Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.

Comunicarea este o componentă fundamentală a societăţii contemporane. Aceasta reprezintă de fapt liantul, structura relaţională care adună în ghem firele acestei lumi, menţinându-i coeziunea, felul de a fi, chiar şi atunci când susţine disputa, conflictul.
În cadrul societăţii umane, considerată ca o structură de relaţii sociale, nimic nu se poate închega, nu poate exista fără comunicare şi asta pentru că insăşi gândirea este o formă de comunicare, fie şi numai cu sine însuşi. continuare

Fundamentele teoretice ale mangementului calităţii au fost definite pe baza cercetărilor şi lucrărilor elaborate de pionierii mişcării pentru calitate, începând după anul 1950.
În prezent, managementul calitătăţii este un imperativ major al dezvoltării întreprinderilor. În acest sens, în anul 1988, s-a constituit Fundaţia Europeană pentru Managementul Calităţii- E.F.Q.M. prin participarea a 14 mari întreprinderi occidentale.
"Importanţa managementului calităţii totale rezultă cel puţin din următoarele considerente:
În primul rând, pentru o firmă, a realiza şi menţine calitatea dorită de client, în condiţii de eficienţă, reprezintă o necesitate în afaceri. Realizarea acestui deziderat este condiţionată de utilizarea planificată şi eficientă a resurselor umane, materiale şi financiare de care dispune. continuare

Rezumat
Cercetătorii au o serie de nevoi de informare specifice, care vizează accesul cât mai liber şi direct la informaţie de specialitate, trendul general fiind înspre sursele de informare digitale. Dintre categoriile de biblioteci existente, bibliotecile ştiinţifice/specializate sunt primele care promovează o serie de servicii pentru a veni în întâmpinarea acestor necesităţi: conectarea la reţele de biblioteci, acces la cataloage on-line şi baze de date de full-text şi full-image, acces la portaluri, open-access etc. Ele trebuie să-şi îmbunătăţească propriile colecţii digitale, să-şi updateze cataloagele şi referinţele on-line. Dialogul cu cercetătorii pentru realizarea unui feed-back are un rol foarte important în procesul de educaţie informaţională şi de oferire de consultanţă pentru folosirea serviciilor de acest gen. Nu în ultimul rând, trebuie să-şi îmbunătăţească relaţiile cu celelalte instituţii care deţin surse de informare relevante pentru cercetători: arhive, muzee, biblioteci de alt tip etc. continuare

FMG: Am aflat că din această toamnă, la şcoala Internaţională din Cluj-Napoca se deschide, alături de învăţământul de nivel primar şi gimnazial, Liceul Internaţional din Cluj Napoca, prima şcoală Cambridge în afara Bucureştiului din România. Având un curriculum internaţional, diferit de cel românesc, liceul reprezintă o schimbare importantă. În acest context, cum trebuie să arate o bibliotecă şcolară care să corespundă standardelor Cambridge? Şi în ce sens o astfel de bibliotecă diferă de celelalte biblioteci şcolare? continuare

FMG: Stimate domnule director Ioan Chindriş, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre proiectele derulate la Biblioteca Academiei Române - Filiala din Cluj-Napoca. Am aflat că este în derulare unul cu totul deosebit ce şi-a propus să pună în valoare şi să aducă în atenţie marile opere realizate de oamenii de cultură români, ardeleni, din perioada iluministă.
IC: Proiectul acesta, cu genericul "Şcoala Ardeleană" este o idee mai veche şi vine după ce s-au realizat alte două programe deosebite în biblioteca noastră, sub coordonarea mea: publicarea Bibliei de la Blaj, ediţia de la Roma, din anul 2000; respectiv a Bibliei Vulgata, la Editura Academiei Romane, din anul 2005. Sunt programe prin care ne propusesem să aducem la lumină lucrări de patrimoniu, reprezentative pentru cultura română. continuare

Frământările secolului al XIX-lea au determinat intelectualitatea română din Transilvania să se preocupe de educaţia şi formarea tineretului în spiritul naţional. Educaţia naţională era văzută ca o "temelie a naţiunii" şi, de aceea, pe parcursul secolului interesul manifestat asupra acestei probleme a fost unul mare. Pedagogia naţională avea ca scop integrarea tineretului în modul de simţire al naţiunii române prin studiul limbii, istoriei şi al literaturii naţionale. Dacă scopul propus, acela de a ridica nivelul cultural al românilor transilvăneni, era unitar, confruntările de idei între elita transilvăneană nu au lipsit. Influenţele europene în cultura românească din Transilvania au determinat apariţia ideilor de laicizare a statului. Pe parcursul secolelor XVIII şi XIX noul stat laic a preluat asupra sa tot mai multe funcţii sociale pe care biserica le asigurase până în acel moment, cum ar fi: starea civilă, caritatea, asistenţa şi educaţia, devenind noua instanţă protectoare şi paternală. continuare

