|
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ALE LUNII MARTIE
Eliza Crăciun
(Masterand anul I)
"Primăvara e modul în care natura ne spune: să înceapă petrecerea!'"
( Robin Williams)
Martie este prima lună a calendarului roman şi luna a treia conform calendarelor Iulian şi Gregorian. Această lună a fost dedicată lui Mars, zeul războiului, iar denumirile populare păstrează rădăcina cuvântului originar (Marta - Mărţişor - Marţ). O altă denumire a lunii şi anume Germinar, Germinariu ne duce automat cu gândul la speranţă, la viaţă, la încolţirea seminţei semănate, la toate aceste lucruri pe care începutul lunii martie ni le oferă.
Această lună atât de frumoasă şi totodată atât de capricioasă este plină de mistere, învăluită într-o aură de magie şi cu legende, care mai de care mai frumoase, reuşeşte să ne surprindă şi să ne uimească. Căutăm de fiecare dată preamăreţii ghiocei, care, de ce să nu recunoştem, an de an ni se par mai frumoşi, căutăm de fiecare dată primele raze blânde ale soarelui care an de an ni se par mai strălucitoare, căutăm de fiecare dată toate aceste lucruri ce ne vestesc venirea primăverii.
Prima zi a lunii echinocţiului de primăvară începe cu ziua Babei Dochia, despre care se spune că ar fi fost o soacră rea, care într-un an, de 1 Martie, şi-a trimis nora la munte după fragi. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de sărmana fată şi i-a oferit El micile fructe. Aceasta s-a întors acasă iar Dochia, văzând fragii şi crezând că a venit primăvara, şi-a pus cele nouă cojoace (în alte părţi se presupune că ar fi 12 cojoace, iar cifra magică 12 face referire la cele 12 luni ale anului) şi a pornit cu oile la munte. Aici vremea era însă foarte schimbătoare, ba ploaie, ba soare, iar Baba Dochia îşi lepăda căte un cojoc fie din cauza căldurii, fie din cauza ploii care îi uda cojocul şi îi îngreuna mersul. Şi când n-a mai avut cu ce se îmbrăca aceasta a îngheţat. În munţii Ceahlău se poate vedea statuia ei în piatră împreună cu oile sale. Intervalul 1 - 9 martie este cunoscut ca zilele Babelor. Unul dintre obiceiurile populare ale acestei luni este ca fiecare să-şi aleagă o Babă, pentru a-şi anticipa, în funcţie de starea vremii, norocul sau ghinionul din acel an.
În această zi, a Dochiei, şi totodată în întâia zi de primăvară ca un obicei autohton se obişnuieşte ca fiecare fată sau femeie să primească câte un mărtişor. Bineînţeles şi mărţişorul are propria sa legendă. Se spune că în urmă cu foarte mulţi ani, soarele se întruchipa într-un tânăr frumos şi obişnuia să coboare pe pământ la fiecare început de primăvară, adică în jurul lunii martie, dar într-un an acesta n-a mai apărut deoarece un zmeu care era gelos pe frumuseţea lui l-a prins şi l-a aruncat în temniţa sa, şi din acest lucru începuse să fie jale mare printre pământeni. Însă cel mai curajos, un tânăr, dintre ei se hotărî să meargă să salveze soarele şi să readucă totodată pământenilor lumina. Călătoria sa a durat trei anotimpuri. În cele din urmă tânărul a reuşit să găsească castelul zmeului şi a început lupta cu el pentru eliberarea soarelui. Flăcăul a învins zmeul şi a readus speranţa tuturor celor care îşi puseseră nădejdea în el. De atunci se obişnuieşte să se împletească doi ciucuri, unul alb şi altul roşu, iar bărbaţii oferă acest talisman, numit mărţişor, după denumirea populară a lunii martie, femeilor pe care le iubesc.
Mărţişorul era oferit în dimineaţa zilei de 1 Martie înainte de răsăritul soarelui. De obicei de şnur se agăţa o monedă metalică, fiind apoi legat la mână, iar mai târziu la gât sau la piept. El era purtat până la înflorirea copacilor, iar apoi era legat de trunchiul acestora. Se considera că evoluţia omului în anul acela era precum cea a copacului. Se credea că purtătorii erau protejaţi de soare, de boli şi de blesteme. El face parte din categoria amuletelor aducătoare de noroc şi fericire. Firul alb semnifică iarna, iar firul roşu apariţia soarelui şi implicit metamorfozarea naturii. Fără îndoială din acest peisaj mirific nu pot lipsi ghioceii, cea mai îndrăgită floare a primăverii, care alături de mărţişor simbolizeză renaşterea naturii şi începutul unui nou ciclu anual.
