Interviu realizat de Mrd. Nicolina Buzle

http://www.indreiandpamelaratiu.com/index.php?id=120

Fiu al politicianului Ion Raţiu, Indrei Raţiu s-a născut în 12 iulie 1946, la Londra, făcând parte dintr-una din cele mai vechi familii atestate documentar din Transilvania (1332). A studiat limbile moderne la Bryanston School şi St John's College, Cambridge, şi a lucrat o perioadă în domeniul jurnalismului la Evening Standard, Rediffusion TV şi BBC Overseas Services. Un premiu MBA la INSEAD Fontainebleu i-a deschis noi oportunităţi, el perfectionându-se în managementul şi dezvoltarea organizaţiilor. În anul 1982 a devenit co-fondonatorul ICM-InterCultural Management Associates, cu sediul la Paris. A activat, de asemenea, în domeniul imobiliar al afacerii familiei la Regent House Properties, la Raţiu Family Charitable Foundation şi la Rainford Trust. Şi-a petrecut o mare parte a vieţii la Paris, iar în anul 2004 s-a mutat înapoi în România cu scopul de a restabili casa Raţiu în Transilvania.

În Turda, unde trăieşte în prezent, este reprezentantul Fundaţiei Familiei Raţiu şi împreună cu soţia sa, Pamela Raţiu, coordonează Centrul Raţiu pentru Democraţie, fiind co-organizator la diferite evenimente de mare anvergură, precum festivalul agrar Turda Fest, tabăra de vară "întâlniri democratice turdene" , "Ion Raţiu Democracy Lectures" - organizat anual împreună cu Centrul internaţional pentru elevi "Woodrow Wilson" din Washington DC.

De curând, Fundaţia "Ion Raţiu" a donat Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca o colecţie de cărţi ce cuprinde peste 5.500 de exemplare, ale căror subiecte variază de la artă şi biografii la economie, scrieri juridice, ştiinţe politice, religie, memorii şi literatură.

Am avut ocazia de a-l asculta pe domnul Raţiu împărtăşindu-şi opiniile cu privire la această bibliotecă, la cărţile care l-au inspirat, impresiile sale asupra democraţiei, colaborarea cu Universitatea "Babeş-Bolyai" şi viitoarea bibliotecă cu lucrări recente, referitoare la democraţie, ce va fi găzduită de Centrul Raţiu pentru Democraţie din Turda.

- Domnule Indrei Raţiu, faceţi parte dintr-o familie care a luptat pentru libertate şi democraţie. În activitatea pe care o desfăşoară deja de 5 ani, Centrul Raţiu pentru Democraţie se bazează pe principiile inspirate de politicianul român Ion Raţiu. El a crezut că "în democraţie, meritul unui om este judecat după realizări şi munca depusă". După părerea dumneavoastră, cât de departe suntem în punerea în aplicare a acestui principiu ?

- Suntem pe drum, dar există încă lucruri care ne frânează. Este vorba despre relaţia noastră cu autoritatea. În general, când ne întâlnim ca cetăţeni, se creează un haos prin faptul că toată lumea vorbeşte, întrerupându-şi interlocutorii, fără respect pentru ceilalţi. Ne controlăm doar în prezenţa autorităţii. Acest fel de relaţie cu autoritatea nu este ceva inerent, este vorba doar de cultura noastră, de nişte obişnuinţe care se pot înlătura. La Centrul Raţiu pentru Democraţie am încercat, încă din 2004, să aplic tehnica numită "talking stick" descoperită la indienii din America de Nord, care îl folosesc pentru a avea dreptul la cuvânt. Oricine poate cere băţul, dar nu poate fi întrerupt, atâta timp cât vorbeşte, decât cu întrebări. După doar două săptămâni de folosire a acestei tehnici, lumea vorbea deja cu respect, chiar în lipsa autorităţii.

La nivelul societăţii, atunci când nu este prezentă o persoană din rândul autorităţilor, sau chiar dacă este prezentă o persoană cu o funcţie înaltă, nu putem avea cu adevărat un comportament democratic, datorită mentalităţii sau a forţei obişnuinţei. Apare fie tendinţa de a-i aduce laude, fie lipsa de respect faţă de interlocutori, pe care-i întrerupem cu impulsivitate pentru a ne expune ideile. Sunt convins că acest comportament, specific latinilor, se poate modifica complet.

- Credeţi că tânăra generaţie cu care lucraţi atât de mult în cadrul Centrului Raţiu pentru Democraţie este pregătită pentru practicarea "democraţiei ca mod de viaţă" ?

