Vorbind despre carte, aceasta este un obiect a carui forma paralelipipedica a ramas aceeasi timp de douazeci de secole. Ea a servit ca suport a milioane de texte, ce fac corp comun cu obiectul, acesta prezentandu-le intotdeauna in acelasi vesmant. Astfel, toate textele, toate gandurile, cunostintele si visele noastre au fost prezentate sub aceeasi infatisare in lunga perioada a istoriei in care s-a faurit cultura.

Calitatile cartii ca obiect, permit sa i se atribuie un loc in spatiu, in intimitatea mediului ambiant. Lectura unei carti poate fi facuta in singuratate, fie in cadrul unor ritualuri religioase, scolare sau altele, ea marcand in acest fel timpul. A citi, inseamna a transforma urmele ce au marcat spatiul, in gand, in senzatii, in sentimente descrise de cuvinte. Inseamna a transforma ceva material in ceva imaterial. Putem spune ca lectura este cea care ajuta la modelarea gandirii, iar timpul in care ea se deruleaza este o reprezentare fidela a notiunii de timp, asa cum a fost el trait incepand cu primele secole ale erei noastre si pana in prezent.

In istoria omenirii, cartea a traversat anumite rasturnari atat sociale cat si economice asigurand stabilitatea relatiei spatiu-timp si, prin aceasta garantand totodata stabilitatea culturii personificate de ea. (1).

Daca acest obiect care a strabatut secolele, a ramas fidel primei sale forme cunoscand mici modificari indreptate doar asupra lungimii si latimii, azi, in plan opus, suporturile destinate scrisului se diversifica neincetat.

"Culcusul cartii": - adica Biblioteca, cuprinde un fel de tezaur disponibil, rezerva noastra de cunostinte. In general, in vise, biblioteca semnifica cunostintele intelectuale, cultura livresca.

Mai adaposteste uneori si cate o cartulie veche, misterioasa, de obicei scaldata in lumina, care simbolizeaza cunoasterea in sensul plenar al cuvantului, adica experienta traita si inregistrata. (3).

In loc de cuprins:
"O carte inchisa semnifica materia virgina; daca este deschisa, pe cea fecunda. Daca este inchisa, cartea isi pastreaza taina. Odata deschisa, isi lasa inteles continutul de catre cel care o priveste. Inima este astfel comparata cu o carte: deschisa, isi da la iveala gandurile si sentimentele; inchisa, le ascunde". (2).

BIBLIOGRAFIE:

(1) Segre, Monique, Mituri, rituri, simboluri in societatea contemporana, Timisoara, Editura Amarcord, 2000, pag. 191.
(2) Chevalier, Jean si Gheerbrant, Alain, Dictionar de simboluri, vol. I, Bucuresti, Editura Artemis, 1994, pag. 254 - 255.
(3) Chevalier, Jean si Gheerbrant, Alain, Dictionar de simboluri, vol. I, Bucuresti, Editura Artemis, 1994, pag. 192.