|
|
| BIBLIOREV PRIN E-MAIL
|
Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.
|
|
|
|
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
|
|
|
ISTORICUL BIBLIOTECII BRUKENTHAL
Articol de Crăciun Eliza
(masterand, anul II
la Ştiinţele Informării şi Documentării,
Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca)
Una din cele mai vechi instituţii de cultură din oraşul Sibiu este muzeul Brukenthal. Acesta adăposteşte o faimoasă bibliotecă cu acelaşi nume. De-a lungul existenţei sale, aceasta a înregistrat importante progrese, dar şi evenimente care i-au stagnat evoluţia pentru un timp. Un prim pas a fost transformarea sa, din bibliotecă privată a guvernatorului Transilvaniei Samuel von Brukenthal într-una publică fiind pusă la dispoziţia întregii comunităţi din Sibiu.
Întemeietorul ei, Samuel von Brukenthal, s-a născut la 26 iulie 1721 în satul Nocric de lângă Sibiu, a urmat şcoala în ţinuturile natale, după care a urmează studiile universitare de drept la universitatea din Halle şi Jena. Aici, istoricul Martin Schmeizel avea să-i insufle pasiunea colecţionării valorilor şi mândria de a fi transilvănean. În biblioteca lui se găseşte una din cărţile profesorului său, Samuel von Brukenthal, a fost un mare iubitor de carte mândrindu-se întreaga viaţă cu biblioteca sa. Aceasta i-a fost un loc de refugiu atât pe timp de restrişte cât şi de bucurie. Pasiunea de a colecţiona cărţi se datorează modelelor iluministe pe care Samuel le urmărea cu sfinţenie în perioada studenţiei. Întors la Sibiu el va activa ca secretar adjunct al tribunalului până in anul 1753, când demisionează şi pleacă la Viena. La 1 martie 1762 a fost ridicat la rangul de baron în semn de recunoştinţă pentru calităţile sale excepţionale. La 30 iulie 1777, prin decret imperial, este numit guvernator al Transilvaniei. Baronul demisionează în 1787 din postul de guvernator şi se retrage în palatul său din Avrig dedicându-se studiului şi colecţiilor sale. La 9 aprilie 1803 a trecut în eternitate rămânând în memoria cunoscuţilor şi nu numai,ca fiind un mare om de stat şi un pasionat colecţionar. Cu o jumătate de an înaintea morţii, baronul, îşi redactează testamentul asigurându-şi integritatea moştenirii culturale adică: biblioteca, gravurile, colecţia de numismatică, tablourile, antichităţile, alături de 36000 de florini, care după moartea sa vor trece în proprietatea Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Fiind conştient de valoarea bibliotecii, baronul o aşează în fruntea colecţiilor sale considerând-o creierul întregii moşteniri culturale.
În anul 1817, în momentul deschiderii ei, biblioteca avea o colecţie de 15972 volume, dintre care se evidenţiază reprezentative opere ale secolului luminilor apărute în diferite limbi, manuscrise şi 76 incunabule, provenite din fondul baronului căruia i s-au adăugat de-a lungul anilor alte biblioteci, astfel că în 1879 biblioteca Brukenthal se îmbogăţeşte cu colecţiile aşa numitei "Biblioteci a Capelei" ("Kapellen-Bibliothek"). Aceasta a fost înfiinţată în jurul anului 1300 fiind formată din fondurile de carte ale diferitelor ordine religioase şi a bibliotecilor medievale existente la Sibiu. Biblioteca Capelei se remarcă prin cele 280 de incunabule, prin manuscrise şi cărţi de teologie.
O altă sursă de îmbogăţire a fost Biblioteca Capitelului Evanghelic care cuprindea şi ea incunabile şi cărţi preţioase.
Judele regal Albert Huet a reunit toate aceste fonduri depozitându-le în Capela Sfântului Iacob. Când capela s-a dărâmat în 1879 fondul acesteia de aproape 120 000 de volume a fost anexat Bibliotecii Brukenthal. Această transformare a bibliotecii i-a stabilit un dublu caracter: cel de bibliotecă muzeală şi cel de bibliotecă documentar ştiinţifică.
