Bartha Julia
(Masterand anul II)

Anticariatul este cel care găzduieşte cărţi de toate vârstele; întreprinderea, care achiziţionează şi vinde cărţi vechi sau obiecte vechi de artă. Toţi avem nevoie de ele, mai ales pe perioada în care suntem la liceu, şcoală generală şi de ce nu şi facultate. Sunt necesare, pentru că ele constituie încă o alternativă viabilă la biblioteci, atunci când cauţi un roman clasic - şi ieftin -, cărţi uitate şi cărţi rare. Anticarul este intermediarul între om şi carte, este persoana care achiziţionează şi vinde carte veche.

Colecţionarii vor apărea indiferent de epocă, deoarece cartea de valoare, mai mult decât orice altceva, îi conduce pe oameni către muzică, pictură, obiecte vechi, către frumos. Cartea îşi selectează singură proprietarul, fiind un obiect cinic: îşi bate joc de noi dacă nu dispunem de un fundament cultural pentru a o putea evalua.

În zilele noastre s-au schimbat multe în ceea ce priveşte legătura dintre om şi carte. "Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri", spunea Victor Hugo, însă în zilele noastre aceşti prieteni au fost înlocuiţi cu unii moderni. După o relativă abundenţă a pieţei în anii '50-'60, un nou ciclu s-a încheiat prin anii '90 când au început să se vândă din nou colecţiile, fenomen care a durat până prin anii '97-'98. Astăzi se manifestă o nouă restrângere a pieţei şi un nou început de creştere a preţurilor.

Despre lumea cărţilor vechi şi piaţa de carte veche clujeană ne informează Andrei Petrescu, un anticar clujean.

"Comerţul cu cărţi vechi e un comerţ atipic, e singura piaţă ce se reglează după principiile economiei. Dacă te duci în opt anticariate, vezi că aceeaşi carte, în aceeaşi stare, are şapte preţuri diferite. Cam aşa e cu cărţile.

Foarte puţină lume intră în anticariate, deci numărul cumpărătorilor este mic. Oamenii nu dau mulţi bani pe cultură, nu pentru că nu au, ci îi dau pe altceva. Trebuie să ai cărţi din toate domeniile, nu te poţi specializa. Se specializează doar cei din Vest, aici nu se poate deocamdată.

Din cauza apariţiei târzii a tiparului nu prea găseşti în anticariate carte românească veche, iar străină nici atât. Înainte de '89 se cumpărau cărţi nu pentru că românul era mai cult, ci pentru că n-avea ce face, multă lume le cumpăra şi le punea în bibliotecă. Le găseşti şi acum în raft nedeschise.

Studenţii sunt cei mai proşti clienţi. Vin cu liste şi caută anumite cărţi, nu-i prea interesează. Vorbesc în general, dar sunt şi oameni serioşi care cumpără pentru ei, pentru cultura lor generală, în rest, aşa, forţat numai. N-ai cum să atragi studenţii spre cărţi, problema e educaţia. Vin şi nici nu ştiu să pronunţe un autor arhicunoscut, vin cu o listă şi se bâlbâie.

Dacă s-ar face campanii la nivel local sau naţional, am avea succes mai mare în vânzări. Dacă nu ies bani, nu face nimeni nimic, nu îi interesează."

Anticariatele clujene sunt tratate mai mult ca muzeele în ultima perioadă. Nu pentru că au piese rare si valoroase, ci din cauza atitudinii clienţilor, care vin, se uită şi pleacă. Deşi la prima vedere pare o afacere profitabilă, proprietarii acestora recunosc, cu regret, că vânzările au scăzut. "Incredibil, dar anul trecut în aceeaşi perioadă vindeam şi de patru ori mai mult, chiar dacă pe stradă era şantier şi numai cei curajoşi păşeau pe aici. Acum vindem doar de câteva zeci de lei pe zi", a spus Gheorghe Copaciu, directorul Editurii Eta, proprietarul anticariatului de pe Bulevardul Eroilor, numărul 48.

De vină nu ar fi preţurile, deoarece acestea încep de la 3 lei şi cea mai scumpă carte costă 12 lei. Cât despre cărţile care, într-adevăr, sunt vechi şi demne de anticariat, acestea nu se prea găsesc în anticariatele clujene pentru că nu există cerere pe piaţă. "Am cărţi şi din 1850. Se întâmplă rar, dar mai primim şi din acestea, mai valoroase. Nu le cumpără nimeni la preţul pe care îl merită şi ar fi păcat să le pun preţuri mici pentru a fi cumpărate", a mai spus Copaciu.

