TÂRGUL DE CARTE DE LA FRANKFURT

Mrd. Eliza Maier

Unul dintre primele semne ale unei naţiuni culte este cultura ei scrisă sau, mai pe scurt, cartea. Cartea nu reprezintă doar un obiect simplu, pagini legate şi puse între două coperţi frumos ilustrate, ci este o oglindă vie a vieţii spirituale şi a vieţii culturale a unui popor. De aceea, din cele mai vechi timpuri, în toată istoria, din antichitate până în epoca modernă şi contemporană, cartea a fost, este şi va fi cea mai bună cale pentru a intra în contact cu o entitate culturală.

Odată cu dezvoltarea tiparului şi cu progresul tehnologic, numărul cărţilor, oferta de titluri, tirajul, prezentarea grafică, au evoluat constant şi sunt într-o continuă creştere, motiv pentru care a apărut necesară nu doar clasificarea cărţilor pe domenii, dar şi promovarea lor. Din aceste considerente, s-au dezvoltat târgurile şi saloanele de carte, atât pe plan naţional cât şi internaţional.

Evoluţia târgurilor şi expoziţiilor comerciale

Epoca Antică

Comerţul a fost mereu o ocupaţie de tradiţie pentru state antice ca Egipt, Grecia, Imperiul Roman. Primele dovezi legate de existenţa unor locuri amenajate pentru comerţ datează încă dinaintea erei noastre. Aici se întâlneau comercianţii voiajori cu producătorii locali. Romanii au fost primii care au organizat târguri, atât în locaţii itinerante, cât şi permanente, astfel dezvoltând ceea ce am putea numi o "industrie a târgurilor".

În Biblie, mai exact în Vechiul Testament, este menţionat un târg care se desfăşoară în oraşul Zor (astăzi undeva în Liban). Irod, regele Iudeei a fost primul conducător care a înfiinţat un târg permanent împrejmuit cu un zid, localizat în oraşul Botana, unde s-au descoperit şi dovezi arheologice (în special monezi) ce atestă faptul că vizitatorii veneau din Siria, Egipt, Roma antică, Grecia, Spania, şi Franţa.

Evul Mediu

Termenul "fair" (rom. târg), care a fost folosit prima dată în Evul Mediu, vine din latinescul "feria", ce desemnează un festival religios care are loc de obicei lângă o biserică ori o mânăstire. Acelaşi sens îl are şi termenul german "messe", care provine din latinescul "Missa", însemnând slujba religioasă, în care, la sfârşit, preotul pronunţă sintagma "ite, Missa est", semn că târgul este deschis, de obicei în curtea bisericii. Primul târg de acest fel- "Foire de Saint Denis"- a avut loc lângă Paris şi a fost fondat de regele Dagobert, în anul 629. Până în anul 710 deja atrăgea mai mult de 700 de negustori.

Revoluţia industrială

Procesul de industrializare care a început în secolul al XVIII-lea, a adus noi cerinţe de distribuţie afectând astfel industria târgurilor comerciale. În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea târgurile au evoluat de la stadiul de locaţii de vânzare directă, la stadiul de locaţii folosite pentru a expune o gamă largă de produse. S-a trecut de la ideea de a vinde cât mai mult, la ideea de a expune cât mai mult. Iniţial conceptul a apărut în Germania ("Mustermesse") şi a dominat industria târgurilor până la mijlocul secolului al XX-lea. În plus, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decade ale secolului al XX-lea, au fost organizate numeroase expoziţii de importanţă naţională, în mare parte dedicate unor teme specifice (electricitate, sănătate, inginerie mecanică) orientate către publicul larg.

Prezent

După al Doilea Război Mondial industria târgurilor a început să urmeze un trend de creştere a specializării în economie. Au apărut numeroase târguri specializate şi, de asemenea, s-au diversificat foarte mult locaţiile de organizare. În ciuda emergenţei sistemelor moderne de comunicare rapidă din secolul al XX-lea, târgurile se situează şi astăzi pe o poziţie de top, în ceea ce priveşte instrumentele de marketing folosite pentru a genera vânzări eficiente. Târgurile, ca mix de elemente de informare, comunicare şi entertainment, constituie cu adevărat un canal de comunicare de marketing, care permite exploatarea la maxim a celor cinci simţuri, într-un mediu ce permite interacţiunea faţă în faţă.