Chiar dacă nu este o sărbătoare tradiţională, trebuie să amintim că pe 8 Martie se sărbătoreşte Ziua Femeii. Totul a început prin dorinţa femeilor de a fi egale în drepturi cu bărbaţii, de a avea dreptul la vot şi condiţii mai bune de muncă. Astfel, apare pentru prima dată în 1910 ideea unei zile dedicate exclusiv femeii. Abia în anul 1977 ziua de 8 Martie este recunoscută oficial ca Ziua Internaţională a Femeii, fiind adoptată imediat de majoritatea ţărilor din întreaga lume. Unii spun că aceasta este o sărbătoare inventată de comunişti, dar indiferent de originile ei un lucru este cert: 8 Martie nu a căzut odată cu regimul comunist. "Femeie! Ce cuvânt măreţ! în ea se află puritatea fecioarei , abnegţia prieteniei, vitejia mamei!" (Nicolai Alekseevici Nekrasov)
Următoarea sărbătoare a lunii martie în ordine calendaristică este sărbătoarea celor 40 de Mucenici, numită popular Măcinicii. În această zi sunt celebraţi cei 40 de Sfinţi din Sevastia. Aceştia au refuzat să se mai închine idolilor şi au fost bătuţi cu pietre. Credinţa în Dumnezeu i-a întărit şi astfel păgânii nu au reuşit să-i ucidă. Atunci guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei. Dar, în noaptea aceea gheaţa s-a topit şi apa lacului s-a încălzit, iar din cer au coborât 40 de cununi asupra mucenicilor. Dimineaţa au fost scoşi vii din lac după care li s-au strivit fluierele picioarelor şi au fost lăsaţi să moară în chinuri cumplite. Potrivit tradiţiei, în această zi femeile fac măcinici pe care îi numesc Sfinţişori. Aceştia sunt în formă de opturi şi după preparare sunt duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi şi împărţiţi săracilor. Tradiţia populară susţine că este bine să bei în această zi 40 de pahare de vin reprezentând sângele mucenicilor vărsat pentru credinţa în Hristos.
Tot în această lună, în ziua a 17-a, se sărbătoreşte Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, numită popular Ziua Şarpelui. Legenda spune că Dumnezeu tocmai curăţase pământul de gângănii şi le pusese într-un cufăr. Alexie care a trecut pe acolo a primit sarcina de a arunca cufărul în mare. Dar, curiozitatea l-a impins pe acesta să deschidă cufărul şi toate gângăniile au ţâşnit şi s-au risipit pe pământ. Ca să-l pedepsească, Dumnezeu l-a transformat în cocostârc pentru a le putea aduna mai bine. De Alexie oamenii încep să cureţe pomii. Fiind considerată şi Ziua Şarpelui i se acordă o atenţie sporită acestui animal. Şarpelui nu i se pronunţă numele de ziua lui pentru a-i putea fi câştigată bunăvoinţa pe timpul verii. În cazul în care rostea cineva din greşeală cuvântul şarpe acesta trebuia să spună neapărat un descântec.
Pe 25 martie e sărbătoare mare: creştinii proslăvesc Buna Vestire. Această sărbătoare este foarte importantă, moment în care îngerul Gavril îi vesteşte Fecioarei Maria că-L va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Sărbătoarea era dedicată fertilităţii şi consta în stropitul rădăcinii prunilor cu ţuică. De Blagoveştenie se poate ara pământul, dar nu şi semăna, pentru că se crede că păsările vor mânca boabele.
Datorită faptului că sărbătoarea e situată în apropierea echinocţiului de primăvară, când cucul începe a cânta şi rândunelele sosesc mai este numită în popor şi Ziua Cucului.
Acesta este şirul sărbătorilor importante din luna martie, o lună în care devenim mai generoşi, mai apropiaţi atât de cei dragi cât şi de natură. Luna mărtişorului oferă noi începuturi ce se ascund într-un abis de forţe mistice. Oricum, odată ce ai reuşit să pătrunzi în această mitologie, toate creaturiile fabuloase te atrag şi te poartă alături de ele într-o lume cunoscută de puţini muritori...
Articol de: Eliza Crăciun
(Masterand anul I)
sus
|
