Mrd. Gabriela Florescu, Mrd. Maria Petronela Roman, Mrd. Daniela Mintari

"Comunicarea de masă este practica şi produsul care furnizează informaţii şi divertisment pentru timpul liber unei audienţe necunoscute, prin intermediul unor bunuri, care sunt produse pe scară industrială, în corporaţii, şi care presupun tehnologii înalte, sunt reglementate de către stat şi consumate în mod individual. Aceste bunuri ţin de presa scrisă, cinematograf şi de audiovizual".¹

Spre deosebire de conversaţie, în care conţinutul este creat de participanţii la dialog, în comunicarea de masă nu contează ceea ce spun consumatorii de media, pentru că acest lucru nu poate schimba conţinutul unui program în desfăşurare. Atât mass-media cât şi audienţa operează la distanţă manifestând astfel un anumit grad de independenţă una faţă de cealaltă. Deoarece indivizii, ca receptori ai mesajelor transmise de mass-media, nu au posibilitatea să confirme înţelegerea mesajelor, media nu poate să supravegheze interpretarea producţiilor sale. Media aduce un mesaj cu un conţinut propriu, dar nu aduce şi sensul acestuia. Sensul este construit de fiecare receptor în parte, în contextul socio-cultural în care există.²

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze impactul pe care îl are mass-media (în special televiziunea) asupra tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 18 ani. Modul în care televiziunea influenţează comportamentul adolescenţilor exemplifică "teoria cultivării" lansată de sociologul american George Gerbner şi care face parte din categoria teoriilor cu efecte limitate asupra publicului.

În urma unor studii făcute la Universitatea din Pennsylvania, Gerbner a ajuns la concluzia că mass-media şi, în special televiziunea, a devenit un "membru al familiei" care monopolizează comunicarea cu lumea externă şi că de cele mai multe ori înlocuieşte celelalte mijloace de informare. Astfel, în urma expunerii permanente la mesajele mass-media, oamenii ajung să depindă de acestea şi să asimileze un anumit mod de a percepe lumea înconjurătoare.

Denis McQuail şi Sven Windahl susţin în lucrarea Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă că, pentru unii oameni, televiziunea a devenit un mediu simbolic, care le oferă o gamă largă de situaţii din viaţa reală: "Televiziunea nu este o fereastră către lume, o reflectare a lumii, ci o lume în sine."

În procesul "cultivării" prin intermediul mass-media, un rol foarte important îl joacă vârsta şi intensitatea atenţiei. Studiile empirice au evidenţiat faptul că există o relaţie de inversă proporţionalitate între atenţia cu care telespectatorul urmăreşte o anumită emisiune şi procesul de învăţare: cu cât telespectatorul este mai neatent cu atât procesul de învăţare şi de acumulare a cunoştinţelor prin intermediul televiziunii este mai amplu.

Am afirmat că deosebit de importantă în procesul de învăţare prin intermediul televiziunii este vârsta telespectatorilor. Autoarele articolului de faţă cred că acest model al cultivării se aplică în general adolescenţilor, care petrec multe ore în faţa televizorului şi care neavând încă o scară proprie a valorilor, asimilează fără discernamânt modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau personaje fictive. Acest tip de privitori au fost numiti de către Gerbner "heavy viewers" în opoziţie cu "light viewers", persoane care petrec mai puţin timp în faţa televizorului.

În psihologia socială există teorii care susţin deopotrivă efectele pozitive şi negative pe care mass-media le are asupra comportamentului agresiv al tinerilor. Pe de o parte, Albert Bandura, susţine că agresivitatea este un comportament social învăţat şi că mass-media, în special televiziunea, oferă aproape zilnic modele de conduită agresivă, atât fizică cât şi verbală.

Este cunoscut faptul că adolescentul tipic este nemulţumit, dezorientat, furios, frustrat, mereu în conflict cu sine şi cu lumea din jurul său. Din acest punct de vedere, mass-media este privită ca o modalitate de reducere a agresivităţii. Una dintre cele mai vechi metode este catharsisul: energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale şi a frustrării resimte nevoia descărcării. Potrivit acestei teorii (susţinută încă din Antichitate de Aristotel) vizionarea de materiale cu multe scene violente, cum ar fi piese de teatru, filme, spectacole sportive, etc. duce la descărcarea tensiunilor emoţionale (destul de frecvente în perioada adolescenţei) şi reducerea pornirilor către un comportament agresiv. Tinerii petrec foarte mult timp în faţa televizorului, acesta fiind un nou mod de socializare, în sensul că, de aici ei preiau modelele comportamentale reprezentate de vedete reale sau de personaje de ficţiune. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă fără ca tinerii să privească cu un ochi critic ceea ce asimilează.

Pentru a verifica ipoteza conform căreia televiziunea şi cinematograful creează anumite tipare, în care tinerii încearcă să se integreze, am considerat interesantă şi poate surprinzătoare, ideea aplicării unui chestionar, în Cluj-Napoca, pe un eşantion de 100 de adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani, dintre care 46% băieţi şi 54% fete.

