Articol de Loredana Baciu,
( Istoria şi socio-antropologiei epocii moderne, anul 1,
Facultatea de Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")

Dimensiunea cantitativă

Cartea de cult a fost primul tip de carte apărută pe teritoriul de astăzi al ţării noastre, în prima fază sub formă de manuscris, iar mai apoi, sub formă de carte tipărită. De apariţia ei se îngrijeau copişti, diecii şi călugării. Apariţia tiparului a adus noi modificări în privinţa cărţilor. Acestea sunt acum multiplicate mult mai uşor, iar producţia de carte devine mult mai mare. Această inovaţie a servit o vreme protestantismului care milita pentru folosirea limbii vernaculare în liturghie şi pentru lărgirea orizontului cultural al preoţilor vis-a-vis de propriul domeniu de competenţă. Pentru a se feri de prozelitismul protestant, instituţiie ecleziastice româneşti au căutat şi ele să obţină drept de a tipări cărţi pentru folosul clerului propriu. Biserica Ortodoxă din cele două principate din exteriorul arcului carpatic nu au întâmpinat probleme în acest sens, deoarece aici ortodoxia era religia de stat. Astfel, ele au reuşit să înfiinţeze tipografii la Râmnic, Buzău, Bucureşti şi Iaşi.

Pentru a sprijini ortodoxia din Transilvania, din cele două principate, difuziunea cărţilor peste Carpaţi a fost continuă, prin intermedierea negustorilor şi a colportorilor. Astfel se explică existenţa în cataloagele de carte din diferite zone transilvănene a cărţilor provenite din diferitele centre tipografice extracarpatice. Aceste cărţi au adus cu ele şi "dulcele grai românesc" care, fiind propovăduit din amvon, a ajutat la uniformizarea limbii şi la păstrarea pură a credinţei creştine.

Nevoia de cărţi de cult este mare în Transilvania deoarece aici singura tipografie care edita cărţi ortodoxe era cea din Sibiu a lui Ioan Bart, transmisă apoi ginerelui său Ghiorghie de Klozius, dar care nu a editat decât o mică parte din cărţile de "trebuinţă" serviciului divin. ¹ În perioada de început a păstoririi lui Andrei şaguna, datorită războiului civil din 1848-1849, multe biserici au fost arse şi împreună cu ele şi cărţile de cult din respectivele parohii. Înaltul Ierarh a obţinut cărţile necesare de la episcopiile de la Iaşi şi de la Râmnic, drept donaţii pentru cler. Principalele cărţi care au făcut obiectul cererilor au fost: Biblia, Chiriacodromion, Molitvelnic, Liturghier, Antologhion, Apostol şi alte cărţi de patristică care să servească clerului spre învăţătură. ² Odată cu înfiinţarea tipografiei diecesane (mai apoi arhidicesane), necesarul de carte a fost realizat aici, lucru de care s-au ocupat înalţii ierarhi sub a căror binecuvântare era editată cartea.

Tipografiile din Transilvania. Aspecte generale

În decursul istoriei ei, Transilvania a avut multe centre tipografice din care au rezultat multe cărţi de cult. Unele dintre ele au folosit protestantismului, altele catolicismului, greco-catolicismului, şi în egală măsură ortodoxismului. Primul centru tipografic înfiinţat în Transilvania a fost cel de la Braşov, proprietate a lui Ioan Honterus, înfiinţat în 1534. Aici au fost tipărite, în principal, cărţi în limba latină. Aici a funcţionat marele om de cultură Coresi. Realizările lui Coresi depăşesc barierele limbii, astfel încât aici sunt traduse în limba română Catehismul lui Luther în 1550 şi Noul Testament în 1557. Deşi s-a constituit ca un centru al protestantismului, marele merit al acestei tipografii constă în faptul că a editat traduceri în limba română chiar dacă ele lasă de dorit în privinţa clarităţii şi a inteligibilităţii. Putem remarca însă, folosirea limbii populare.

Un alt centru tipografic transilvănean este cel de la Orăştie. Nu se cunoaşte proprietarul tipografiei, nici perioada în care a funcţionat, nici tipologia cărţilor care au fost editate aici pentru că nici una nu s-a păstrat. Singura informaţie despre această tipografie se găseşte în lucrările lui Radu Tempea, "Facerea" şi "Apocalipsul". ³ La Bălgrad a funcţionat iniţial o tipografie care edita cărţi "străine", proprietatea lui Ghiorghie Racoţi cel Bătrân, înfiinţată în 1638. Această tipografie a fost distrusă în 1658. Din rămăşiţele ei, Mihail Apafi a înfiinţat o altă tipografie care a funcţionat între anii 1668-1702, sub controlul iezuiţilor. Aici au fost editate în principal cărţi de cult. Dintre cele cunoscute amintim: Catehismul, Noul Testament, Psaltirea, Faptele Sfinţilor, Molitvelnic.