Una din cele mai vechi instituţii de cultură din oraşul Sibiu este muzeul Brukenthal. Acesta adăposteşte o faimoasă bibliotecă cu acelaşi nume. De-a lungul existenţei sale, aceasta a înregistrat importante progrese, dar şi evenimente care i-au stagnat evoluţia pentru un timp. Un prim pas a fost transformarea sa, din bibliotecă privată a guvernatorului Transilvaniei Samuel von Brukenthal într-una publică fiind pusă la dispoziţia întregii comunităţi din Sibiu.
Întemeietorul ei, Samuel von Brukenthal, s-a născut la 26 iulie 1721 în satul Nocric de lângă Sibiu, a urmat şcoala în ţinuturile natale, după care a urmează studiile universitare de drept la universitatea din Halle şi Jena. Aici, istoricul Martin Schmeizel avea să-i insufle pasiunea colecţionării valorilor şi mândria de a fi transilvănean. În biblioteca lui se găseşte una din cărţile profesorului său, Samuel von Brukenthal, a fost un mare iubitor de carte mândrindu-se întreaga viaţă cu biblioteca sa. Aceasta i-a fost un loc de refugiu atât pe timp de restrişte cât şi de bucurie. continuare

"O societate poate exista - iar unele chiar există - fără arta de a scrie, dar nici o societate nu poate exista fără arta de a citi."
Abilitatea de a citi, scrie şi calcula a reprezentat un aspect important în cadrul vieţii private şi publice din Europa Centrală medievală şi nu numai, iar această abilitate nu implica un anumit consens despre cum era definitită propriu-zis alfabetizarea sau cum era ea "măsurată". Între secolele XVI-XVIII, ce marchează apogeul Evului Mediu şi perioada timpurie a epocii moderne, Europa Centrală a fost marcată de schimbări politice, economice, religioase, teritoriale care au influenţat istoria acestei părţi aparţinând "bătrânului continent". Din perspectiva evoluţiei vieţii publice şi private, acestea se conturau prin însăşi distincţia clară făcută între bărbaţi şi femei, astfel: bărbaţii aparţineau spaţiului public iar femeile erau "destinate" spaţiului ermetizat din punct de vedere social- spaţiul privat. continuare

Perioada romantică în Marea Britanie este una bogată în literatură şi istorie intelectuală, fiind în acelaşi timp una foarte schimbătoare, iar acest lucru se reflectă şi în ceea ce priveşte lectura. La sfârşitul secolului al XVIII-lea numărul cititorilor din insulă a început să crească rapid, fie ei bărbaţi, femei sau copii. Cei mai educaţi citeau mai mult ca niciodată cărţi, ziare, reviste, pe teme foarte variate. Membri maselor de populaţie, care în trecut se rezumau la cititul Bibliei şi a altor broşuri, balade, adică texte scurte, aveau acum acces la texte literare de mare întindere. Avântul lecturii este evident, pentru această perioadă, în toate straturile societăţii, indiferent de educaţie, venit, locaţie geografică, sex sau vârstă. continuare

Anii 30' debutează în cultura românească cu un spectacol cultural inedit ce avea în centrul său cartea. Ziua cărţii, ce va deveni apoi Săptămâna cărţii iar în timpul dictaturii regale Luna cărţii, era un eveniment de anvergură naţională, care creează contextul social propice pentru ca lectura şi cartea să ajungă în centrul discuţiilor publice. In fiecare an după solemnităţile zile de 10 mai, hainele festive erau scoase din nou pentru ca miniştrii, scriitorii, editorii, intelectualii, "lumea bună" din marile si micile oraşe să se pregatescă să sărbătorească zilele cărţii. continuare

Scrierea umanistă a pus bazele scrierii contemporane. Această scriere are la rândul ei ca baza modelul Carolingian, mai exact "miniaturile carolingiene". Caligrafia umanistă a adus schimbări socio-culturale în istorie, la acesta contribuind în special şcolile şi grupurile de intelectuali.
Este evident că această evoluţie a scrierii are la baza o influenţă din partea mentalităţii şi personalităţii omului renascentist. Practic, odată cu Renaşterea are loc o înflorire culturală în întreaga Europă. în Italia, de exemplu, exista un interes pentru antichitatea greco-romană. Nu e de mirare faptul ca această "revoluţie caligrafică" a apărut chiar în oraşul Florenţa. continuare