- Încă nu este pregătită, dar are o pregătire mult mai importantă: aceea că tinerii nu mai vor să continue în vechiul sistem. Este un lucru greu de realizat pentru că tinerii trăiesc încă în vechiul sistem în multe locuri, chiar acasă sau la şcoală. Dar există deja şi profesori care gândesc în noul sistem şi care îi ajută. Cred că suntem într-o tranziţie între vechiul şi noul sistem şi aceasta creează fricţiuni între generaţii. Mulţi tineri vin la Centrul Raţiu pentru că doresc să înveţe ceva despre democraţie. Unii au prejudecăţi, ei cred că democraţia însemnă libertatea absolută de a vorbi despre orice, dar aceasta nu există nicăieri; există diverse limite ale libertăţii de exprimare pretudindeni, ca de exemplu secrete de stat ce nu pot fi dezvăluite, sau discreţii legate de politica unor firme sau instituţii. Efectuăm o muncă de cercetare pe plan social, în cadrul centrului, pentru a învăţa împreună care sunt valorile şi comportamentul democratic la nivelul unui ONG, sau al unei organizaţii comerciale de stat. Alţii vin la Centrul Raţiu crezând că democraţia înseamnă că suntem cu toţii egali, dar acest lucru nu este adevărat. Avem roluri diferite în societate, este o distincţie clară între noi prin aceste roluri. De exemplu aici, la Centrul Raţiu, unul este reprezentantul fundaţiei finanţatoare şi este membru fondator, unul este membru al conducerii, altul este coordonatorul unui program, deci nu avem o egalitate de roluri. Avem doar aceleaşi drepturi. Sper că tinerii care vin aici, la Centrul Raţiu, obţin prin practica noastră o înţelegere reală a democraţiei.

Când m-am întors de la Geneva, unde am participat la o serie de şedinţe pentru şcoala de management, a fost minunat pentru mine să văd peste 20 de persoane implicate în activităţi multiple despre care eu nici nu ştiam şi în care nici nu trebuia să fiu direct implicat: într-un loc era atelierul de teatru, în alt loc să făceau probe pentru vânătoarea de ouă ce se va organiza cu ocazia sărbătorii de Paşte, altă echipă la Tureni pregătea un alt eveniment legat de vânătoarea de ouă. Sunt activităţi pe care eu nu le coordonez, nu dau ordine referitoare la ele, eu sunt doar încurajatorul, provocatorul şi nu autoritatea. Sunt o mulţime de activităţi pe care oamenii doresc să le facă şi le pot realiza singuri dacă există încurajarea necesară.

- După părerea dumneavoastră, care sunt factorii care ar trebui să conlucreze mai mult în vederea unei educaţii pentru democraţie ?

- În 17 iulie se împlinesc 5 ani de la înfiinţarea Centrului Raţiu pentru Democraţie. În acest interval de timp am observat că dorinţa românilor de a trăi în mod democratic şi de a exprima prin comportamentul lor democraţia este inerentă. Ceea ce trebuie să se facă la nivelul autorităţilor şi al factorilor responsabili cu educaţia este de a încuraja comportamentul democratic şi nu de a ordona ce să se facă şi ce să nu se facă. Pentru autoritatea tradiţională cel mai important lucru este să accepte că într-o democraţie liberală autoritatea trebuie să acorde prioritate asigurării condiţiilor de concurenţă, de justiţie, de respect al drepturilor cetăţenilor.

Societatea trebuie considerată ca o fiinţă activă în care au loc tot timpul lucruri pozitive, iar rolul autorităţii este de a asigura că acţiunile unei persoane nu dăunează alteia, autoritatea fiind responsabilă pentru tot ceea ce se întâmplă. Fenomenul cel mai grav este în oraşele mici. La nivelul Guvernului şi în oraşele mari există oameni care au înţeles că am intrat în orchestra Europei şi au început să vorbească aceeaşi limbă, dar aici la noi încă nu se întâmplă acest lucru. Cred că cel mai important factor este atitudinea mai permisivă a autorităţii locale, care ar trebui să încurajeze democraţia, creativitatea. Gestul acesteia trebuie să fie de lăsare a libertăţii pentru iniţiative şi acţiuni şi nu cel de control total.

- Aveţi o relaţie foarte bună de cooperare cu Universitatea "Babeş-Bolyai" şi proiecte comune. Care sunt cele mai reuşite colaborări ?

