Drd. Angela Marcu, Daniela Todor

Între celelalte bibliografii literare româneşti, lucrarea Referinţe critice se înscrie în seria foarte puţin reprezentată în bibliografia românească a lucrărilor de bibliografiere curentă a studiilor şi articolelor de istorie, critică, estetică şi teorie literară din periodicele literare şi culturale. Începând cu volumul pe anul 1983, lucrarea cuprinde şi studiile apărute în volum sau ediţiile prevăzute cu prefeţe.

Ne propunem în cele ce urmează să identificăm poziţia lucrării de care ne ocupăm în ansamblul celorlalte lucrări bibliografice din domeniul literar, să prezentăm această lucrare cu plusurile şi minusurile pe care le-a înregistrat în cursul apariţiei ei neîntrerupte de peste patruzeci de ani şi să propunem un proiect de continuare şi dezvoltare a lucrării.

Geneza lucrării şi poziţia ei în ansamblul bibliografiilor literare

Referinţe critice are o longevitate de excepţie între bibliografiile literare. Primul număr al lucrării a fost realizat de Teodora Oprescu, în cadrul serviciului de documentare şi bibliografie al Bibliotecii Central Universitare din Cluj şi a apărut în anul 1967. Iniţiată de Dumitru Stan Petruţiu, cercetător clujean din anturajul lui Lucian Blaga şi, în acea vreme, şef al serviciului bibliografic, lucrarea şi-a păstrat o înfăţişare grafică modestă, fiind gândită pentru uzul intern al cercetătorilor şi studenţilor, şi fiind editată exclusiv din resursele bibliotecii, prin multiplicare în atelierul acesteia. Din păcate, lucrarea nu a beneficiat niciodată de colaborarea cu universitarii clujeni, aşa cum s-a întâmplat în cazul Bibliografiei istorice a României, realizată şi ea în mare parte prin contribuţia serviciului bibliografic al BCU Cluj. Păstrăm convingerea că, dintr-o astfel de conlucrare, lucrarea ar fi avut de câştigat sub aspectul valorii ştiinţifice, al prestigiului şi impactului în mediul ştiinţific pentru care a fost creată.

Bibliografierea studiilor şi articolelor din presă a intrat în atenţia bibliografilor încă din anul 1895, când, în cunoscutul Plan bibliografic propus de Ion Bianu şi aprobat de Academia Română, se prevedea şi realizarea bibliografiei retrospective a periodicelor (a titlurilor şi analitică a articolelor din periodice), proiect amânat însă timp de şaptezeci de ani. Dacă, până la primul război mondial, bibliografia universală era orientată spre restituirea retrospectivă a contribuţiilor scrise din domeniul cultural, ulterior, datorită accelerării progresului ştiinţific, accentul va fi pus în principal pe bibliografia curentă.

Printre factorii care au determinat înfiinţarea lucrării, un rol însemnat trebuie să-l fi avut şi tradiţia clujeană a bibliografiei literare, prin Revista periodicelor din prestigioasa revistă Dacoromania, condusă de Sextil Puşcariu şi editată în cadrul Muzeului limbii române din Cluj, între anii 1921-1948. Bibliografie analitică şi critică de înaltă ţinută intelectuală, Revista periodicelor îşi propunea să fie, pe cât posibil exhaustivă, semnalând şi evaluând prin adnotări toate lucrările de filologie şi istorie literară. Revista periodicelor nu a fost propriu-zis o bibliografie de critică şi istorie literară, lucrarea cuprinzând întreg domeniul filologic şi în primul rând lingvistic, dar cu asumarea exemplară şi a bibliografierii analitice şi critice a articolelor şi studiilor literare. Privind retrospectiv, se poate afirma că o mare parte dintre instrumentele destinate cercetării literare s-au realizat la Cluj, aici unde au apărut majoritatea dicţionarelor de literatură română şi unde se continuă din anul 1996, prin eforturile colegilor de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei, Bibliografia literaturii române, binecunoscuta lucrare editată sub egida Academiei Române şi concepută de Tudor Vianu ca o operă de interes ştiinţific naţional.