La Sas-Sebeş a funcţionat o tipografie de la care se cunoaşte o singură carte: "Sicriul de Aur". Anii ei de funcţionare nu se cunosc, însă, această carte a fost editată în 1683, în vremea aceea proprietar fiind Mihail Apafi. Centrul tipografic de la Sibiu datează din 1575 când aici funcţiona o tipografie străină. Tipografia românească de aici a aparţinut lui Ioan Bart şi a fost înfiinţată pentru a edita cărţi de cult în limba română pentru ortodocşi. Ea a fost înfiinţată în 1600, iar la 1696 se tipăreşte aici prima carte românească. Această tipografie este transmisă ginerelui său, Ghiorghie Klozius. O altă tipografie care a funcţionat la Sibiu a fost cea a lui Martin de Hohmeister, înfiinţată în 1780. Această tipografie a editat foarte puţine cărţi în limba română. ⁴

Clujul a avut şi el o tipografie străină care funcţiona încă din 1545. În 1703, Pavel Barani şi Buitul au înfiinţat o altă tipografie care edita cărţi de cult. Dintre cele care au supravieţuit şi sunt cunoscute amintim: Catehismul şi Bucoavna, ambele editate în jurul anului 1744. Mai apoi, această tipografie a fost preluată de iezuiţi. Ultima tipografie la care ne referim este cea din Blaj. Ea a fost înfiinţată la 14 octombrie 1746 pentru a satisface nevoile de cult ale greco-catolicilor, adică pentru a edita "Cărţi pe înţelesul unirii" ⁵. Aceasta a editat cărţi de cult folosite în egală măsură de greco-catolici şi de ortodocşi până spre sfârşitul secolului al XIX-lea.

Tipografia de la Sibiu. Scurt istoric

Aşa cum am mai menţionat, la Sibiu a funcţionat o tipografie care se ocupa de editarea de cărţi de cult pentru românii ortodocşi încă din 1600. Ea a produs o parte din necesarul de cărţi de cult din Transilvania. Această tiparniţă s-a menţinut activă până la sfârşitul perioadei de care ne-am propus să vorbim, alături de tipografia arhidiecesană, publicând atât cărţi de cult cât şi manuale, literatură sau diverse materiale.

Odată cu stabilizarea situaţiei din Transilvania, Andrei Şaguna a început o amplă operă de restructurare şi de înfiinţare a unor noi instituţii care să ajute la propăşirea românilor transilvăneni. Între acestea s-a înfiinţat şi o tipografie subordonată episcopiei care urma să producă cărţi în limba română: manuale, cărţi de cult, lucrări de teologie, statute, ziare, etc. Toate lucrările sale, precum şi "Telegraful Român", au fost tipărite în tipografia înfiinţată de el, pe banii proprii, la Sibiu. Această tipografie a fost înfiinţată la 27 august 1850, iar activitatea sa mai continuă şi astăzi. Primul ei conducător a fost românul Dimitrie Lazarevici. El a fost adus aici de Şaguna de la Tipografia Regească din Buda ⁶ unde fusese aşezător de litere. Gheorghe Tulbure afirmă că: "Tipografia lui, cărţile lui, circulările lui risipesc un întuneric de veacuri, imprimă vieţii bisericeşti un ritm nou şi plămădesc cele dintâi preocupări de cultură teologică în cercurile preoţimii din Ardeal" ⁷. Remarca este profund îndreptăţită având în vedere cantitatea de carte de cult, dar nu numai, care a văzut lumina în această tipografie.

În perioada cuprinsă între 1850 şi 1874, această tipografie a tipărit circa 35 de ediţii ale cărţilor bisericeşti, între care şi cele 12 minee, şi întreaga Biblie ilustrată, tipărea de două-trei ori pe săptămână "Telegraful Român" şi întreaga serie de scrieri cu caracter istoric, dogmatic şi politic ale lui Şaguna, precum şi manuale şcolare pentru şcolile confesionale din subordinea episcopiei. ⁸ În perioada 1850-1918, 1500 de titluri au văzut lumina din această tipografie, fără să punem la număr şi ediţiile multiple ale unor cărţi de cult. ⁹

Circulaţia cărţii de cult sibiene

Destinate nevoilor de cult, cărţile bisericeşti sibiene au circulat atât în Transilvania cât şi în spaţiile învecinate. Aceste cărţi, editate în tipografia de la Sibiu, se găsesc atât în bibliotecile parohiale ortodoxe cât şi în cele greco-catolice. Un studiu al Suzanei şi a lui Avram Andea asupra inventarelor de cărţi din Nordul Transilvaniei (judeţele Maramureş, Sălaj, Bihor, Satu Mare, Cluj şi Alba) relevă frecvenţa cu care erau folosite aceste ediţii în serviciul divin greco-catolic.