Societatea medievală direcţionată de spiritul profund creştin şi îndeaproape interesată de incidenţa morţii, respectiv a unei « morţi bune », va găsi o formă de rezistenţă într-o carte devoţională.
Book of Hours, originată în completările de la sfârşitul Psaltirii, este certificată în Anglia în perioada 1230-1260 şi atribuită artistului William de Brailes.
Dinspre lumea monastică s-a împământenit principiul celor « opt ore » ale zilei, mai exact opt momente ce trebuie dedicate divinităţii prin rugăciuni specifice. Principalele rugăciuni sunt cele dedicate Fecioarei, Crucii şi Sfântului Spirit. Oficiul Morţii ocupă un spaţiu redus şi este urmat de Cele 15 Fericiri ale Fecioarei, pentru a crea un echilibru emoţional lectorilor. continuare

Întreaga operă pe care Henrik Ibsen ne-a oferit-o a avut o însemnătate majoră pentru generaţiile următoare, inclusiv pentru generaţia noastră, a secolului XXI. Ceea ce vreau să spun este că temele şi moralul operelor sale sunt valabile chiar şi astăzi, el a scris despre subiecte care sunt imagini importante ale vieţii, nu numai de atunci, ci a vieţii în general. Toate operele sale au adus noutate, iar în secolul al XX-lea, Ibsen a fost numit modern de mulţi scriitori şi critici, deoarece operele sale dramatice sau piesele sale de teatru au pregătit calea a ceea ce urma să fie, adică au deschis drumul spre modernitate. continuare

De obicei, există un moment definitoriu care face ca un secol, o epocă sau o perioadă să fie mai interesante, mai speciale sau reuşeşte să atragă atenţia marelui public şi să îi determine să îşi îndrepte privirile şi interesul către perioada în discuţie. În cazul epocii Victoriene engleze, factorul care poate fi considerat "un punct de cotitură"al ultimelor decenii ale acestei societăţi este reprezentat de Oscar Wilde care însuma atât tipologia umană a dandyilor precum şi subiectului unui scandal iscat de publicarea unicului său roman, o operă care era contrară tuturor aşteptărilor publicului. continuare

"Cartea de faţă vorbeşte despre cărţi vechi". Cu aceste cuvinte îşi deschide d-na Mârza partea introductivă a lucrării de faţă. Studierea cărţii vechi româneşti a fost una dintre preocupările de bază ale domniei sale pe tot parcursul activităţii sale ştiinţifice. Prin publicarea cărţii Explorări bibliologice, autoarea nu face decât să adune între coperţile aceluiaşi volum rodul cercetării sale din ultimele trei decenii. Tot în Cuvântul înainte, d-na Mârza afirmă: "Lucrarea priveşte cartea din punct de vedere bibliologic, fără să abordeze conţinutul, care, în cea mai mare parte fiind teologic, depăşeşte intenţiile noastre" (p. 9). Colecţia aceasta de studii depăşeşte însă cadrul oarecum limitativ al acestei perspective bibliologice, deoarece cărţile vechi, care au fost obiectul primar al cercetării, se transformă într-un izvor important care îi permite autoarei să prospecteze universul cultural al lumii româneşti din perioada premodernă şi din epoca iluministă şi romantică. Eterogenă la o primă vedere, cartea are astfel un "fir roşu" evident. continuare

Într-o perioadă de criză a societăţii româneşti, care pulsează de întrebări generalizante şi are nevoie de raspunsuri sintetice, un asemenea demers intelectual este o confirmare a faptului că o critică obiectivă asupra propriei structuri psihologice naţionale poate clarifica direcţia luată de societatea românească.
Teza cărţii este actuală şi necesară, argumentând ştiinţific modul în care societatea românească alege să fie reprezentată, aşteptările pe care le are şi felul în care le proiectează, dar şi maniera în care poate fi uşor indusă în eroare. continuare