La începutul secolului XXI, industria târgurilor este caracterizată de o creştere continuă a numărului de târguri şi expoziţii. Organizatorii acestor evenimente îşi extind câmpul de activitate la nivel mondial, fiind în acelaşi timp implicaţi în activităţi de cooperare internaţională. Cu toate că vorbim despre cultură, în lumea contemporană au apărut chiar şi în domeniul târgurilor de carte tendinţe comerciale. Există târguri de carte unde prevalează miza culturală (de exemplu, Leipzig), târguri sută la sută comerciale (Paris) şi târguri mixte, care îmbină caracterul cultural cu cel comercial.

Pe plan european, există mai multe manifestări culturale sub formă de târguri şi saloane de carte. Cea mai importantă manifestare de gen la nivel mondial este, fără îndoială, Târgul de Carte de la Frankfurt.

Istoria târgului de la Frankfurt începe în secolul al XV-lea, când Johannes Gutenberg a inventat tiparul, la câţiva kilometri distanţă de Frankfurt.

Târgul de carte de la Frankfurt a rămas centrul necontestat al târgurilor de carte din Europa pe parcursul întregului secol al XVII-lea. În cadrul emancipării politice şi culturale din secolul al XVIII-lea, locul Frankfurtului a fost luat de oraşul Leipzig. În 1949, tradiţia târgului de carte de pe Main a fost revigorată: 205 de scriitori germani s-au adunat în Biserica Sf. Pavel între 18-23 septembrie, pentru a celebra primul târg de carte de după război. După 60 de ani, Târgul de carte de la Frankfurt este cea mai mare manifestare de profil la nivel mondial, şi totodată blazonul activităţilor culturale la nivel european.

Cu servicii şi informaţii oferite permanent în decursul unui an branşei de specialitate, Târgul de la Frankfurt s-a impus ca piaţă globală de idei, 365 de zile pe an. În ultimele şase decenii, ceea ce a început ca un festival al cărţii, în biserica Sfântul Pavel din Frankfurt, s-a dezvoltat în cea mai mare expoziţie media (de profil) din lume. Astăzi, Târgul de Carte de la Frankfurt este punctul central de întâlnire al industriei editoriale, cu peste 7.000 de expozanţi, din peste 100 de ţări.

Zilele în care în centrul atenţiei se aflau doar cărţile au apus de mult timp. Cuvântul cheie pentru secolul XXI este "conţinutul". Fie că vorbim despre cărţi, e-books, filme, jocuri, CD-uri, DVD-uri, nu mai contează formatul, ci conţinutul. Cei 60 de ani ai Târgului reprezintă 60 de ani de istorie media.

Istoria Târgului de la Frankfurt este îndelungată. Dacă în Evul Mediu, negustorii rulau cărţile - scrise pe pergament- în 1949, îşi are începutul Târgul, aşa cum îl cunoaştem noi, având ca loc de expoziţie două scânduri din lemn, fiecare de câte doi metri. Anii '50 au reprezentat pentru Târg reactualizarea mitului păsării Phoenix, care renaşte din cenuşă: anii reconstrucţiei şi ai reabilitării. Anii '60, au adus pentru manifestare răspândirea faimei ei în lume: internaţionalizarea şi politizarea.

            

În 1965, un grup de germani a prezentat un stand organizat de Târgul de la Frankfurt la Bologna, acesta fiind primul stand al lor la un târg internaţional de carte.Anii '70 aduc cu ei moda agenţilor literari şi profesionalizarea branşei. Staruri precum Hildegard Knef sau Muhammad Ali aduc un plus de strălucire Târgului de Carte de la Frankfurt în această perioadă.

Anii '80 sunt consacraţi culturii şi comerţului, ceea ce a adus consolidarea poziţiei evenimentului. Odată cu anii '90 a venit şi transformarea spre viitor, transformând Târgul de Carte în Târg Media, fenomenul digitizării nemaiputând fi ignorat. Jucând un rol cultural şi economic major începând cu anii '90, în prezent Târgul de la Frankfurt îmbină cu succes aceste două aspecte.