Ediţiile prezentate în aceste inventare sunt însă incerte deoarece ele erau întocmite de preoţii din parohie care, nu de puţine ori, nu ştiau să descifreze slovele cifre întâlnite, astfel că, asupra lor planează o anumită incertitudine. Cu toate acestea, referindu-ne la ediţiile sigure de carte de cult editată la Sibiu în perioada care ne interesează putem concluziona că cele mai des folosite cărţi de cult editate aici sunt: Octoihul Mic, 8 menţiuni, o carte pe care nu am menţionat-o pentru că ţine de pregătirea efectivă a clerului şi nu de cult, ştefan Meteş, Cuvântări bisericeşti sau Carte de Predici (Sibiu, Tipografia Diecesană, 1863), 7 menţiuni, Apostolul, 6 menţiuni, Ceaslovul, 4 menţiuni şi Molitvelnicul şi Penticostarul cu 3 menţiuni. ¹⁰ În Sălaj, inventarele de cărţi bisericeşti cuprind puţine ediţii ale cărţilor la Sibiu. Totuşi, găsim aici 3 ediţii ale Octoihului, două ale Apostolului, un Penticostar, un Molitvelnic şi o Psaltire. ¹¹

Biserica ortodoxă din Unguraş (Judeţul Sălaj) face excepţie. Aici o serie întreagă de cărţi de cult existente sunt editate la Sibiu. Dintre acestea amintim: Apostolul, ediţia din 1851, Mineiu, ediţia din 1853, Chiriacodromion, ediţia din 1855, Liturghierul, ediţia din 1862, Molitvelnicul, ediţia din 1854 şi Biblia din 1858. ¹²

Eparhia Solnoc II întreţine o corespondenţă bogată cu Andrei şaguna. Printre numeroasele subiecte tratate, regăsim şi cererile şi ofertele de cărţi de cult. Încă de la primele documente regăsim cereri pentru Minee. ¹³ Sunt multe sate aici care nu au această carte, de aceea se prenumeră în număr mare pentru ea. Alte "cărţi de lipsă" care li se trimit sunt: Catehismul, Triodul, Penticostarul¹⁴, Psaltirea, Biblia¹⁵, Evanghelia¹⁶.

O altă interfaţă a relaţiilor marelui arhiereu o regăsim în corespondenţa purtată cu protopopul de Târgu-Mureş. Aici situaţia este un pic mai diferită decât în alte părţi deoarece aceste comunităţi intră în contact cu alterităţile confesionale mult mai frecvent şi sunt mult mai puţin dotaţi în privinţa averii, a veşmintelor şi nu în ultimul rând şi a cărţilor de cult şi a pregătirii intelectuale decât reprezentanţii celorlalte culte. Nevoia de cărţi de cult este acoperită prin livrări succesive de diferite exemplare. O primă livrare descrisă cuprinde cărţi pentru şcolile confesionale, calendare şi ceasloave. ¹⁷ Mineele lipsesc şi ele din anumite parohii, astfel că sunt trimise de la Sibiu câte 6 exemplare pentru lunile iunie şi august într-o primă fază şi apoi sunt trimise şi cele pentru lunile septembrie-decembrie¹⁸.

Bibliile ieşite în 4 septembrie 1858 sunt şi ele expediate către clerul mureşan, unele dintre ele fiind trimise în contul ajutoarelor pentru preoţi. ¹⁹ Ajutoarele trimise nu au fost în măsură să rezolve marile probleme constatate în parohiile mureşene, însă ele au adus un strop de lumină şi de mângâiere atât preoţilor, cât şi credincioşilor. Din corespondenţa lui Andrei şaguna cu ierarhii sârbi putem constata că ediţiile de carte de cult de la Sibiu erau trimise şi comunităţilor de români care au rămas în structurile Bisericii Ortodoxe sârbeşti. Astfel, Emilian Kengelac, episcopul de Vârşeţ solicită de la ierarhul român exemplare din Minei, pe diferite luni, Acatiste, Molitvelnice. ²⁰ Filip Trandafilovici cere pentru protopopiatul de la Vârşeţ câte un exemplar din: Penticostar, Triod, Minei, pentru fiecare lună şi 15 exemplare din Biblie. ²¹

Cererile pentru cărţi de cult veneau şi de la Timişoara, de la ştefan Mihalovici. El cere Liturghier şi Evanghelii, pentru care se şi prenumeră. Un alt tip de cărţi de cult cerute aici sunt Mineele pentru fiecare lună. ²² Unele dintre cereri mizează pe gratuitate cum este cea de la Senteş, trimisă de Svetozar Davidovici. El cere câte un exemplar din Apostol, Triod, Penticostar şi Minei pentru fiecare lună. Din păcate, din lipsă de fonduri, cererea nu a fost onorată în totalitate, lui putându-i-se trimite doar Apostolul. ²³ Cărţile de cult sunt răspândite, din strădania lui Andrei şaguna, pe tot teritoriul Transilvaniei şi nu numai. Ele aduc în sufletul clerului ortodox şi a credincioşilor lumina Evangheliei lui Iisus.