Anul 1989 a reprezentat un an de cotitură pentru toate ţările aflate în estul Europei. Este anul în care regimurile totalitare din această zonă încep să cadă rând pe rând. Era semnul potrivit cu care aceste ţări intrau într-o nouă fază a istoriei lor naţionale, dar reprezenta şi o schimbare la nivel internaţional. Acestă zonă închisă până acum devenea una liberă care îşi putea manifesta dorinţele atât interne cât şi externe fără a mai fi guvernate de dictaturi personale ale unor lideri ai partidelor comuniste naţionale. Dacă pentru alte ţări est-europene schimbarea regimului a venit ca o continuare firească a reformelor la care erau supuse, pentru România schimbarea regimului a fost una sângeroasă, care încă nu şi-a dezlegat iţele şi care continuă să nască controverse. continuare

Introducere
Articolul de faţă are ca obiect central de analiză problematica modului de funcţionare şi acţiune a Securităţii sub comunism cu o aplicare concretă asupra cazului scriitorilor în perioada cuprinsă între anii 1964-1989, perioadă ce reprezentă evoluţia regimului politic comunist din momentul instalării la putere a lui Nicolae Ceauşescu şi până în momentul disoluţiei acestui regim, care a culminat cu Revoluţia din decembrie 1989.
Principalul argument care animă prezentul studiu rezidă, în primul rând, din importanţa fenomenului avut în vedere, anume acela al raportului securitate-scriitori. Mai concret, centralitatea şi gravitatea problemei abordate, pentru studiul istoric, constă în înţelegerea corectă şi aprofundată a acestui instrument de constrângere şi opresiune (securitatea) de care regimul comunist a facut uz pentru a-şi satisface doleanţele ideologice, pentu a asigura o anumită omogenitate a opiniilor şi atitudinilor, omogenitate care se va dovedi a fi, în fapt, opacă datorită unanimităţi forţate. continuare

Libertatea este una şi nedespărţită, este precum un atom din care nu poţi sustrage nimic fără să-l ciuntezi, este sănătatea unei societăţi ale cărei organe funcţionează toate în vigoarea lor. Oprind unul din organele ei de funcţionare, circularea se împiedică şi germenele malariei în corp. Răul progresă cu oprirea circulării şi prepară sau piroteala, lingoarea şi marasmul sau frigurile, delirul şi mania.
Tot răul într-o societate vine din proscripţiile prohibitive, din împiedicarea facultăţilor ei, dintr-un regim contrariu râvnelor ei, din ardicarea unei libertăţi.
Dară! libertatea este una şi nedespărţită şi tot ce nu este libertate este abuz de putere, fie acest abuz în cercul legislativ, în cercul judecătoresc, sau în cercul administrativ. continuare

Abstract
Studiul de faţă îşi propune să analizeze într-o manieră critică relaţiile stabilite de Uniunea Europeană cu statele mediteraneene non-membre în cadrul Parteneriatului Euro-Mediteranean - numit adesea "Procesul Barcelona", după locul în care a fost lansată această iniţiativă în urmă cu cincisprezece ani. De la debutul său, în anul 1995, Procesul Barcelona a fost instrumentul principal pentru relaţiile euro-mediteraneene, reprezentând un parteneriat între 39 de guverne şi peste 750 de milioane de locuitori. Acesta a întruchipat motorul mişcării pentru pace, securitate şi prosperitate comună într-o zonă în care conflictele de lungă durată şi eforturile insuficiente de reformă au stat, de nenumărate ori, în calea progresului. În acest context, parteneriatul oferă un cadru pentru dialog, angajament şi dezvoltare continue. Acest parteneriat între UE şi vecinii săi sudici vizează trei dimensiuni pentru o cooperare mai extinsă: în domeniul politic şi al securităţii; în sfera economică şi financiară şi un parteneriat social, cultural şi umanitar. continuare

Capitalismul ! - un cuvânt care vine din secolul trecut, cu o mare încărcătură ideologică.
Capitalismul, reprezintă după Karl Marx (părintele socialismului ştiinţific), un rău necesar, peste care se va paşii în mod dialectic. Capitalismul creşte la sânul său germenii propriei distrugeri, clasa muncitoare, o forţă care îl va răsturna din temelii, scăpând omenirea pentru totdeauna de acest "dezastru". în baza unei interpretări predominant socialiste a istoriei, care, în treacăt fie spus, a făcut mai mult bilanţul eşecurilor decât pe cel al riscurilor şi câştigurilor, termenul a ajuns la noi cu această încărcătură emoţională, trimiţând la originile nebuloase, la acumularea primitivă a capitalului, la proletariatul jefuit de mijloacele sale de producţie şi la o burghezie care, printr-un proces necurat, a ajuns stăpâna economiei. continuare