Simona Cristina Deac (Reck)
(Masterand anul II)

Paradigma este conceptul central al "teoriei revoluţiilor" a lui Thomas Kuhn, desemnând o realizare ştiinţifică universal recunoscută la un moment dat (precum astronomia copernicană sau fizica newtoniană) care generează o tradiţie coerentă şi unică în practica ştiinţifică, conţinând legi, teorii, aplicaţii ale teoriilor, preferinţe instrumentale, ipoteze, presupoziţii filosofice şi metodologice etc., toate aceste constituind laolaltă o sursă comună şi acceptată de probleme, procedee de cercetare, de rezolvare precum şi de criterii de evaluare a soluţiilor. Paradigma este anterioară oricăror concepte, reguli şi legi ce pot fi abstrase din ea.

În capitolul V al lucrării sale intitulate "Structura revoluţiilor ştiinţifice", Thomas Kuhn defineşte paradigmele ca fiind "o mulţime de ilustrări repetate şi cvasi-standard ale diferitelor teorii în aplicaţiile lor conceptuale, observaţionale şi instrumentale" ale unei discipline date.

Thomas Kuhn reflectează asupra modalităţilor de identificare a paradigmelor unei comunităţi ştiinţifice în cadrul investigaţiei istorice a unei discipline. Dezbate prioritatea paradigmelor în faţa regulilor şi a presupoziţiilor afirmând că pentru a determina ştiinţa normală este necesară examinarea directă a paradigmelor. Pentru a explica expresia "examinarea directă a paradigmelor" este oferită ca şi exemplu întrebarea lui Ludwig Wittgenstein "Ce trebuie să ştim pentru a putea folosi, în mod exact şi fără a isca controverse, termeni ca: scaun, frunză sau joc? şi răspunsul: "trebuie să ştim, conştient sau intuitiv, ce este un scaun, o frunză sau un joc". Wittgenstein consideră că scaunele, jocurile şi frunzele sunt familii naturale pe care omul le indentifică plecând de la asemănarea lor cu obiecte sau activităţi pe care le cunoaşte deja.

Kuhn expune prioritatea pe care o au paradigmele în educaţia ştiinţifică. "Oamenii de ştiinţă lucrează după modele dobândite prin asimilarea ulterioară a literaturii de specialitate, adesea neştiind şi neavând nevoie să ştie ce caracteristici au conferit acestor modele statutul de paradigme ale comunităţii" şi afirmă ideea că paradigmele sunt anterioare mulţimilor de reguli de cercetare. Cariera ştiinţifică a studentului este vădit influenţată de problemele tot mai complexe, şi mai lipsite de precedentele, pe care le întâmpină în procesul de cercetare, probleme fidel modelate după rezultatele anterioare. Se poate presupune că undeva pe parcursul dezvoltării sale profesionale, de-a lungul avansării în procesul de cercetare, omul de ştiinţă a abstras intuitiv regulile jocului, dar posibilitatea este mică.

Paradigmele sunt nişte modele acceptate de către o comunitate ştiinţifică şi care influenţează în mod considerabil procesul de cercetare prin faptul că cercetătorul le foloseşte ca şi punct de plecare fără a-şi forma propriile idei sau fără a-şi forma singur un fundament, nu se întreabă ce a determinat apariţia şi acceptarea acestor paradigme. în marea lor majoritate oamenii de ştiinţă nu pot caracteriza fundamentele domeniului lor, problemele şi metodele lui legitime.

Din educaţia ştiinţifică rezultă un al treilea temei pentru a presupune că paradigmele "ghidează cercetarea prin modelare directă, ca şi prin reguli abstrase" şi anume acela că ştiinţa normală poate funcţiona fără reguli doar atâta timp cât comunitatea ştiinţifică acceptă fără întrebări soluţiile deja existente la anumite probleme particulare. Perioada dinaintea unei paradigme este caracterizată de controverse iar cînd o paradigmă este nesigură comunitatea recurge la modificarea ei. Aceste controverse nu apar în cadrul cercetării normale ci doar înaintea revoluţiilor ştiinţifice. Examinarea regulilor vine în atenţia oamenilor de ştiinţă atunci când aceştia nu sunt de acord în privinţa rezolvării problemelor fundamentale ale domeniului lor de cercetare, dar atîta vreme cât paradigmele sunt trainice ele funcţionează şi nu este nevoie nici măcar de o încercare de o raţionalizare a regulilor.

Al patrulea temei care indică prioritatea paradigmelor în faţa regulilor şi a presupoziţiilor este dat de faptul că regulile sunt comune unui grup ştiinţific foarte larg şi pornind de aici cercetători din domenii diferite care studiază cărţi şi rezultate diferite dar chiar şi cei din domenii apropiate care studiază aceleaşi cărţi şi rezultate, pot ajunge să asimileze paradigme diferite. Prin substituirea regulilor cu paradigme se poate înţelege mai uşor diversitatea domeniilor şi specialităţilor ştiinţifice. Fiecare individ, în parte, are o percepţie aparte asupra lucrurilor, fapt pentru care înţelegerea unor principii chimice sau fizice depinde de cursurile pe care le-a urmat, de revistele pe care le studiază şi de manualele pe care le-a citit. Paradigmele definesc un grup restrâns, o comunitate ştiinţifică care se ghidează după aceleaşi idei. Aşadar o schimbare care vizează numai una sau alta din aplicaţiile unei paradigme nu va fi revoluţonară decât pentru acel grup ştiinţific la care se referă. Pentru a reda mai clar şi concis această chestiune Thomas Kuhn dă ca şi exemplu răspunsurile diferite pe care le-au dat doi oameni de ştiinţă, unul din domeniul chimiei şi celălalt din domeniul fizicii, la întrebarea "dacă un singur atom de heliu este sau nu o moleculă?". Răspunsurile diferite rezultau din pregătirea şi practica de cercetare diferită a celor doi. Vorbeau despre aceeaşi moleculă dar experienţele lor, în mare parte comune, nu le spuneau acelaşi lucru în acest caz.

Articol de: Simona Cristina Deac (Reck)
(Masterand anul II)