Prin acest chestionar, am încercat să găsim câteva răspunsuri la mai multe probleme, cum ar fi numărul de ore pe care îl petrec adolescenţii urmărind programele de televiziune, tipul de emisiuni pe care le urmăresc, genul de filme, criteriile după care îşi aleg filmele pe care le vizionează, dacă au o vedetă preferată, cine este ea şi ce admiră la această vedetă şi totodată am încercat să descoperim în răspunsurile lor, câteva dintre problemele tinerilor din ziua de azi. Procentele pe fiecare categorie de vârstă au fost următoarele: pentru 14 ani - 4%; pentru 15 ani - 33%; pentru 16 ani - 39%; pentru 17 ani - 9%; pentru 18 ani - 15%.

Referitor la media orelor în care se uită la televizor într-o zi, am putut constata că jumătate dintre ei, adică 54%, nu urmăresc mai mult de 2 ore programele de televiziune. Dintre aceştia 52% sunt fete şi 47% sunt băieţi. Un procent semnificativ de 33% vizionează programele de televiziune între 2 şi 4 ore pe zi, iar dintre ei 57% sunt fete şi 42% băieţi. Restul de aproximativ 12% stau în faţa televizorului peste 4 ore pe zi. 66% dintre cei intervievaţi au decalarat că au o vedetă preferată, fie actor ori prezentator TV, fie cântăreţ sau sportiv. Restul de 34% nu preferă o vedetă anume.

Dintre vedetele din sport, fetele îi preferă pe fotbaliştii Cristian Chivu şi Adrian Mutu, aceştia din urmă adunând un număr destul de mare de fani printre tinerii de toate vârstele. Alături de cei menţionaţi, lista băieţilor cu sportivii preferaţi îi mai cuprinde şi pe Gheorghe Hagi, Bogdan Stelea, Mirel Rădoi, Zinedine Zidane, Alessandro Del Pierro, precum şi jucătorii de baschet Denis Rotman şi Michael Johnson. În cazul vedetele din muzică, predomină în preferinţele fetelor cele străine precum: Celine Dion, Mariah Carey, Shakira, Avril Lavigne, Enrique Iglesias, Sean Paul. Singura celebritate autohtonă care a reuşit să-şi facă loc în această listă este Dan Bitman. În cazul băieţilor, preferinţele sunt împărţite: Jenifer Lopez, Mariah Carey, Eminem, Fred Durst dintre cei străini, şi Cristiana Răduţă, Nicoleta Luciu şi Paraziţii dintre cei români. Nu este deloc surprinzător faptul că printre prezentatorii TV numiţi de tinerii chestionaţi, un loc de frunte îl ocupă Andreea Marin. Alte personalităţi TV amintite au fost: Marius Tucă, Şerban Huidu, Mihaela Rădulescu şi Mircea Radu.

Este interesant de remarcat faptul că actorii apar drept vedete preferate de băieţi doar la cei de 18 ani, iar printre cei amintiţi se numără: Angelina Jolie, Natalie Portman, Robbin Williams, Harrison Ford, Bruce Lee, si Mugur Mihaescu. La fete, în schimb, actorii sunt vedete preferate indiferent de vârstă. Iată şi câteva dintre numele care apar: Rodica Popescu-Bitănescu, Julia Roberts, Demi Moore, Keanu Reeves, Sean Connery, Ben Afleck, Vin Diesel şi Denzel Washington. Ceea ce admiră la vedeta preferată tinerii chestionaţi este în primul rând talentul, într-un procent de 52%. Alte calităţi admirate sunt trăsăturile fizice - 39%, caracterul - 35%, modul de a se îmbrăca - 23% şi prestanţa - 15%. Cu privire la influenţa pe care o au celebrităţile asupra adolescenţilor, un procent destul de mare - 55%, au considerat că nu sunt influenţaţi. Totuşi, au existat şi tineri care au afirmat că sunt influenţaţi de vedete, în următoarele aspecte: modul de a se îmbrăca - 25%, comportament - 19%, şi modul de exprimare - 10%.

În urma vizionării unui program de televiziune, 41% dintre cei chestionaţi au spus că au fost influenţaţi în luarea unor decizii, 24% au considerat că nu au fost influenţaţi, iar 35% dintre ei, nu au ştiut ce să răspundă la această întrebare. Întrebaţi fiind ce gen de programe de televiziune urmăresc, am descoperit că cele mai vizionate sunt programele de muzică, cu un procent de 82%; apoi urmează în ordine descrescătoare: filmele 73%, sportul 35%, programele culturale 14%, ştirile 11,5%, talk-show-urile 10%, divertismentul şi desenele animate cu câte un procent de 7,5%. Dintre genurile de filme pe care le urmăresc, adolescenţii preferă în 74% din cazuri filmele de acţiune, 45% dintre ei urmăresc filmele de dragoste, 35% comediile, 33% filmele poliţiste şi 32% filmele horror. Am putut observa că filmele de acţiune, cele poliţiste şi cele de groază sunt urmărite cu mai mult interes de băieţi, spre deosebire de fete, care preferă filmele de dragoste şi comediile. În alegerea vizionării unui film, primul criteriu luat în considerare de adolescenţi este genul filmului - 77%, apoi urmează actorii - 51%, titlul- 37%, recomandarea prietenilor - 18% şi regia - 10%.