O altă manieră prin care tipografia de la Sibiu îşi făcea cunoscute ediţiile era ziarul pe care îl edita de 2-3 ori pe săptămână, Telegraful Român. Din paginile acestei "foi" preoţii puteau alege cărţile de care aveau trebuinţă, deoarece la fiecare ediţie, ultima pagină cuprindea o casetă cu cărţile existente în librăria arhidiecesană şi cu preţurile percepute pentru fiecare exemplar. Un exemplu în acest sens este numărul din 5 ianuarie 1905. Apariţia unei cărţi de cult este, de asemenea, marcată de un regest pe tema ei. Având în vedere că un număr mare de preoţi era abonat la această revistă şi că atunci când o carte ieşea de sub tipar, clerul era anunţat prin corespondenţă sau prin circularele pe care episcopul, şi mai apoi mitropolitul le trimitea clerului, cât şi preţul scăzut la care erau comercializate cărţile devin accesibile dezvoltându-se atât bibliotecile parohiale cât şi cele personale ale preoţilor.

Tipografia de la Sibiu, alături de celelalte existente în Transilvania a adus lumina în religia populară a românilor transilvăneni transpunând tradiţia existentă de secole, în izvor viu de învăţătură atât morală creştină, cât şi dogmatică. Principalul rol al cărţilor a fost acela de a răspândi dogma ortodoxă deoarece religia populară manifestată până atunci cuprindea atât elemente oficiale, creştin-ortodoxe cât şi elemente păgâne rămase ca şi notă de originalitate de la cultele păgâne adorate în antichitate pe acest teritoriu. Astfel, menirea cărţilor religioase era în primul rând de a învăţa poporul discursul oficial al bisericii, pentru a putea sublinia mai apoi caracterul pur al ortodoxiei de aici. Religia populară, întemeiată pe tradiţie şi pe cultură populară, îşi găseşte temei în cărţile de cult deoarece ele legitimează aspectele legate de cultul public şi privat întemeiate pe această tradiţie seculară. Edificantă în acest sens este remarca lui Doru Radosav în cartea sa Sentimentul religios la români care subliniază lipsa de cultură liturgică a oamenilor simpli care amestecau frecvent cultul oficial cu practici străvechi. Tocmai aici intervine cartea, ea lămureşte aspecte care ţin de manifestarea divinului în viaţa cotidiană, aceasta este lumina cunoştinţei pe care o aduc cărţile liturgice, aceasta este menirea lor.

Bibliografie:

1. Andrei Şaguna. Corespondenţă, coordonatori: Nicolae Bocşan, I.V. Leb, vol. I, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2005.
2. Andrei Şaguna. Corespondenţă. coordonatori: Nicolae Bocşan, I.V.Leb, vol. 1/2, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007.
3. Andrei Şaguna. Corespondenţă. coordonatori: Nicolae Bocşan, Gabriel Viorel Gândan, vol 2/2, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2008.
4. Crâmpeie din istoria B.O.R din Transilvania. Eparhia Sibiului către protopopiatul Solnoc II", coordonator Dumitru Suciu, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2006.
5. Andea, Susana, Andea, Avram, Cartea Românească veche din Transilvania în inventarele bisericeşti, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996.
6. Andea, Suzana, Andea, Avram, Date despre cartea românească veche din judeţul Sălaj, în "AMP", IV, Zalău, 1982, pp. 39-45.
7. Dunăreanu, Elena, Popa, Aurelia, Cartea română sibiană, Ed. Biblioteca Astra, Sibiu, 1979.
8. Lupaş, Ioan, Istoria bisericească a românilor ardeleni, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
9. Bibliografia Română Modernă, vol. I,II,III, Ed. Ştiinţifică şi Pedagogică, Bucureşti,
10. Păcurariu, Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. III, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1992.
11. Pop, Dănuţ, Biserică şi societate în Sălaj. Protopopiatul Ortodox Românaşi, în "Caiete Silvane", 2002, pp. 22-35.
12. Popp, Vasilie, Dizertaţie despre tipografiile româneşti din Transilvania şi învecinatele ţări de la începuturile lor până la vremile noastre, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995.
13. Tulbure, Gheorghe, Mitropolitul Andrei Şaguna. Opera literară, scrisori pastorale, circulare şcolare, diverse, Tipografia Arhidiecesană, Sibiu, 1938.