CUGETĂRI
Pagină realizată de Simona Timofte
Cred că un fir de iarbă nu-i cu nimic mai prejos decât lunga călătorie a unei stele.(Walt Whitman)
Ceea ce rămâne în urma noastră şi ceea ce avem în faţa sunt chestiuni minore în comparaţie cu ceea ce există în noi.(Ralph Waldo Emerson)
Nu s-a obţinut niciodată nimic cu adevărat fantastic decât de către cei care au îndrăznit să creadă că există în ei ceva superior situaţiei în care se află.(Bruce Barton)
Viaţa nu este ceva static. Singurii oameni care nu se răzgândesc sunt cei cu mintea dusă, din ospicii, care nu pot şi cei din cimitire.(Everett Dirksen)
Ştim prea multe şi simţim prea puţine. Cel puţin simţim prea puţine dintre acele emoţii creatoare din care izvorăşte o viaţă mai bună.(Bertrand Russell)
Este imposibil să cunoşti oamenii dacă nu cunoşti forţa cuvintelor.(Confucius)
Poţi folosi orice limbaj doreşti, niciodată nu poţi spune altceva decât ceea ce eşti.(Ralph Waldo Emerson)
Cea mai bună predică este însăşi existenţa ta, şi nu neapărat cea pe care o ţii cu glasul tău.(Oliver Goldsmith)
Din civilizaţie iei cât vrei. Din cultură iei cât poţi.(C. Noica)
Încrede-te în vocea aceea care îţi şopteşte: "S-ar putea să meargă, n-am decât să încerc."(Diane Mariechild)
Nu contează că greşeşti. Fii blând cu tine însuţi.(Billy Joel)
Zâmbetul este o linie curbă ce îndreaptă toate lucrurile.(Phyllis Diller)
De fiecare dată când spunem "Să fie!" se întâmplă ceva.(Stella Terrill Mann)
Îndoielile noastre sunt trădători, şi ne fac să pierdem binele pe care l-am putea obţine adesea, prin teama de a-ncerca.(William Shakespeare)
Dacă scufundătorul s-ar gândi la fălcile rechinilor, n-ar mai ajunge niciodată la perle.(Sadi)
Vreau să ştiu gândurile lui Dumnezeu. Restul sunt nimicuri.(Albert Einstein)
DIN POEZIA LUMII:
JÓZSEF ATTILA - Mirare de viaţă
Surâsul ei adună foc din stele,
dar e izvor de setea mea-nceput,
vădită-n lumi făptura dragii mele,
dar numai eu am voie s-o sărut.
Părul i-e aur învelit cu smoală,
în ochi păduri înrourate-abia,
m-aş face-un preş, m-aş pune cu sfială
în pragul casei sale, dar nu vrea.
Săruturi stau pitite-n vorbe şi
când vine vorba prind şi ele grai ...
E-un vis ca visu-ntinselor câmpii -
iubita mea e sora lunii mai.
Seara săruturile fug cu noi
şi petrecând al lumii crug rotund
ne tolănim pe ceru-ncins de zori
şi ne mirăm de viaţă îndelung.
|