Lucia Papahagi

Pentru a putea vorbi de biblioteca Accademiei di Romania în Roma, trebuie să ne întoarcem în timp şi să fixăm contextul istoric şi cultural al înfiinţării acestei instituţii prestigioase pentru cultura română. România a avut dintotdeauna afinităţi culturale cu Italia şi Franţa şi era, deci, firească nevoia ca în aceste ţări să funcţioneze două lăcaşuri de cultură pentru istorici, arheologi, filologi, care să consolideze romanitatea noastră orientală. Astfel, două mari figuri ale culturii române, Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, deschid căile formării unor specialişti de primă mărime în arheologie, istorie şi filologie clasică, în cele două metropole europene: Roma şi Paris.

În anul 1920, Nicolae Iorga propune, în calitate de deputat, un proiect pentru întemeierea a două şcoli Superioare româneşti de studii arheologice şi istorico-filologice la care să se adauge secţii de Arte Frumoase la Paris şi la Roma. Şi iată că, în data de 8 iulie 1921, primăria Romei concesionează statului român un teren în Valle Giulia, pentru a se construi Academia Română de istorie, arheologie şi arte frumoase. Ideea înfiinţării Academiei în Cetatea Eternă a fost generos îmbrăţişată de Banca Naţională a României, care a acceptat, printre alte proiecte de susţinere culturală, să finanţeze integral realizarea clădirii. Graţie atâtor eforturi conjugate, la care se daugă şi cel al arhitectului Petre Antonescu, la 27 ianuarie 1928, în prezenţa lui Nicolae Titulescu, se va aşeza piatra de temelie a şcolii Române din Roma, urmând ca inaugurarea oficială să aibă loc în ianuarie 1933. Astfel, prinde viaţă idealul neobositului arheolog şi filosof, Vasile Pârvan, al cărui bust veghează azi continuarea atâtor eforturi întru cultură.

http://images.google.ro/     

Savanţii români care s-au perindat la Accademia di Romania, de-a lungul anilor, de la directorul ei Vasile Pârvan la Radu Vulpe, G. G. Mateescu, Alexandru Marcu, Emil Panaitescu, Dumitru Tudor, Claudiu Isopescu, Emil Condurachi, Constantin Daicoviciu, Ion Rusu, ştefan Bezdechi, Nicolae Lascu, Mihail Berza, Al. Busuioceanu, Virgil Vătăşianu, Ion Anton Popescu, Nicolae Lupu, G. Călinescu şi alţii şi-au concretizat cercetările în cele două Anuare ale şcolii, Ephemeris Dacoromana (9 numere din 1923 până în 1945, al 10-lea publicat în parte în timpul războiului, iar ultimele numere 11 şi 12, apărând în 2002 şi 2004) şi Diplomatarium italicum (4 numere, din 1925 până în 1939).

Din păcate, urgia se abate şi asupra acestei instituţii care îşi închide porţile în 1947. Se va redeschide în 1969, ca Biblioteca Română la Roma, iar statutul de Academie, în sensul adevărat al menirii sale, îl restabileşte profesorul şi italienistul Marian Papahagi, alegând prima serie de noi bursieri Pârvan, care avea să sosească la Roma, la câteva zile dupa moartea lui, în ianuarie 1999.

Biblioteca Accademiei di Romania în Roma impresionează prin spaţiul generos, pe două nivele, prin frumuseţea şi eleganţa ei. La etajul al doilea, balustrada metalică prezintă ornamente decorative Art Deco, de factură clasicizantă. Mobilierul sobru completează spaţiul general al bibliotecii. La începutul celui de-al doilea război mondial, biblioteca număra aproximativ 13.000 de volume, fiind una dintre cele mai importante biblioteci de studii balcanice din Roma. Fondul principal al bibliotecii se datora donaţiei Academiei Române, Fundaţiei Leonardo din Italia, Ministerului Afacerilor Externe, Fundaţiei Alteţei Sale Regale Principele Moştenitor, Ministerului Cultelor şi Artelor Frumoase, Casei şcoalelor, editurilor Cultura Naţională, Cartea Românească, Socec, Steinberg, G. Goebl.

În prezent, Biblioteca are un fond (de cca. 40.000 de volume) care continuă tradiţia acestei instituţii, păstrând profilul iniţial. Pe lângă lucrări de referinţă, domeniile principale- istorie, arheologie, arhitectură şi arte frumoase- sunt bine reprezentate. La acestea se adaugă un număr mare de volume de literatură română (precum şi traduceri în limbi străine ale scriitorilor români), literatură italiană, filozofie şi religie. Biblioteca este sprijinită, actualmente, de Ministerul Afacerilor Externe Român (care asigură anual achiziţiile de carte străină), de Institutul Cultural Român (prin publicaţii tipărite în ţară, precum şi cu importante reviste româneşti), de Academia Română, care continuă donaţia cărţilor scoase la prestigioasa sa editură, precum şi de universităţi româneşti care au edituri proprii (Universitatea "Babeş-Bolyai"- Cluj, Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu"- Bucureşti) etc. La acestea se adaugă biblioteci din ţară, B.C.U. "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca şi donaţii personale.

Publicul căruia i se adresează biblioteca este foarte variat, de la bursierii români în Roma, la studenţi şi doctoranzi italieni, profesori şi cercetători italieni şi străini, diaspora românească din Italia. În momentul de faţă se lucrează la catalogarea computerizată a informaţiei, în programul E-Biblio, (mai mult de jumătate din fondul bibliotecii fiind deja catalogat), iar cererea de bibliografii a crescut o dată cu intrarea noastră în Uniunea Europeană.

Schimbul de publicaţii se face atât cu academiile străine din Roma, cât şi cu instituţii din ţară. Dar, dinamica secolului nostru impune o schimbare a percepţiei de bibliotecă, care nu mai este singura sursă de informare şi documentare. În plus, funcţia culturală se dezvoltă şi prin rolul de mediator în societate. Activităţi de tipul: expoziţii, lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, comemorări, chiar colocvii tematice conferă o altă dimensiune bibliotecii. Şi, în acest sens, Biblioteca Accademiei di Romania (unde s-au organizat colocvii, comemorări, lansări de carte, întâlniri cu diverse personalităţi culturale) se străduieşte să ţină pasul cu veacul în care trăim.

Roma, 16 martie 2009