Trebuie enumerată aici şi o altă lucrare pe care Barbu Theodorescu în Istoria bibliografiei române¹ o considera "fiu sufletesc al Dacoromaniei", şi anume Bibliografia publicaţiilor privitoare la cultura românească veche, apărută în cinci volume, între anii 1934-1943 şi referitoare la perioada 1931-1940. Această lucrarea a fost iniţiată de Nicolae Cartojan şi a fost realizată de studenţi de la Universitatea Bucureşti sub conducerea lui N. Georgescu-Tistu. Datele bibliografice erau extrase atât din cărţi, cât şi din periodice.

O activitate susţinută în domeniul bibliografic naţional a fost determinată în mare parte de un moment cu importante consecinţe în planul activităţii bibliografice româneşti şi anume Decizia nr. 1542/1951 în urma căruia, în 1952, se înfiinţează Camera cărţii, cu sarcina de a înregistra toate tipăriturile apărute în România, executarea prevederilor depozitului legal şi publicarea bibliografiei naţionale curente². Ca urmare, în 1952 apare Bibliografia RSR. Cărţi, albume, hărţi, note muzicale³ şi Bibliografia RSR. Articole din publicaţii periodice şi seriale⁴. Pe de altă parte, momentul apariţiei lucrării Referinţe critice (1967) a fost pregătit de o activitate de amploare, inaugurată încă din prin anii ‘50, de bibliografiere a articolelor din periodicele româneşti şi de organizare a lor conform clasificării zecimale universale în cataloage sistematice. Era perioada în care Lucian Blaga - conform aceleaşi cercetătoare clujene - ţinea o interesantă expunere în faţa colegilor bibliotecari privind clasificarea zecimală universală⁵.

În afară de lucrările menţionate mai sus, o altă bibliografie curentă din domeniul criticii şi istoriei literare româneşti s-a publicat în Revista de istorie şi teorie literară⁶, în cursul anului 1966. Această lucrare era concepută iniţial ca o rubrică permanentă, în care urmau să fie consemnate trimestrial "toate volumele de istorie, teorie şi critică literară apărute la noi în ţară, toate ediţiile de opere literare prevăzute cu prefeţe şi aparat critic, cele mai de seamă lucrări de specialitate intrate în patrimoniul principalelor biblioteci, precum şi, selectiv, studiile de specialitate din periodice" (Notă la volumul pe 1966, fasc. 1, p. 201). Bibliografia semnalează şi lucrări de autori străini din domeniul de interes apărute în străinătate, în volume sau în periodice şi intrate în bibliotecile româneşti. Se pare că această lucrare şi Referinţe critice au fost concepute iniţial ca lucrări complementare: prima cuprinzând în principal materialul apărut în volum, iar Referinţe critice pe cel apărut în periodice. În orice caz, aşa după cum rezultă din Lămuriri la primul volum din Referinţe critice, apărut în 1967, Teodora Oprescu, autoarea acestui volum care cuprindea la acea dată doar articole din periodice, era la curent cu bibliografia din Revista de istorie şi teorie literară, făcea trimitere la această lucrare pentru studiile apărute în volum şi pentru ediţii prevăzute cu prefeţe, material pe care Referinţe critice l-a cuprins doar din anul 1983. Din păcate însă nu a existat în continuare o colaborare între autorii celor două lucrări pentru partajarea domeniului bibliografiat. De fapt, lucrarea din Revista de istorie şi teorie literară a fost reluată doar sporadic în numerele 3, 4 din 1968 sub semnătura lui Ion Stoica şi Mihail Vatan.

În ceea ce priveşte bibliografiile retrospective ale articolelor din periodicele literare şi de cultură, cercetarea literară beneficiază de o lucrare de mare valoare, Bibliografia relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice⁷, apărută între anii 1980-2004. Această operă bibliografică de un deosebit prestigiu între bibliografiile româneşti este o valoroasă sursă de informare pentru cei interesaţi de receptarea valorilor literaturii lumii în cultura românească şi a fost realizată în cadrul Institutului de Istorie şi teorie literară "G. Călinescu"din Bucureşti.

