Mrd. Bogdan Beldean

După câte se ştie până acum, prima bibliotecă militară românească datează din anul 1845, în Moldova, sub forma strângerii de cărţi (Porunca de zi nr. 122/1845 a Miliţiei Moldovei), iar un alt document - datat : Iaşi, 10 noiembrie 1846 - precizează organizarea ei pe baza unui "Regulament al bibliotecii militare", semnat de prinţul Dimitrie Sturdza, general-inspector al Miliţiei Moldovei. Se cunoaşte chiar catalogul Bibliotecii Miliţiei din Iaşi. Cele mai multe cărţi sunt în limba franceză, mai puţin în limbile germană şi rusă. Puţinele tipărituri în limba română cuprind manuale ale "soldatului de infanterie", "de cavalerie", "de marină", şi manuale de la "şcoala recruţilor", pentru toate armele, acestea din urmă, se pare, traduceri din limba rusă.

În Muntenia, la începutul anului 1852, cu prilejul înfinţării "şcolii militare de ofiţeri din Bucureşti", coloneii E. Florescu şi D. Costaforu donează primele cărţi pentru biblioteca acestei şcoli. După Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza hotărăşte, în mai 1860, printr-un "ordin de zi pe toată oastea", contopirea celor două biblioteci militare într-una singură, cu sediul în Bucureşti, care s-a numit "Biblioteca Ministerului de Resboi".

Stimulat de mişcarea bibliotecară din Capitală, în 1865, Regimentul al 2-lea de infanterie înfiinţează o bibliotecă la Craiova, prima bibliotecă militară de regiment. "Regulamentul bibliotecii militare" a fost publicat în 1865, urmat de un "Catalogu" al ei. Ea se organiza şi sporea, însuşi domnitorul Cuza i-a înscris în buget, chiar de la înfiinţare (1860), suma de 40.000 lei anual.

Militari distinşi ai epocii scriu în revistele militare despre necesitatea existenţei bibliotecilor în diferitele unităţi ostăşeşti. Generalul E. Pencovici îşi începe studiul intitulat Bibliotecile militare (1864), cu argumentul : "Instrucţia şi educaţia sunt bazele disciplinei. Disciplina face puterea oşteanului". În continuare, arată că Biblioteca Ministerului de Război avea în acel an circa 2.000 de volume şi deosebite hărţi geografice. Punând problema îmbogăţirii bibliotecii, autorul repetă că "uvrage militare în limba naţională nu avem"; totuşi trasează o schemă de clasificare cu 8 categorii tematice, se manifestă împotriva împrumutului în afara bibliotecii. În 1867, este imprimat "Catalogul Bibliotecei Ministerului de Resbel" pe materii, cu indice alfabetic de autori. Creată astfel, instituţia funcţionează ca Biblioteca Ministerului de Război, între 1860 şi 1890 şi devine din acest an (până în 1954) "Biblioteca Marelui Stat Major". În 1898, catalogul ei imprimat cuprindea 4.330 de titluri, grupate în 9 clase şi 50 de subdiviziuni tematice, apropiate de clasificarea zecimală universală. Biblioteca se îmbogăţea nu numai cu lucrări militare, dar şi cu opere juridice, filozofice, de ştiinţă şi tehnică, enciclopedii, lucrări istorice, "geografice şi itinerarii" (călătorii), de artă şi cartografice. Revistele militare consacrau articole, făceau propuneri pentru prosperarea bibliotecilor de regiment şi de garnizoană. Un exemplu este articolul scris de căpitanul Laurenţiu Bârzotescu, care recomanda lărgirea reţelei de biblioteci şcolare militare şi ale corpurilor de trupă.

Între cele două războaie mondiale reţeaua bibliotecilor militare cuprindea: Biblioteca Marelui Stat Major, Biblioteca şcolii Superioare de Război, Biblioteca Casei Oştirii, bibliotecile şcolilor militare, ale cercurilor militare şi ale unităţilor. În 1954, se organizează ca instituţie bibliotecară unică şi coordonatoare, Biblioteca Centrală a Ministerului Forţelor Armate, cu sediul în Bucureşti, în frumoasa clădire a Casei Centrale a Armatei. Aceasta dispune astăzi de un fond de peste 100.000 de titluri, în circa 200.000 de volume. La baza activităţii se află "Regulamentul de funcţionare a Bibliotecii Centrale a M.F.A.". Potrivit acestuia, serviciile sunt cele obişnuite unei mari biblioteci moderne : completarea şi organizarea colecţiilor, relaţii cu cititorii, serviciul metodic şi serviciul bibliografic şi documentare. Biblioteca are sarcina îndrumării activităţii bibliotecilor militare, acordând asistenţa de specialitate, în scopul sporirii permanente a contribuţiei lor la procesul de instruire şi educare a militarilor.