- Sunt foarte mulţumit de colaborarea cu Universitatea. Centrul nostru pentru democraţie trăieşte şi activează printr-o scrisoare de intenţie, un acord semnat de Nicolae Raţiu şi rectorul Universităţii "Babeş-Bolyai", profesorul Andrei Marga. Acordul a fost semnat în 2003 şi confirmat în ziua lansării, aici la Turda, în 17 iulie 2004. Datorită acestei intenţii de bază beneficiem de prezenţa în cvorum-ul nostru a profesorului Doru Radosav, director al Bibliotecii Centrale Universitare "Lucian Balga", a profesorului Toader Nicoară, prorector al Universităţii Babeş-Bolyai şi a profesorului Vasile Boari, decan fondator al Facultăţii de ştiinţe Politice. Din cei şapte membri ai consiliului nostru trei sunt mari personalităţi ale Universităţii. Consiliul director are două aspecte: puterea academică şi puterea civică, deoarece Ion Raţiu, mentorul nostru, era convins că, dacă nu reuşim să ne încorporăm în viaţă şi aspectele de gânditor, de analist şi de om profund implicat civic, nu vom fi eficace.

În activitatea noastră sunt aspecte academice, educative cum ar fi Concursul naţional despre toleranţă şi convieţuire în spaţiul public, care implică anual aproape toate judeţele şi este recunoscut de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, tabere de vară pentru participanţi din ţări ale Europei de SE şi din Orientul Mijlociu, care oferă tinerilor cu experienţe sociale diferite o posibilitate de a experimenta practicile democratice şi de a fi martori la rezultat, în teorie şi practică.

Aspectul activist cuprinde organizarea Festivalului Turda Fest, cu obiective turistice şi agricole, conceput pentru susţinerea comunităţii locale în procesul de integrare în piaţa globală şi care le demonstrează anual voluntarilor implicaţi că sunt capabili să îl realizeze singuri.

Ca membru al consiliului director şi membru fondator caut să menţin echilibrul între tipurile de programe analitice, academice, active. Unele programe, cum sunt taberele, cuprind toate cele trei aspecte. Există un program regulat de evenimente organizate în colaborare cu Universitatea "Babeş-Bolyai", sau cu implicarea directă a membrilor fundaţiei. Astfel, în 26 martie, a avut loc un colocviu Davos despre Soft Power-ul românesc şi capacitatea României de a se folosi de această putere în sfera diplomatică, politică, economică şi culturală, despre ce înseamnă spiritul civic şi cum poate fi stimulată performanţa profesională. La începutul lunii martie, la Casa de Cultură a Studenţilor, a avut loc cea de-a doua ediţie a proiectului naţional "Simularea Parlamentului European", cu scopul familiarizării tinerilor cu mecanismul decizional utilizat în Parlamentul European, contribuind, astfel, la consolidarea democraţiei. În luna noiembrie a anului trecut s-a desfăşurat un colocviu internaţional cu tema "Identitate românească în contextul identităţii europene", în cadrul Facultăţii de ştiinţe Politice a Universităţii "Babeş-Bolyai". În fiecare lună există ceva la Universitate în care suntem implicaţi. Nu doar eu sunt cel care intervine în asemenea activităţi, ci şi alţi membri ai consiliului, care organizează prelegeri la universitate, cum ar fi Mădălina Mocan.

- De curând, familia Raţiu a donat o bibliotecă Universităţii "Babeş-Bolyai" care va fi valorificată în cadrul Bibliotecii Centrale Universitatre "Lucian Blaga" Cluj. Ce cuprinde această bibliotecă şi care sunt valorile de care vor beneficia cercetătorii interesaţi?

- Biblioteca cuprinde 5.500 de volume care provin din colecţia personală a lui Viorel Tilea, diplomat, nepotul direct al memorandistului dr. Ioan Raţiu. Deoarece acesta din urmă a avut doar fete s-a considerat mereu ca fiind un Raţiu. În 1918 era tânăr absolvent de Drept şi secretar al lui Iuliu Maniu, profund implicat în Marea Unire. Avea o mare slăbiciune pentru Anglia. Îmi aduc aminte casa lui de la Bucureşti, devenită ulterior Ambasada Angliei, care avea toate instalaţiile din Anglia. Din păcate a fost aproape distrusă în timpul mineriadei. Viorel Tilea avea o activitate comercială, în industria lemnului. În 1939 a fost numit ministru plenipotenţiar la Londra şi l-a dus acolo, ca tânăr absolvent de Drept, şi pe tatăl meu, Ion Raţiu. Era începutul războiului. Au rămas acolo până în 1941 când Antonescu i-a chemat în ţară. În plin război, Viorel Tilea şi echipa lui de la Londra s-au declarat contra poziţiei României de atunci şi au cerut azil politic în Anglia. A primit o casă lângă Oxford, unde şi-a petrecut viaţa până în 1974 când a murit. În această casă am copilărit eu; a fost mentorul meu şi datorită lui am venit pentru prima dată în ţară, în 1969, el a fost cel care m-a încurajat.