După cum se ştie, bibliografierea cărţilor şi periodicelor din domeniul literaturii române este departe de a fi completă, dar această lipsă este suplinită parţial de bibliografiile generale. Pentru articolele din periodice, cele mai importante lucrări din categoria bibliografiilor generale, sunt: Bibliografia Analitică a Periodicelor Româneşti, vol. 1- 2, pentru perioada 1790-1858⁸ şi Bibliografia R.S.R. Articole din publicaţii periodice şi seriale, secţiunea Literatura română, pentru perioada 1953-1989 devenită din 1992 Cultura în România. Referinţe bibliografice şi documentare din periodice româneşti (1992-1999) şi Bibliografia Naţională Română. Articole din publicaţii seriale. Cultura, care apare din anul 2000. Aceste publicaţii editate de Biblioteca Naţională a României apar în format tipărit. Recent însă, pe noua pagină web a Bibliotecii Naţionale a României, ultimele numere ale Bibliografiei Naţionale sunt consultabile şi online în format pdf. În acestă succintă încercare de conturare a contextului bibliografic, în care se situează şi lucrarea Referinţe critice, trebuie menţionată în mod special baza de date pe care o realizează BCU Iaşi începând cu anul 1990, Catalogul articolelor din periodice⁹, inclus ulterior în proiectul Baza de date România. Această bază de date acumulează deja un volum foarte mare de date bibliografice pentru principalele periodice româneşti, constituindu-se ca o sursă preţioasă de informare. O altă bază de date consultabilă online este şi Catalogul România realizat de BCU Bucureşti, cu informaţii din publicaţii seriale de nivel academic, apărute după anul 2000, din domeniile: filosofie, lingvistică, literatură, orientalistică, psihologie, religie, ştiinţe economice, ştiinţe politice¹⁰. De asemenea, în ultima vreme, multe periodice româneşti apar şi în format electronic şi au chiar şi arhive electronice, dar căutarea în aceste arhive nu dispune de motoare de căutare şi, prin urmare, informaţia este greu regăsibilă. În plus, trebuie menţionată prezenţa unor periodice româneşti în mari baze de date editate în străinătate. Faptul este, desigur, îmbucurător, dar nu suplineşte lipsa resurselor electronice care să ilustreze patrimoniul cultural naţional cuprins în cărţi şi periodice. Acesta este, schiţat foarte sumar, cadrul bibliografic naţional la care ne raportăm pentru a situa lucrarea Referinţe critice.

Un fapt, din păcate general în bibliografia românească, este lipsa coordonării lucrărilor şi suprapunerile de proiecte. Acest neajuns este evident şi în cazul lucrărilor de bibliografiere a periodicelor din domeniul literar şi cultural, în special în cazul bibliografiilor curente. Excepţiile sunt extrem de rare şi una dintre ele este legată, după cum s-a văzut mai sus, de momentul apariţiei Referinţelor critice.

Scurtă prezentare a lucrării Referinţe critice

Lucrarea cuprinde două serii: Istorie şi critică literară (1966-1997) şi Estetică şi teorie literară (1966-1981). Deşi a fost iniţiată şi a 3-a serie, Literatură universală şi comparată, această secţiune nu a apărut niciodată în volum, dar ea poate fi consultată în fişierul din biroul Serviciului Documentare. În articolul Instrumente bibliografice în sprijinul cercetării literare la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj (Biblioteca şi învăţământul IV, 1979, p. 93-97), Cornelia Gălătescu menţionează că materialul pentru ultima secţiune a fost alcătuit pe baza articolelor şi studiilor prelucrate din periodicele apărute în ţară, începând cu anul 1950 şi până la acea dată.