Târgul de la Frankfurt se ţine anual pe la mijlocul lunii octombrie. Acest eveniment este organizat de Asociaţia Editorilor şi Vânzătorilor de carte din Germania. În cele cinci zile cât durează acest târg de carte, nu mai puţin de 270.000 de oaspeţi îi trec pragul, pentru a vizita cele peste 7000 de standuri de edituri din toată lumea.

            

Târgul de carte de la Frankfurt este un eveniment critic pentru comercializarea şi lansarea de carte, dar este de asemenea şi un eveniment de seamă pentru facilitarea negocierii vânzărilor drepturilor de autor şi a licenţelor internaţionale. Vizitatorii beneficiază de pe urma oportunităţii de a obţine informaţii despre piaţa publicistică, despre reţeaua mondială de distribuţie de carte şi de noi oportunităţi în domeniu. Publicişti, editori, agenţi, librari, traducători, reprezentanţi ai trusturilor de tipărire, artişti, anticari şi mulţi alţii iau parte la acest eveniment în fiecare an.

Pentru România, Târgul de Carte de la Frankfurt a însemnat în ultimul an un stand mai frumos, mai mulţi vizitatori străini şi, pentru prima dată, cataloage de promovare a unor titluri semnate de autori români - acestea sunt primele observaţii ale editorilor privind participarea României la ediţia din 2008 a Târgului de Carte de la Frankfurt. Reuşita anului 2008 trebuie urmată de o promovare susţinută a autorilor români în străinătate, cred editorii, care spun că realizarea, în premieră, a celor trei cataloage trebuie să fie doar un prim pas. "Standul naţional a fost, în sfârşit, la nivel european", a declarat Denisa Comănescu, director editorial la Polirom. "A fost într-adevăr un stand naţional, care a putut rivaliza cu cele ale altor ţări ex-socialiste - Ungaria, Slovacia, Polonia etc. - chiar dacă a avut o dimensiune mai mică", a spus, la rândul său, Radu Dimitriu, directorul Editurii ALL Beck. România a participat la târg cu un stand naţional de 96 mp, organizat de Asociaţia Editorilor din România (AER), în urma câştigării unei licitaţii la Ministerul Culturii şi Cultelor. Designerul standului a fost Răzvan Luscov, de la Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu". Potrivit lui Ion Arzoiu, directorul Prior Books, standul a fost vizitat de editori, autori şi români din diaspora.

Cele trei cataloage de promovare a unor titluri semnate de autori români în ultimii cinci ani au fost realizate de Asociaţia Editorilor şi Institutul Cultural Român. Ele au grupat cărţile pe trei domenii de editare - "Literature, Fiction and Criticism", "Social Sciences" şi "Art/Travel" - şi au fost publicate în limba engleză în traducerea lui Alistair Blyth. Potrivit AER, aceste cataloage marchează debutul unui program de susţinere financiară a traducerilor din autori români pentru editorii străini. Institutul Cultural Român este cel care intenţionează să deruleze programul.

Un număr de 56 de edituri au vrut să fie prezente în standul naţional: 25 dintre ele au expus în 39 de module personalizate, 22 în spaţiul comun, iar 13 (unele prezente şi printre cele 25 amintite anterior) au fost cuprinse într-un spaţiu numit Art/Travel, dedicat albumelor şi cărţilor frumoase despre România şi arta românească. Printre participanţi s-au numărat Humanitas, Polirom, Paralela 45, ALL, ALL Beck, Curtea Veche, Nemira, RAO, Niculescu, Dacia şi Pandora-M.

Importanţa târgurilor de carte pentru lumea editurilor şi, totodată, pentru creşterea nivelului de cultură al unei naţiuni este foarte mare, nu doar pentru că se oferă publicului larg titlurile clasificate pe domenii sau arii de interes, dar şi pentru că facilitează contactele dintre autori, editori, librari etc. Din aceste cauze, târgurile de carte sunt şi vor fi evenimente culturale de seamă.