ÎNTOARCEREA LUI MARTIN GUERRE ŞI FILMELE PE CARE LE-A INSPIRAT
Mrd. Cristina Georgescu
"Întoarcerea lui Martin Guerre" este, după toate standardele - artistic, de divertisment, istoric - un film minunat. Un film despre înşelătorie şi identitate, despre dezertare şi dorinţă, despre alegerile unei femei într-o lume a bărbaţilor. Filmul se bazează pe o poveste stranie din secolul XVI, care a aprins imaginaţia populară şi a generat o serie de relatări scrise. În 1560, un bărbat care pretindea a fi Martin Guerre, a fost judecat în sud-vestul Franţei sub acuzaţia de înşelătorie. Acest "Martin" se întoarce în satul natal la soţia sa Bertrande, la câţiva ani după ce dispăruse fără urmă. Locuitorii erau deja împărţiţi în tabere, după ce iniţial l-au primit cu braţele deschise. Unchiul său era liderul celor care erau convinşi că Martin era în realitate un bărbat cu reputaţie proastă, pe nume Arnaud du Tilh; Bertrande a participat la proces, dar a pretins mai târziu că a fost obligată să-şi acuze soţul, deşi era convinsă că acel om era într-adevăr soţul ei Martin.
Dacă acest lucru era adevărat, Martin se schimbase radical de când plecase: pe vremea aceea era un om de nimic, care plecase de acasă sub suspiciunea că furase porumb din hambarul tatălui său. Noul Martin era harnic şi cumsecade (pe lângă faptul că, după spusele pantofarului local, picioarele i se micşoraseră). De asemenea, aşa cum se va demonstra în timpul procesului, era inteligent şi avea o memorie foarte bună. Un rol minunat de actor pentru un actor minunat: Gerard Depardieu, care are o interpretare remarcabilă, fără a o pune în umbră pe Natalie Baye în rolul Bertrandei.
Filmul este, în mare, fidel relatilor scrise de la procesul în sine din secolul XVI, dar beneficiază şi de prezenţa scriitoarei Natalie Zemon Davis, istoric talentat specializat în istoria Franţei la începuturile modernităţii, astfel încât decorurile, costumele, recuzita, scenele sunt autentice. Şi totuşi, cei mai mulţi spectatori descriu filmul ca "medieval", deşi pentru cei care cunosc câte ceva despre istoria Franţei, există câteva indicii care localizează acţiunea în perioada ultimilor ani ai lui Henric al VIII-lea şi începutul domniei reginei Elisabeta I a Angliei: o perioada care nu este descrisă în mod obişnuit ca "medievală". De fapt, graniţa dintre "medieval" şi "modern" în secolele XV-XVI este destul de neclară. Mai mult, la unele detalii istorice care aveau menirea de a plasa filmul mai exact în perioada istorică modernă, cum ar fi efectele Reformei, s-a renunţat. Natalie Zemon Davis chiar a scris despre frustrările ei pe măsură ce filmul evolua, şi cum acestea au determinat-o să se întoarcă şi să scrie ea însăşi povestea (unul din puţinele cazuri în care un film inspiră o carte).
Problemele întâmpinate de Davis sunt problemele întâmpinate de toţi istoricii sau cunoscătorii de istorie care lucrează la un film, ca de exemplu faptul că "Martin Guerre" a fost descris ca un film romantic cu tentă istorică. Unul din cele mai interesante momente ale filmului este "dezvăluirea" Bertrandei, care, la finalul filmului, mărturiseşte judecătorului care sunt motivaţiile acţiunilor sale. Adevărata Bertrande rămâne însă un mister, care se potriveşte perfect cu ambiguităţile şi neclarităţile întregii poveşti. Scena în sine este emoţionantă, dar nu lasă posibilitatea decât a unei singure interpretări a motivelor eroinei, interpretare care confirmă statutul de film romantic. În general filmele, chiar şi unul reuşit ca acesta, descurajează ambiguitaţile. Deşi există în mod sigur limite în ceea ce priveşte riscurile pe care un regizor şi le poate asuma în realizarea unui film, e păcat că spectatorii nu sunt provocaţi să interpreteze motivaţiile Bertrandei şi să mediteze asupra resorturilor intime care i-au dictat acţiunile. Mai mult decât atât, ca o consecinţă, probleme de ordin istoric cum ar fi semnificaţia "onoarei" feminine la începutul modernităţii şi dificultăţilor întâmpinate de o femeie căsătorită, dar al cărei soţ este absent, probleme atent explorate de autoare în carte, sunt pe deplin ignorate în film.
Totuşi, filmul are o contribuţie importantă ca sursă de informaţii pentru o perioadă istorică mult mai puţin cunoscută publicului decât secolele XIX şi XX. O trecere în revistă a comentariilor făcute de spectatori este edificatoare: poate cea mai izbitoare este surpriza unuia dintre respondenţi care descoperă că perioada respectivă beneficia de detalii civilizate şi moderne ca "legislaţie şi jurisprudenţă, cât şi de judecători bine pregătiţi". Aceste reacţii reflectă, desigur, nivelul de ignoranţă în ceea ce priveşte, cu excepţii notabile, tot ce s-a întâmplat înainte de 1800. "întoarcerea lui Martin Guerre" reuşeşte astfel să demonteze câteva idei preconcepute, şi o face într-un mod puternic şi provocator, încurajând astfel publicul să-şi pună noi întrebări şi să afle mai mult. Filmul aduce în atenţia marelui public un trecut nefamiliar pe care majoritatea istoricilor specializaţi în istoria modernismului timpuriu n-ar fi reuşit să-l facă cunoscut prin metode tradiţionale. Şi, chiar dacă se simte influenţa unor convenţii cinematografice care diminuează complexitatea şi "autenticitatea" naraţiunii, mai ales din punctul de vedere al unui istoric, filmul a fost realizat în spiritul respectului şi a grijii pentru umanitatea obiectului său de studiu, ţărănimea din Franţa secolului al XVI-lea şi cultura ei. Ea a fost adusă la viaţă în mod magic prin intermediul unui film istoric intens şi foarte bine realizat.. "întoarcerea lui Martin Guerre" reuşeşte să facă conexiunea crucială cu "spiritul epocii".