Seria Istorie şi critică literară a lucrării Referinţe critice are un profil aparte în bibliografia literară românească, fiind singura bibliografie curentă cu referire la articolele despre scriitorii români din revistele literare şi de cultură. O altă caracteristică a lucrării este aceea că ea există şi în format electronic şi poate fi consultată ca bază de date ce include volumele referitoare la perioada 1986-1999. Deşi a fost concepută pentru uz intern, lucrarea a cunoscut o largă difuzare, răspunzând unor nevoi concrete de informare. Această serie oferă referinţe critice despre scriitorii români, extrase din studii şi articole din principalele periodice literare şi de cultură apărute în România şi (după 1990 şi din Basarabia), din volume monografice, culegeri de studii critice, prefeţe şi postfeţe ale unor volume de poezie şi proză. Volumul I, apărut în anul 1967, se referă la "referinţele mai importante apărute în principalele periodice româneşti", aşa după cum precizează autoarea în Lămuriri. Lucrarea era, aşadar, o bibliografie selectivă. Pe parcursul apariţiei, însă, s-a renunţat la principiul selectivităţii, în cazul studiilor sau articolelor, dar au fost bibliografiate numai cele mai importante periodice literare şi culturale, în acest caz principiul selectivităţii fiind menţinut în continuare. În decursul celor patruzeci de ani de apariţie s-a acumulat un decalaj de timp considerabil, între anul în care au apărut volumele şi anul la care acestea se referă, astfel că înregistrarea a devenit retrospectivă. Este un inconvenient major al lucrării care trebuie desigur înlăturat. Acest decalaj era de 11 ani de exemplu în anul 1992, când apărea volumul pe anul 1985 şi este de 8 ani în prezent, când la alcătuirea lucrării participă doar trei bibliografi pentru care munca la Referinţe critice nu este o atribuţie exclusivă. Un alt neajuns important este acela că informaţiile din baza de date Referinţe critice, disponibile la adresa http://192.168.1.10/ris/risweb.isa, se regăsesc în prezent prin intermediul unui suport tehnic cu o interfaţă de lucru relativ dificil de utilizat. S-a recurs în această situaţie la transpunerea ultimelor volume în format pdf, pe DVD şi la postarea bazei de date la Sala de referinţe, la un punct de lucru pentru public, modalitate prin care regăsirea datelor este posibilă prin interfaţa de lucru a programului ProCite, în care baza de date este creată.

Cea de-a doua serie, Estetică şi teorie literară, a apărut în intervalul 1971-1985. Referinţele sunt organizate aici în ordinea alfabetică a vedetelor de subiect. Indicele tematic este completat cu indici alfabetici cuprinzând vedetele de subiect şi numele autorilor de articole din periodice. În legătură cu indicele de subiecte, Cornelia Gălătescu în articolul Instrumente bibliografice în sprijinul cercetării literare, menţionat mai sus, făcea următoare observaţie: "Constituirea unui vocabular de termeni, privind problemele de estetică şi teorie literară, rămâne în continuare o problenă dificilă, termenii vocabularului fiind creaţi de natura temelor tratate în articolele cercetate, neexistând încă o terminologie fixată de dicţionare în tipare fixe". Această lucrare care însumează un total de şapte volume acoperă perioada 1966-1981. Ea este, pentru această perioadă, singura lucrare care indexează tematic studiile şi articolele literare din periodicele româneşti.

Deşi lucrarea Referinţe critice a suplinit multă vreme un gol important în informarea bibliografică din domeniu, semnalele de receptare a lucrării sunt sporadice. Cauzele pot fi multiple. Una dintre ele este probabil şi lipsa, generală la noi, de recunoaştere şi susţinere a demersurilor de creare a instrumentelor bibliografice. Mircea Anghelescu, unul dintre puţinii istorici literari preocupaţi de evidenţierea instrumentarului de cercetare literară, consideră lucrarea "un preţios indice de semnalare anual, în domeniul istoriei şi criticii literare" dar prea puţin cunoscut din cauza difuzării într-un număr mic de exemplare¹¹. Un alt ecou, chiar entuziast, semnala volumul pe anul 1984 astfel: "Un catalog alcătuit după principii severe, un indice de semnalare a articolelor şi studiilor referitoare la scriitorii din România, apărute în ţară. [...] Ne sînt foarte necesare aceste instrumente de lucru. Oare ne-am întrebat vreodată cine sînt cei care îşi petrec o bună parte din viaţa lor urmărind pas cu pas activitatea literară? Un drum anevoios printre tipărituri, cu îngăduinţă şi entuziasm; un respect deosebit pentru literă, pentru slujitorii artei; un omagiu adus culturii noastre. Despre unii dintre aceştia am aflat recent, după ce am parcurs un volum de Referinţe critice"¹².