La alte anticariate, cărţile valoroase pot fi achiziţionate la comandă. Cea mai scumpă carte este Coranul vechi, de peste o sută de ani, care costă 350 de lei. "Cărţile scumpe nu se ţin în chioşcurile anticariatului, dar dacă cineva este interesat îi putem aduce pe a doua zi. Există o ediţie veche a Noului Testament, la 150 de lei. În rest, cărţile sunt ieftine, încep de la 3 lei", a spus un alt anticar.

Cărţile care, totuşi, se mai vând în anticariatele clujene sunt mai mult cele din domeniul beletristicii.

Stând de vorbă cu anticarul maghiar de pe strada Matei Corvin, care conduce anticariatul "Röser" de 15 ani, nu ne încurajează cu veşti bune în privinţa vânzărilor de carte. Spune că majoritatea clienţilor sunt bătrâni, care caută mai ales istorie locală, istorie generală şi literatură. Mai puţin sunt cei care vin şi se uită la cărţi, caută ceva timp mai îndelungat. Vin şi copii, dar mai rar, caută un roman sau ceva pentru şcoală. Cel mai puţin interesaţi de cărţi sunt cei de vârstă medie. Sunt mulţi care intră şi se interesează de un titlu anume, nu există momentan în anticariat şi nu se mai întorc niciodată să se intereseze.

Târgul colecţionarilor de carte veche a avut loc, în premieră în România în perioada 5-10 noiembrie 2007, la Cluj.

Bibliofili din întreaga ţară au fost prezenţi la Cluj pentru a vinde şi cumpăra carte veche tipărită în secolele XVI-XX. Cartea cu cea mai recentă apariţie din târg a fost din anul 1947. Ideea organizării în România a unui astfel de târg îi aparţine clujeanului Vlad Jucan, el însuşi un colecţionar de carte veche. "M-am gândit la asta după ce am văzut târgurile de carte veche organizate în străinătate, unde astfel de manifestări, târguri sau licitaţii au caracter regulat. şi în Ungaria sunt 10-15 licitaţii de carte veche pe an, însă la noi nu s-a ajuns acolo", a declarat organizatorul, care s-a implicat în aceasta acţiune din pasiune pentru cărţi. La târg au participat 10 expozanţi, colecţionari şi reprezentanţi ai anticariatelor din Cluj, Alba, Timişoara şi Bucureşti, precum si Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga", care a aranjat o expoziţie de carte veche.

Vlad Jucan a precizat că a expus la târg cărţi vechi din colecţia sa personală, unele purtând autografe legate de Casa Regală: Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai I precum şi un exemplar al Bibliei lui Samuel Micu Klein, multe dintre ele n-au fost de vânzare. A fost prima manifestare de acest gen din ţara noastră, de aceea intrarea era liberă.

Iniţiatorul târgului îşi propune să îl organizeze şi de acum înainte, cel puţin o data pe an, având în plan organizarea unei ediţii la Bucureşti, precum şi a unei licitaţii de carte veche, care ar constitui, de asemenea, o noutate pentru România.

La târgul de publicaţii vechi, numismatică şi filatelie, desfăşurat în data de 1 decembrie 2008, au fost prezenţi peste 40 de colecţionari din Transilvania. Mii de timbre, sute de cărţi poştale, zeci de monede, fotografii ale Clujului vechi, insigne naziste sau comuniste, cărţi, diplome şi ziare vechi au putut fi cumpărate de la ultimul târg de carte veche, numismatică şi filatelie, organizat la Casa de Cultură a Studenţilor.

Printre publicaţiile pe care orice clujean putea să le achiziţioneze de la târg s-au numărat "Wiener Zeitung" din Viena anului 1824, "Zăvodul" (1907), "Viaţa literară" de George Coşbuc şi I. Gorun (1906), periodicele interbelice "Curentul", "Timpul" sau "Ardealul"ori publicaţiile clujene "Patria", "ţara Noastră" sau "Dacoromânia". Cel mai tânăr colecţionar clujean, studentul Vlad Ivanov, 22 de ani, a expus o serie de colecţii de mare valoare, cum ar fi "Curierul de ambe sexe", în valoare de 800 de euro sau Diploma cu semnătura lui Carol I de 1.000 de euro, expuse şi la Târgul de Carte Veche de la Casa Municipală de Cultură.

În rândul anticariatelor clujene se numără şi alte anticariate mici şi mari, dar şi chioşcuri amplasate în centrul oraşului, şi nu numai. Un exemplu îl constituie un chioşc în incinta Polus Center, lângă care întotdeauna se adună mulţi oameni, care par a căuta ceva anume...

Articol de: Bartha Julia
(Masterand anul II)