Buna organizare a Bibliotecii Centrale a M.F.A. se bazează pe un înalt grad de exigenţă ştinţifică din partea colectivului de bibliotecari. De pildă, catalogatorii au prelucrat creator, în mai multe şedinţe de lucru, principiile de catalogare, cu aplicare la fondul militar. Unele din aceste principii, pentru a fi cunoscute bibliotecarilor şi cititorilor militari, au fost şi publicate. Practic, în sala cataloagelor, la dispoziţia cititorilor se află cinci cataloage - sistematic, al fondului militar, sistematic general (minus fondul de rulment), alfabetic, analitic, al fondului militar (selectiv), fişier bibliografic cu articole din presa militară străină şi românească, care oglindesc colecţiile de publicaţii sub diferite aspecte.

În sprijinul procesului de învăţământ din armată, al activităţii de studiu şi de cercetare, biblioteca întocmeşte bibliografii la cerere (pentru bibliotecile subordonate şi pentru cititori). Au fost elaborate (sub formă tipărită, litografiată, rotaprintată, dactilografiată) mai multe lucrări de informare, precum: Literatură militară în limbi străine cu privire la cel de-al doilea război mondial, Repertoriul internaţional al bibliografiilor publicaţiilor periodice româneşti şi străine venite în M.F.A. prin abonamente şi schimb (în 1970, numai Biblioteca Centrală a M.F.A. primeşte 247 de titluri de periodice), Informare bibliografică, Literatură militară străină (în 1969 şi 1970, cu apariţie trimestrială), Buletin bibliografic, Literatură militară (cu apariţie semestrială) etc. Colaboratorii militari şi civili externi, constituiţi în două colective, au prezentat într-o formă avansată materialele pentru două mari lucrări bibliologice: Manual de biblioteconomie pentru bibliotecile M.F.A. şi Bibliografia cărţii militare româneşti (inclusiv periodicele dintre anii 1830 si 1870), lucrări unice în literatura bibliologică românească, în elaborarea acestor lucrări, ca şi în alte sectoare de activitate, biblioteca colaborând cu marile biblioteci româneşti : Biblioteca Centrală de Stat, Biblioteca Academiei Române, bibliotecile universitare din Bucureşti, Iaşi şi Cluj.

Activitatea bibliotecii este cunoscută şi peste hotarele ţării, schimburile internaţionale interbibliotecare dovedind-o cu prisosinţă. Fondul de publicaţii al bibliotecii cuprinde, între altele, circa 200 de volume ce poartă ştampilele vechilor biblioteci militare incipiente (1845 şi 1852-1860). Iată câteva cărţi de bază pentru români : Martin Cromer, De origine et gestis Polonorum libri XXX (Basileae, 1555), cea mai veche carte din bibliotecă; Theatrum Europaeum, colecţie de 21 de volume, cu numeroase ştiri despre români; Ioan Zonnara, Annales (Veneţia, 1729); Voyages du Sr.A. de la Montraye en Europe, Asie et Afrique (Haga, 1727), operă geografică interesantă pentru noi prin capitolele referitoare la Turcia, Tartaria, Crimeea, Suedia şi altele. Colecţiile bibliotecii cuprind numeroase lucrări de teorie, ştiinţă şi artă militară, de pedagogie şi psihologie militară, un bogat fond de literatură social-politică, tehnico-ştiinţifică, dar şi beletristică, ele sunt selectate ştiinţific, pe specific militar, lucrări de referinţă.

În mod curent şi cu competenţă este urmărită în cataloage şi în bibliografii, şi apoi este achiziţionată, întreaga literatură militară, politică şi istorică referitoare la cel de-al doilea război mondial. Revistele de profil militar, în număr de peste 200, completează fondul reprezentativ de periodice al bibliotecii. Fireşte, cartea care predomină este cea românească, în cadrul ei întâlnim, alături de literatura curentă, ediţii vechi, de mult epuizate (Letopiseţele României ale lui Kogălniceanu, Magazinul istoric pentru Dacia al lui Bălcescu) şi multe alte lucrări de valoare.

Biblioteca centrală a Ministerului Forţelor Armate este o bibliotecă enciclopedică, şi, fără a fi exclusiv militară, ea oglindeşte totuşi gândirea militară românească, în tot ce are ea mai bun şi mai reprezentativ.