Perspective de dezvoltare

La prima vedere s-ar pune problema dacă lucrarea Referinţe critice mai trebuie să continue, sau locul ei poate fi luat de Baza de date România, unde se include şi informaţia din Referinţe critice. Trebuie precizate de la început câteva aspecte care ţin de însăşi structura celor două lucrări şi adresabilitatea lor. Pentru aceasta, trebuie să subliniem scopul pentru care a fost creat proiectul naţional Baza de date România, şi anume punerea la dispoziţia publicului interesat din ţară şi străinătate, prin intermediul reţelei Internet a unei baze de date bibliografice naţionale România. Aceasta cuprinde articole din periodicele de specialitate publicate în România şi prelucrate, pentru început, la bibliotecile centrale universitare din Cluj, Iaşi şi Bucureşti, şi care vor putea fi accesate la distanţă pentru captarea informaţiei de tip bibliografic. Funcţiile acestei baze sunt: accesul web la catalog, posibilitatea de a face căutări pe diferite căi de acces (ex. autor, cuvânt din titlu/titlu în original/în altă limbă; cuvinte cheie în română/în alte limbi, titlu de jurnal, an). Proiectul Baza România, conceput ca activitate separată a celor trei bibliteci, urma să devină obiectivul unic al unei instituţii de sine stătătoare şi să cuprindă contribuţia ştiinţifică din toate domeniile cercetării româneşti. Până la atingerea unui asemenea deziderat naţional, cele trei mari biblioteci universitare şi-au pus la dispoziţie expertiza profesională, colecţiile de periodice, tradiţia bibliografică pentru a crea un catalog bibliografic cuprinzând descrierea articolelor din periodice. S-au stabilit domeniile şi titlurile revistelor care au fost şi sunt prelucrate de cele trei biblioteci, referitoare la ştiinţele socio-umaniste: istorie, artă, religie, literatură, cultură generală, politică, publicaţii ale minorităţilor, urmând apoi extinderea spre domeniile tehnice, ştiinţele naturii etc.

În aceste condiţii, lucrarea Referinţele critice îşi găseşte individualitatea prin structurarea diferită a informaţiei şi prin adresabilitate, având un beneficiar-ţintă clar, studenţi, cercetători şi cadre didactice interesaţi de cercetarea literară. Se impune însă precizarea că efortul de continuare şi redimensionare în viitor a lucrării Referinţe critice presupune o nouă abordare, implicând o suplimentare de resurse, dacă evaluarea corectă a necesităţilor de informare din mediul universitar şi de cercetare literară va indica cu certitudine această necesitate.

Există după părerea noastră două căi de urmat:

1. Sistarea lucrării Referinţe critice şi continuarea bazei de date România, unde se include şi informaţia din Referinţe critice. În acest caz ar trebui adusă la zi seria Estetică şi teorie literară şi, dacă se consideră necesar, transpunerea retrospectivă integrală în format digital a lucrării Referinţe critice;
2. Continuarea lucrării, opţiune pentru care propunem următorului proiect:
   • Recuperarea rămânerii în urmă şi reconfiguarea structurii lucrării prin reluarea seriilor Estetică şi teorie literară şi Literatură universală;
   • Digitizarea retrospectivă a volumelor lucrării Referinţe critice în ordine invers cronologică;
   • Completarea bazei cu adăugarea textului integral al articolelor, prin colaborarea cu cei care menţin arhivele electronice ale publicaţiilor online şi cu serviciul digitizare al BCU Cluj;
   • Asigurarea unui sistem eficient de căutare online a informaţiilor în această bază de date.