Biblioteca donată conţine toate documentele personale ale lui Tilea şi Ion Raţiu, acoperind secolul XX din istoria României. Constituirea colecţiei a reprezentat o adevărată concurenţă între familia Raţiu şi Universitatea Stanford care are cea mai frumoasă şi cea mai extinsă colecţie de documente româneşti, păstrate în nişte condiţii şi un spaţiu superb. Ion Raţiu a dorit ca documentele să se întoarcă acasă atunci când condiţiile vor fi potrivite, iar acum a fost momentul potrivit. Am profitat de faptul că sediul Fundaţiei Raţiu de la Londra s-a mutat în luna ianuarie a acestui an la o nouă adresă: Manchester Square, 18 Fitzhardinge Street, London W1H 6EQ, iar odată cu această mutare s-a făcut şi transferul bibliotecii în România. 95% din colecţie, cuprinzând cărţile, s-a dus direct la Biblioteca Centrală Universitară într-o sală minunată. Documentele au rămas la Londra pentru a fi cercetate şi puse în ordine şi apoi vor ajunge şi acestea în România.

La Turda se află şi documentele lui Ion Raţiu din perioada 1990-1999 precum şi o colecţie despre Transilvania, donată de scriitorul şi editorul englez Alan Ogden¹, autorul multor volume despre România. Documentele lui Ion Raţiu din perioada 1990-1999 şi colecţia mai recentă, din 2004, numită "Democraţia modernă" vor constitui baza unei săli de lectură ce va fi situată la demisolul Centrului Raţiu pentru Democraţie. Rafturile sunt donate de Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga". Ea va fi deschisă în 6 iunie, data naşterii lui Ion Raţiu, cu invitaţi din străinătate. Biblioteca va fi prevăzută cu sistem de siguranţă pentru protecţia cărţilor, intenţionându-se crearea unei atmosfere plăcute de studiu şi lectură cu spaţii de lucru la calculatoare. Avem nevoie de ajutor la catalogare, la propunerea domnului Doru Radosav va fi acelaşi sistem şi program informatic ca şi la Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga".

        

- Pe lângă biblioteca pe care aţi donat-o, familia Raţiu deţine alte cărţi pe care le consideraţi de valoare? De exemplu cărţi moştenite, cărţi vechi sau cu valoare sentimentală deosebită?

- Da, este vorba despre lucrarea pentru diploma de doctorat a bunicului meu. Am descoperit-o, are peste 100 de ani vechime. Există apoi o carte din 1865, tipărită la Sibiu, a lui Ion Codru Drăguşanu - "Peregrinul transilvan". Nu am o copie veche, dar ţin foarte mult la ea. Este strămoşul meu din partea bunicii, este stră-străbunicul meu². A plecat în 1838 şi a călătorit prin Europa Occidentală în jur de 30 de ani, consemnându-şi călătoriile. Mă asemăn cu el din acest punct de vedere. Eu sunt un fel de peregrin transilvan şi revin în ţară. Scrierile sale sunt 100% subiective şi prin ele învăţăm mai mult despre autor ca om. Cartea lui este una din primele lucrări de turism din Europa şi sunt mândru că un român a scris această carte şi că acesta este strămoşul meu.

- Care este cea mai frumoasă amintire pe care o aveţi, referitoare la o carte ?

- Thomas Mann, Muntele vrăjit. În ultimii ani a fost transformat în film şi acesta reuşeşte să redea atmosfera cărţii. Este un Bildungsroman care cuprinde învăţăturile de viaţă ale unui om care trăieşte înainte de al Doilea Război Mondial. Mi se pare că trăim din nou o perioadă de mare tranziţie care se aseamănă cu cea de atunci. La fel ca şi eroul romanului, care nu ştie ce va face atunci când va pleca la război, societatea europeană de atunci fiind o lume bolnavă care se năpustea spre catastrofă, lumea actuală îmi dă imaginea unui om care îşi caută firul personal prin această incertitudine.

Turda, 2 aprilie 2009