O altă donaţie bogată vine să completeze fondul de carţi a bibliotecii în 1885: este vorba de Biblioteca Academiei de Drept, care tocmai se desfiinţa.
Biblioteca îşi măreşte cosiderabil colecţiile prin donaţiile câtorva biblioteci particulare, dintre care cele mai importante au fost ale lui: Rannicher Baron Salmen, Sigerius, dr. G. D. Teutsch, etc. Noua bibliotecă deţinea astfel, pe lângă o colecţie de cărţi valoroase din punct de vedere juridic şi o colecţie de cărţi de medicină, lucrări de artă şi cărţi legate de istoria Transilvaniei.
Venirea la putere a regimului comunist produce o stagnare în sursele de îmbogăţire a bibliotecii care intră în patrimoniul statului, voinţa testamentară a baronului fiind dată uitării încetinindu-se tot mai mult politica culturală de până atunci. Astfel fondul bibliotecii se întregeşte cu tot mai multe cărţi specifice regimului comunist. Tot acum, biblioteca pierde ca de altfel şi galeria de artă, tot mai multe numere de inventar. Comuniştii îndepărtează prin stilul lor caracteristic toate "elementele necorespunzătoare", prin filtrul epurăriilor de carte şi periodice. Au fost găsite liste cu câteva sute de titluri, fiind considerate ameninţătoare pentru sistemul socialist şi impilcit înlăturate.
Trecând de această perioada nefastă, biblioteca începe să renască după revoluţia din 1989. În prezent, numărul total al volumelor atinge circa 280 000 de volume. Din colecţiile care fac deosebită această bibliotecă fac parte: incunabule, tipărituri de carte rară, manuscrise şi transilvanicele.
Incunabule
Acestea au o valoare inestimabilă, cuprind în general lucrări teologice dar şi istorice, în număr de 442 de titluri grupate în 382 volume, printre care cele mai importante sunt: Opus praeclarum quarti scripti a lui Toma de Aquino (Mainz, 1469), Breviarum croaticum (1493), Triomphi de Petrarca (1488), Cronicile lui Schedel (2 000 ilustraţii gravate în lemn, Nürnberg, 1493).
Manuscrisele
Colecţia de manuscrise este una dintre cele mai importante colecţii ale bibliotecii şi cuprinde 778 de volume. Se distinge Breviarul Brukenthal achiziţionat în 1786 la Viena şi Vigiliale o carte rituală pentru înmormantări datată din 1507.
Colecţia de cărţi rare din secolele XVI-XVII
Cărţile sunt într-un număr de 31 500 volume, multe dintre ele ilustrate cu gravuri valoroase. Cuprinde: "Utopia" lui Thomas Morus, "Despre proporţiile corpului omenesc", aparută la Nurnberg în anul 1528, "Hortulus animae" aparută la Wittenberg.
Transilvanicele
Sunt considerate ca fiind fondul cheie al bibliotecii şi s-a apreciat că ocupă o treime din fondul general al acesteia. În această colecţie se găseşte cea mai veche carte tipărită în Transilvania, mai exact la Braşov, în 1539 de către Honterus şi se intitulează "Augustinus Haereseon catalogus".
Sperând că am reuşit să vă captez interesul într-o oarecare masură, nu pot decât să vă îndrum paşii spre Sibiu, capitala Culturală-Europeană şi implicit spre Biblioteca Brukenthal, o adevărată capodopera din Romania.
Sursa imaginii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Brukenthalpalais_Hermannstadt.jpg#metadata
BIBLIOGRAFIE
Cristea, Marina, Din Biblioteca Brukenthal, Editura Muzeul Judeţean Braşov, Braşov, 1969
Ittu, Constantin, Tainele Bibliotecii Brukenthal, Ed.Altip, Sibiu,2007
Jugareanu, Veturia, Biblioteca Muzeului Brukenthal din Sibiu, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1957
Sarghie, Anca, Pagini din istoria bibliotecilor, Editura Alma Mater, Sibiu, 2003
http://www.brukenthalmuseum.ro/biblioteca/index.html
|
|
