Antinomie
Poezie de Aurora-Mihaela Ciociu
(Ştiinţele informării şi documentării, anul 2,
Facultatea de Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")
Singurătate...cine mi te-a pus în cale?
Strigăt de jale ascuns în tăcere.
Lacrima solidă a unei vrăji desfăcute
Şi clipa rigidă redată de vară.
Suferinţă sordidă şi apăsătoare,
Surâsul unui fir de nisip
În apa limpede, ispititoare a mării...
Valuri de gheaţă îmi redau tinereţea,
Zbuciumul dulce-amar încă răsună jalnic
iar câmpia e roasă de molii.
Şi viaţa-i o risipă-n neant.
Moartea zâmbeşte curioasă-ntrebând:
"Oare cine mai urmează? Să fii tu?"
Un "da" şi totul e pierdut căci pluteşti în tainic
mister...visezi...
O aripa de înger infrânt , pierdut
Lacrimi de diavoli şi eros..
Amintiri uitate-n amurgul fiinţei...
Tăcere....căci am murit.
Fantezie
Poezie de Aurora-Mihaela Ciociu
(Ştiinţele informării şi documentării, anul 2,
Facultatea de Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")
Mi se pare uneori că totul e vis
trăit printre petale şi spini,
Aud şoapte uitate, e trist -
Şi zborul meu se preface-n lacrimi.
Totul e neschimbat.
Şi fulgii de nea-şi cântă dorul,
Fluturii zboară-n iatac...
şi-n vise pierdute...căci aşa e amorul.
Cuprinsă de-o teamă neştiută,
Gândul îmi aleargă departe.
Copilă naivă, viaţa ta e pierdută
Căci el nu mai ştie de nimeni.
Şi lacrimi, petale şi spini
îmi caută doru-n tăcere.
Şi şoapte, fluturi şi crini
Renasc prefăcuţi din durere.
(24 August 2006)
Femeie...
ţie, dragă Bogus...
Poezie de Christine-Marie Turcu
(Arheologie si studii clasice, anul 2,
Facultatea De Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")
Femeie, pisică elegantă
Singurătate ţi-e numele.
E frig afară şi te ghemuieşti
Lângă un suflet iubitor,
Dar de îndată ce te-încălzeşti
Fugi repede de lângă dor
Te laşi chemată, adulată
Te pierzi în strigăt de iubire
Dar mulţumire pentru tine
E doar o simplă mângâiere
Doi ochi să te iubească veşnic
Şi două braţe larg deschise
În a lor îmbrăţişare
să te pierzi ca fulgii-n mare
Îmbrăţişare-n care frigul
Vă ocoleşte ca pe un zid
Ştiind că această iubire
e-o îmbrăţişare când ţi-e frig...
(Cluj, 31 ian 2009)
Copaci de sakura, iarna...
Poezie de Christine-Marie Turcu
(Arheologie si studii clasice, anul 2,
Facultatea De Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")
Copaci uşori şi înfloriţi
Cu ale lor flori albe şi reci
Alene-ţi cad în palmă
Iar tu, cu a-tale calde mâini
Vei ştii uşor să le topeşti...
Gentil şi fin
Te vei purta
Şi lin vei alina durerea
Ce doar speranţa mea mi-o dă,
Un spin înalt şi-adânc înfipt
Ce-i găzduit fără să-l vadă,
Să-l ştie sau să-l simtă-n ea
Acea privighetoare, ea...
(Cluj, 13-14 ian 2008.)
Aştept timpul....
Poezie de Christine-Marie Turcu
(Arheologie si studii clasice, anul 2,
Facultatea De Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")
Recunoştiinţă ei...
Aştept timpul ca să vină
L-am întrecut demult în cursa noastră,
Şi-am alergat mai singură mereu,
Trecând pe lângă el de atâtea ori...
Dar, obosind am realizat şi m-am oprit:
De ce-alergam?
Spre infinit?
Fugind etern spre vis,
Uitam să mai dansez...
Trecea pe lângă mine acum,
Muzica, ea, cânta
Şi de atâtea ori m-a depăşit
Şi-ntr-un final ea s-a oprit,
m-a aşteptat să mă opresc
şi din eterna-mi alergare,
să mă gândesc o dată doar
să-ncep s-ascult măcar,
în freamătul de liră pur
un foşnet fin de falduri negre,
un picur cristalin, sticlos
din marea cerului albastră,
o floare din copacul iernii,
albă, unică şi mică...
ce-n ale tale calde mâini
încet, uşor se va topi...
Să-ncep s-ascult, să văd
Şi asemeni lor să mă topesc
Ca sticla-n ochii meşterului bun
Ce blând transformă în viaţă
Tabloul de culoare plin,
Pe care flautul îl cântă
Şi clarinetul-l modelează
Într-o făptură diafană,
Sculptând în aer o minune,
O nimfă a culorii pure.
Zeiţă a vremii ce-a trecut,
Ea lunecă în nevăzut
Pe partitura aşternută
De al viorii cîntec
Şi-n dansul ei spre nemurire
Ascunde-o taină minunată
Ce cale s-o dezlegi vreodată
E un secret al nemuririi
Căci de vei prinde-n ochi odat
Un fluture albastru,
Ce cheie îţi va deveni
Şi-a ochilor tăi poartă
O va deschide negreşit
Şi vei vedea-o...
Fantasma nopţilor de vară
Ce-n zborul ei de fluture albastru
Se-ntoarce către tine....
(Cluj, 4 martie 2009)
Suflet, haină curată
Poezie de Christine-Marie Turcu
(Arheologie si studii clasice, anul 2,
Facultatea De Istorie, Universitatea "Babeş-Bolyai")
Suflet dezrădăcinat
Ce-aştepţi întoarceri din neant
Te uiţi cum mute-ţi par
Ele, hainele din ăst sertar
Şi te topeşti uşor şi-ncet
Evaporându-te în zori
Devii asemeni tuturor
O haină bună de spălat.
Devii o haină-mpachetată,
Curată, netedă, spălată,
Şi frumos împăturată,
Pusă-n dulapul inimii,
Dulap ce-avea vechi haine vii
Şi-acum îi plin doar de "copii"
Teancuri multe aşezate
În sertarele numerotate
Sertare inventariate
Sertare bine ordonate
În fostul tău dulap al inimii
Dulap închis, lăcătuit,
Deschis doar la aerisit.
Dar ele, hainele sunt goale
Parfumul vechi nu le-a pătruns
Nici n-a ajuns să le-mpresoare
Cu-n iz de viaţă şi speranţă.
Ele, haine noi şi goale
Nu au miros, nu au savoare,
Nu au nici măcar substanţă
Nu mai miros deloc a viaţă.
Nu le mai poartă nimenea
Nici chiar uitarea nu le vrea
Şi nici durere nu mai au
Aşa de bine s-au spălat.
Şi stau frumos pe rafturi albe
Spălate fiind de viaţă şi de sânge,
Asemeni fiind doar paiaţe
Măşti fără faţă impregnată,
Fără o piele parfumată,
Ascunsă de priviri frugale
Temându-se de chei şi viaţă,
Dacă dulapul s-ar deschide...
Şi înăntru n-ar mai fi speranţă...
Parfumul vremii ce-a trecut
s-a scuturat precum copacul
de frunzele uscate, toamna,
aşa te-ai uscat şi tu..
mască fără o piele parfumată
mască fără ochi...
(Cluj, 12 februarie 2009)
|