După părerea participanţilor la chestionat, scenele violente din filme îi pot influenţa pe tineri într-o mare măsură - 54% dintre ei răspunzând în acest fel, iar 25% dintre ei consideră că-i această influenţă este mai mică. 75% dintre tinerii chestionaţi au afirmat că merg la cinematograf de câteva ori pe an, 25,5% au afirmat că merg la cinematograf de cîteva ori pe lună, iar doar 4% vizionează filme la cinematograf o dată pe săptămână. încrederea pe care o au tinerii în emisiunile de ştiri s-a dovedit a fi mare, un procent de 54% susţinând acest lucru. 35% dintre ei au afirmat că au doar în mică măsură încredere în emisiunile de ştiri, pe când restul de 65% dintre respondenţi nu au deloc încredere în emisiunile de ştiri.

Principalele probleme ale tinerilor în ziua de azi sunt drogurile şi lipsa unei educaţii adecvate, într-un procent de 65%. La acest capitol băieţii îşi fac mai multe probleme în legătură cu drogurile (53%), iar fetele îşi fac probleme în legătură cu lipsa unei educaţii adecvate (64%). O altă mare problemă a tinerilor este dificultatea găsirii unui loc de muncă, 46%, dintre care 58% au fost fete şi 41% băieţi. Alte probleme semnalate de fete au fost: dorinţa de a ieşi în evidenţă, lipsa de încredere în sine, lipsa timpului liber, anturajul, modul de viaţă şi integrarea în societate. Problemele semnalate de băieţi au fost: petardele şi artificiile, banii, prietenii şi lipsa de personalitate.

În urma analizei datelor culese, putem spune că tinerii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani nu petrec foarte mult timp în faţa televizorului. Cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre ei au declarat că au o vedetă preferată, dar care nu le influenţează viaţa în mod special. La această vedetă preferată adolescenţii remarcă talentul, caracterul şi trăsăturile fizile. Atunci când urmăresc un program de televiziune, tinerii observă modul în care celebrităţile se îmbracă, modul în care se exprimă şi comportamentul acestora. De asemenea, am putut să observăm că adolescenţii urmăresc cel mai mult la televizor programele de muzică şi filmele, dar că sunt interesaţi şi de alte genuri de emisiuni. În alegerea unui film pe care vor să-l urmărească, ei ţin cont în primul rând de genul filmului, de actorii care alcătuiesc distribuţia, dar şi de titlu. în ceea ce priveşte ştirile, am ajuns la concluzia că au mare încredere în informaţiile descoperite pe această cale. Răspunsurile primite de la cei chestionaţi cu privire la problemele tinerilor din ziua de azi sunt evidente: drogurile, lipsa unei educaţii adecvate, dar şi dificultatea găsirii unui loc de muncă.

Impactul mass-media asupra publicului a stârnit controverse printre specialiştii comunicării. Unii acuzau mass-media de pervertirea valorilor culturale ale publicului, de stimularea creşterii ratei delicvenţei, de dirijarea maselor către superficialitate şi de descurajarea creativităţii. Alţii, dimpotrivă, subliniau faptul că mass-media demască păcatul şi corupţia, încurajează libertatea de exprimare, propagă un anumit grad de cultură printre oameni şi este un mijloc de loisir pentru masele de muncitori.

Părerea noastră este că orice idolatrizare sau demonizare a rolului mass-mediei în societatea contemporană este greşită. Mesajele transmise de mass-media şi interpretarea acestora sunt supradeterminate cultural şi reprezintă simbolic structura de valori a societăţii. Vasile Dâncu sublinia în cartea "Cultură şi comunicare de masă" că, prin asumarea modelelor propuse de mass-media, individul "încearcă să îndepărteze imaginile dezagreabile, inhibante, oferind posibilităţi de construcţie a dimensiunii pozitive, a identificării personale, omul depunând toate eforturile pentru a-şi construi o imagine de sine fundamental favorabilă. Acest lucru este posibil deoarece individul se gândeşte pe sine în imagini."

Bibliografie:

1. Dinu, Mihai, "Comunicarea : repere fundamentale", Bucureşti, Orizonturi, 2007.
2. Fiske, John ; Hartley, John, "Semnele televiziunii", Iaşi , Institutul European, 2002.
3. Thompson, John B., "Media şi modernitatea : o teorie socială a mass-media", Bucureşti, Antet, 2002.
4. McQuail, Denis ; Windahl, Sven, "Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă", Bucureşti, SNSPA, 2001.
5. Coman, Mihai, "Introducere în sistemul mass-media", Iaşi, Polirom, 1999.
6. De Fleure, Melvin L ; Sandra, Ball-Rokeach, "Teorii ale comunicării de masă", Iaşi : Polirom, 1999.