. Aceasta este ideea prezentării pe care a făcut-o Philip Hunter (UKOLN) selectiei de proiecte multimedia europene care folosesc OAI-PMH. Diversele proiecte multimedia care implemetează OAI Protocol sînt din domenii diferite, ca de exemplu arhive lingvistice, arhive de televiziune, colectii de pictură digitalizate, colectii de fotografii digitalizate si proiecte care implică modelare 3D. Practic este o arhivă virtuală, care facilitează accesul la diverse colectii de baze de date, aflate în locuri diferite, ceea ce ar îmbunătăti schimbul de date si informatii între cercetători prin prezentarea bazei de date într-un mod usor abordabil, cu facilităti de căutare si de download.
Au urmat prezentările unor astfel de proiecte. Unul dintre ele, un proiect finantat de Ministerul Federal German al Educatiei si Cercetării, integrat unui program numit New Media in Education, care finantează proiectele de cooperare între universităti, printre care si proiectul prometheus. Proiectul se adresează cercetătorilor si studentilor în discipline ca arheologie si istoria artelor. Ideea de bază a proiectului este că, dacă fiecare bază de date de imagini poate avea un alt format, toate pot fi unificate de un server care preia tot efortul de integrare, fără a cere nimic special de la sistemele care contribuie la metadată.
Tot din domeniul artelor este si ArtWorld. Cel care a prezentat proiectul, Paul Child (University of East Anglia), a început prin a explica că dorinta noastră, a tuturor, este ca ceea ce facem să trăiască chiar și după ce un proiect temporar, ca toate proiectele, s-a terminat. Pentru aceasta cel mai usor este să ne asigurăm longevitatea prin a face proiectul interoperabil cu un număr cît mai mare de alte sisteme. ArtWorld asigură accesul la resurse materiale vizuale în beneficiul învătămîntului din domeniul artelor. În proiect sînt incluse muzee de artă, facultăti din diverse universităti, institute de cercetare. Au contribuit profesori, studenti, curatori din muzee, împreună cu informaticieni.
Programul olandez DARE (Digital Academic REpositories) are ca scop utilizarea unor repositorii instituționalizate, ca părti ale unei infrastructuri nationale pentru editarea electronică. La acest program colaboează mai multe biblioteci universitare. Strategiile de strîngere a metadatelor sînt diferite, fiind implicati oameni cu diverse calificări, nu doar cercetătorii (în ajutorul cărora vine , în mod declarat, programul), ci si diversi functionari , si mai ales bibliotecari. În fiecare facultate există o persoană care strînge metadatele, o alta care verifică importanta celor strînse (teze de doctorat, preprinturi, e-printuri, lucrările conferintelor etc). Conversiile se fac la ei fără probleme.
Un alt proiect OA prezentat a fost NINCH (the National Initiative for a Networked Cultural Heritage). Si cel care a făcut prezentarea, Ian Anderson (the Humanities Advanced Technology and Information Institute, University of Glasgow- HATII), a pornit de la constatarea că avînd o varietate de colectii în diverse prezentări : text, fotografii, sunet și imagini video, rezultate a diferitelor contexte institutionalizate în care s-au dezvoltat proiectele, mostenirea unor metode de catalogare analoage si a diverselor alegeri tehnologice, metodele de reprezentare a metadatelor sînt diverse, tezaurele si vocabularele controlate folosite sînt si ele diferite, astfel că multe proiecte au creat metadate adoptînd si adaptînd numeroase standarde si tehnologii, în concordantă cu tipul de metadată creată si în functie de cerintele proiectului. El a mai spus că, desi proiectele au creat metadatele după standarde si protocoale recunoscute ca făcînd posibilă interoperabilitatea, de mai multe ori apar probleme, mai ales legate de descriptori (si a ales simpaticul exemplu al cuvîntului pubs pe care nu-l găsesti ca atare în indexoarele de la Library of Congress, pe care au ales să le folosească unele instituții britanice).
Foarte interesantă a fost expunerea lui Herbert van de Sompel (Los Alamos National Laboratory), un bibliotecar care a initiat acest gen de proiect în 1999, prin Santa Fe Convention of the Open Archives Initiative. El a spus că motivatia lansări OAI a fost de a facilita transformările din sistemul de comunicare educational prin specificarea interoperabilitătii tehnice dintre nodurile unui astfel de sistem. Acesta a dus OAI către definirea unui protocol generic pentru metadata harvesting (înmagazinarea metadatelor) care poate fi utilizat mult mai departe de domeniul initial de aplicare.
Alternativa a oferit-o Fabio Crestani (University of Strathclyde), prezentînd MIND, un proiect IST la care participă institutii europene si americane. El a început prin observarea problemelor care se ridică cînd oamenii au acces la sute de biblioteci digitale multimedia, eterogene. Utilizatorul trebuie să stie unde să caute, cum să chestioneze diversele medii si cum să combine informatiile de la diversele surse. Cum bibliotecile digitale continuă să prolifereze într-o varietate de medii si dintr-o varietate de surse, aceste probleme de selectare a resurselor si fuziunea datelor devin obstacole majore, ca solutii bazate pe un repositor centralizat de metadate. El a mai spus că scopul e acelasi ca și la OAI, adică folosirea sutelor de biblioteci digitale utilizînd un singur sistem de acces, dar diferentele sînt acelea că MIND cere un nivel minim de standardizare si cooperare.
Concluziile discuțiilor ar fi că OAI este o încercare de a oferi un acces integral la surse de date eterogene, că oferind acces OAI tuturor bazelor de date participante, doar prin serverul care sprijină protocolul, ar fi usor de realizat, că standardizarea este cel mai important lucru si că este nevoie de un consens internațional referitor la metadata, că este nevoie de depozite europene instituționalizate.
Cuvîntul final l-a avut Leona Carpenter (UKOLN), care a concluzionat si ea că este nevoie de standarde deschise interoperabilitătii, că există o nevoie de ghidare în practică, mai ales în domeniul metadatelor, nevoia unor scheme de subiecte interoperabile si că este necesară o continuare a împărtăsirii experientei și a cunostintelor.
Ideea Open Archives Forum de cooperare si posibilitatea pe care o dă de a învăta unul de la celălalt este salutară. Rămîne să profităm de ea.