Practica americană a remake-urilor după filme europene de succes a condus la realizarea filmului "Sommersby". Dacă în cazul filmului francez există dezbateri dacă acesta este sau nu un film romantic, acestă îndoială este din start înlăturată în cazul versiunii americane (nici nu ne aşteptam la altceva din partea cinematografiei hollywoodiene). Respectând povestea clasică deja, dar plasând întâmplarea în America anilor următori Războiului Civil, un bărbat se întoarce acasă după câţiva ani şi este acceptat fără rezerve de toată comunitatea, inclusiv de soţia sa. Abia mai târziu apar îndoieli cu privire la adevărata sa identitate.
John "Jack" Sommersby şi-a părăsit ferma pentru a lupta în Razboiul Civil, dar, pentru că nu s-a întors acasă la terminarea lui, s-a presupus ca a murit. În ciuda faptului că trebuie să se descurce singură, soţia sa Laurel (Jodie Foster) este de fapt mulţumită de absenţa lui, deoarece era un soţ morocănos şi abuziv. Chiar face planuri să se recăsătorească cu unul din vecini, Orrin Meacham, care, în ciuda propriilor greutăţi (îşi pierduse piciorul în război) o ajută pe Laurel şi tânărul ei fiu să se descurce cu ferma.
într-o bună zi, Jack (Richard Gere), se întoarce acasă total schimbat: îşi iubeşte soţia şi fiul, le citeşte în fiecare seara Iliada lui Homer, ceea ce vechiul Jack n-ar fi făcut vreodată. Pretinde că a primit cartea de la un om în închisoare, şi că: "Războiul te schimbă, te face să apreciezi lucrurile pe care le ai". În curând Laurel rămâne însărcinată, ca urmare a iubirii tandre dintre cei doi.
Scos din cursa pentru mâna lui Laurel, vecinul Meacham îl suspectează imediat pe "noul" Sommersby ca fiind impostor. Pantofarul local descoperă de asemenea că picioarele lui Sommersby sunt cu două numere mai mici decât calapodul pe care i-l făcuse înainte de a pleca la război (exact ca în varianta franceză).
"Sommersby" aduce însă, inevitabil, noi semnificaţii: esenţa filmului este eminamente americană, şi anume "a doua şansă". Perioada istorică în care se petrece acţiunea este Reconstrucţia, perioadă în care nu doar eroul nostru îşi asumă riscul de a-şi schimba total viaţa. Orăşelul trebuie să găsească o cultură nouă care să o înlocuiască pe cea de bumbac, care secătuise solul, şi aventura pe care o propune Sommersby - cultura de tutun - pretinde un fel de socialism temporar bazat pe mica proprietate personală, câtă vreme toată comunitatea trebuie să coopereze pentru a-şi permite seminţele scumpe de tutun. Pe de altă parte se ascute conflictul inter-rasial, datorită faptului că Jack Sommersby le oferă negrilor eliberaţi posibilitatea de a cumpăra mici bucăţi de pământ din propria sa fermă, şi comunitatea trebuie să facă faţă traumelor Emancipării.
Scena luptei din hambar dintre Jack Sommersby şi vecinul Meacham are o intensitate dramatică diferită faţă de scena similară a filmului francez; dacă în varianta franceză scena reprezintă sacrificiul feminin suprem (Natalie Bayle îl apără pe Gerard Depardieu cu propriul corp), în "Sommersby" hambarul în care are loc lupta devine el însuşi un personaj. Dacă seminţele de tutun nu se usucă bine, nu se va face nici o recoltă, iar atacatorul lui Sommersby are în mână o torţă aprinsă. Chiar şi în această scenă violentă soarta eroului este strâns legată cea a comunităţii.
Rolul din "Sommersby" îl arată pe Richard Gere în cea mai caldă ipostază a sa. Renunţarea la ambiguitatea morală, care caracterizează versiunea franceză, îi oferă personajului o aură eroică. Aceeaşi tendinţă diminuează rolul personajului principal feminin, de vreme ce ea îşi pierde tenta de duplicitate şi devine doar o femeie care profită de şansa de a fi fericită când i se oferă ocazia.
Finalul filmului este tragic: Sommersby este acuzat de crimă şi condamnat la spânzurătoare într-un proces la care participă întregul oraş. Deşi are ocazia de a se salva dacă-şi recunoaşte adevărata identitate, acesta refuză. Faptul că el este Horace Townsend şi nu Jack Sommersby ar însemna s-o transforme pe Laurel într-o adulterină, pe fiica lor într-o barstardă, şi, de asemenea, ar însemna că toţi negrii eliberaţi şi care au investit bani în cumpărarea de teren şi apoi în cultura de tutun ar pierde tot.
Exită desigur diferenţe între cele două versiuni ale aceleaşi poveşti, diferenţe dictate în special de cultura cinematografică diferită specifică spaţiului cultural european şi respectiv al celui american. Povestea în sine rămâne fascinantă, şi merită văzută din ambele perspective. Faptul că Martin Guerre este un personaj istoric al cărui poveste este consemnată în arhive face povestea cu atât mai interesantă.
sus
|