Articol de Dr. Horaţiu Bodale
(Muzeul de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca)

"Cartea de faţă vorbeşte despre cărţi vechi". Cu aceste cuvinte îşi deschide d-na Mârza partea introductivă a lucrării de faţă. Studierea cărţii vechi româneşti a fost una dintre preocupările de bază ale domniei sale pe tot parcursul activităţii sale ştiinţifice. Prin publicarea cărţii Explorări bibliologice, autoarea nu face decât să adune între coperţile aceluiaşi volum rodul cercetării sale din ultimele trei decenii. Tot în Cuvântul înainte, d-na Mârza afirmă: "Lucrarea priveşte cartea din punct de vedere bibliologic, fără să abordeze conţinutul, care, în cea mai mare parte fiind teologic, depăşeşte intenţiile noastre" (p. 9). Colecţia aceasta de studii depăşeşte însă cadrul oarecum limitativ al acestei perspective bibliologice, deoarece cărţile vechi, care au fost obiectul primar al cercetării, se transformă într-un izvor important care îi permite autoarei să prospecteze universul cultural al lumii româneşti din perioada premodernă şi din epoca iluministă şi romantică. Eterogenă la o primă vedere, cartea are astfel un "fir roşu" evident.

Lucrarea este structurată în trei părţi principale, echilibrate din punct de vedere cantitativ şi care se completează reciproc. Partea întâi, intitulată "Cartea românească veche şi itinerariile ei transilvane", grupează un număr de 12 studii privitoare la bibliotecile parohiale, la cataloagele de carte românească veche şi la răspândirea acesteia în regiunea istorică a judeţului Alba. Dintre articole, menţionăm: "Colecţia de carte veche de la Râmeţ"; "Evidenţe de cărţi româneşti din secolele XVIII - XIX în judeţul Alba"; "Răspândirea tipăriturilor româneşti vechi pe valea Mureşului (zona Aiud - Alba Iulia)"; "Carte şi societate în secolele XVIII - XIX pe valea Ampoiului"; "Colecţia de carte veche de la Biserica Ortodoxă Română Maieri II Alba Iulia"; etc. Odată cu prezentarea listelor şi a exemplarelor din diferite tipărituri româneşti vechi, d-na Mârza a transcris şi însemnările marginale realizate de diferite persoane pe coperţile sau paginile acestora. Acestea sunt de o mare importanţă pentru că ajută la dezvăluirea lumii intelectuale româneşti din a doua jumătate a secolului XVII şi până în secolul XX, reprezentată în special de preoţi dar şi de alţi câţiva ştiutori de carte. Însemnările ne permit efectuarea unor scurte călătorii în trecut, aflând astfel informaţii despre oamenii acelor vremuri, cu gândurile şi preocupările lor, despre evenimente care le-au marcat existenţa. Descifrarea însemnărilor presupune un efort deosebit, ele fiind o mărturie a priceperii şi profesionalismului autoarei. Concentrându-se pe zona judeţului Alba, cercetările domniei sale în acest domeniu atât de complicat pot fi puse alături de cele asemănătoare realizate de colegii albaiulieni D. Dreghiciu, I. Mircea sau D. Lupan dar şi de A. Cânda şi Ioan Oros pentru Sălaj, de G. Alicu pentru zona Cluj, de A. Andea pentru centrul Transilvaniei, de D. Braicu, V. Bunea şi M. Avram pentru Sibiu, de E. Bărnuţiu pentru Satu Mare, F. Dudaş pentru Bihor, E. Mihu pentru Mureş. şi, desigur, lista ar putea continua, arătând astfel o preocupare importantă a cercetătorilor români de-a lungul timpului faţă de problematica însemnărilor marginale, a răspândirii cărţii, a completării inventarelor de carte veche românească din spaţiul românesc.

Partea a doua, intitulată "Istoria şi istoriografia în marginea cărţilor româneşti vechi" cuprinde un număr de 13 studii între care amintim: "Corespondenţa lui Timotei Cipariu: sursă pentru cercetarea cărţii româneşti vechi"; "Nicolae Iorga şi cartea românească veche"; "Elite româneşti în capitala Principatului Transilvaniei (secolul al XVII-lea)"; "Donaţii de cărţi şerban Cantacuzino pentru Transilvania"; "Donaţia de carte în mediul religios greco-catolic (secolele XVIII-XIX)"; "Istoriografia asupra tipografiei româneşti de la Alba Iulia: discurs preromantic şi romantic"; etc. Sunt teme diverse, fiind abordate subiecte ce ţin de istoria elitelor intelectuale, istoriografie, circulaţia cărţii, istoria tipografiilor româneşti, a bibliotecilor, problema donaţiilor de carte. Ele au însă şi un element comun: ele pun în centrul atenţiei personalităţi importante ale culturii româneşti care au marcat istoria şi evoluţia culturală şi intelectuală a românilor din Transilvania în general şi a celor din regiunea Alba în particular, la un nivel superior, al culturii de nivel înalt, al lumii academice atâta cât a existat. Este depăşit astfel universul mic al satului, al parohiei din mediul rural, al celor care adesea abia ştiau să scrie şi să citească.

Partea a treia a cărţii, intitulată "Drumuri europene ale cărţii vechi (Carte europeană în biblioteci transilvane)" cuprinde un număr de 10 articole între care amintim: "Bibliotheca Medievalis Levociana. Un fond de carte de provenienţă slovacă în biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia"; "Trei tipărituri rarisime în zona Alba Iuliei - două incunabule şi un postincunabul"; "Tipărituri slovace în Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia (secolele XVI-XVII)"; "Vechi tipărituri din Slovacia, Cehia şi Moravia în Biblioteca Muzeului Unirii din Alba Iulia (sec. XVII-XVIII)"; "Tipărituri româneşti vechi într-o bibliotecă vieneză din secolul al XVIII-lea"; etc. Ele prezintă mărturii ale deschiderii spaţiului transilvan spre cel cultural central-european în care circulaţia cărţii a fost o realitate vie şi care a legat regiunile europene. Sunt informaţii mai puţin cunoscute, punând accent pe străvechi relaţii culturale cu zona cehă şi slovacă, faţă de care d-na Mârza are şi o afinitate deosebită şi personală, mărturisită de altfel şi în paginile lucrării.

Accentul pus pe regiunea Alba poate lăsa impresia realizării unui studiu de caz iar acest volum chiar asta şi reprezintă într-o bună măsură. Cercetarea dezvăluie însă nişte realităţi care sunt reprezentative pentru spaţiul românesc. Această opţiune metodologică are şi valoare integratoare şi generalizatoare pentru mediul intelectual românesc din perioada premodernă şi modernă. Pe de altă parte, zona actualului judeţ Alba este cu atât mai importantă cu cât aici au activat cele mai importante instituţii bisericeşti şi culturale româneşti pentru o bună perioadă de timp: mitropolia de la Alba Iulia, episcopia Blajului, respectiv instituţiile şcolare şi tipografia blăjeană.

Salutăm aşadar iniţiativa d-nei dr. Eva Mârza de a-şi concentra studiile publicate de-a lungul activităţii sale remarcabile, compunând astfel un mozaic cultural format din părţi multiple, mai mici sau mai mari, dar care, puse împreună, capătă o forţă deosebită şi realizează un tablou complex şi deosebit de atractiv şi util pentru cercetători.