ISSN 1584-1995   
Nr. 21   
   BIBLIOTECA CENTRALĂ UNIVERSITARĂ "LUCIAN BLAGA" - CLUJ-NAPOCA | Număr curent | Arhiva | Pagina BCU |
RUBRICI
INFORMARE PROFESIONALĂ
CARTE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE
CULTURA ÎN ALTE IPOSTAZE
DIVERSE
COLECTIV REDACŢIE
EDITOR COORDONATOR:
- Dr. Florina Ilis
MEMBRI FONDATORI:
- Adriana Szekely
- Liana Grigore
NUMĂRUL DIN IUNIE 2010:
- Redactor şef:
   Florentina Ghişa
- Redactor şef adj.:
   Dana Mărcuş
- Secretar:
   Mihaela Făt
WEBMASTER
- Liana Grigore

BIBLIOREV PRIN E-MAIL


Dacă doriţi să fiţi anunţaţi prin e-mail la apariţia noilor numere ale revistei, aveţi posibilitatea de a vă înscrie aici.

CĂUTARE ÎN ARHIVĂ

 
powered by FreeFind
DIVERSE

PROCESUL BARCELONA - UN CADRU EXTINS PENTRU RELAŢIILE UNIUNII EUROPENE CU VECINII SĂI MEDITERANEENI

Articol de Ţabrea Claudiu-Laurenţiu
(Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca)

Abstract

Studiul de faţă îşi propune să analizeze într-o manieră critică relaţiile stabilite de Uniunea Europeană cu statele mediteraneene non-membre în cadrul Parteneriatului Euro-Mediteranean - numit adesea "Procesul Barcelona", după locul în care a fost lansată această iniţiativă în urmă cu cincisprezece ani. De la debutul său, în anul 1995, Procesul Barcelona a fost instrumentul principal pentru relaţiile euro-mediteraneene, reprezentând un parteneriat între 39 de guverne şi peste 750 de milioane de locuitori. Acesta a întruchipat motorul mişcării pentru pace, securitate şi prosperitate comună într-o zonă în care conflictele de lungă durată şi eforturile insuficiente de reformă au stat, de nenumărate ori, în calea progresului. În acest context, parteneriatul oferă un cadru pentru dialog, angajament şi dezvoltare continue. Acest parteneriat între UE şi vecinii săi sudici vizează trei dimensiuni pentru o cooperare mai extinsă: în domeniul politic şi al securităţii; în sfera economică şi financiară şi un parteneriat social, cultural şi umanitar. Astfel, pe parcursul lucrării noastre, vom încerca să evidenţiem progresul înregistrat în aceste sfere de cooperare, pe cele două dimensiuni: bilateral şi multilateral, dar şi neîmplinirile acestui parteneriat, care au condus la o reconsiderare a relaţiilor dintre părţi şi lansarea unei noi politici, mai cuprinzătoare, Politica Europeană de Vecinătate şi a dimensiunii sale sudice - "Uniunea pentru Mediterana".

Regiunea Mediteraneană reprezintă o zonă de importanţă strategică şi economică pentru Uniunea Europeană, fiind identificată drept o prioritate în domeniul relaţiilor externe. Încă din prima parte a anilor '70, majoritatea statelor mediteraneene, care nu erau membre ale Comunităţilor Europene, aveau relaţii contractuale stabilite cu acestea. Evoluţiile ulterioare, în special conflictul arabo-israelian şi criza petrolului, au reliefat necesitatea unei politici mai clare şi mai coerente a Comunităţiilor Europene faţă de statele din regiune, concretizate în cele din urmă printr-o nouă generaţie de Acorduri de Cooperare - comerţ, cooperare economică şi asistenţă, încheiate bilateral cu Algeria, Maroc, Tunisia în anul 1976 şi Egipt, Liban, Iordania şi Siria în 1977. În contextul deplasării, după 1989, a interesului CE spre Europa Centrală şi Răsăriteană, unele state membre, în special Franţa şi Spania au făcut demersuri pentru realizarea unui anumit paralelism între politica faţă de zona din Sud şi cea faţă de Est - evidenţiind importanţa regiunii sudice pentru securitatea europeană. 1

La începutul anilor '90 o serie de evenimente istorice precum sfârşitul Războiului Rece, căderea Zidului Berlinului, Războiul din Golf, ş.a. au produs o schimbare în gândirea şi interpretarea securitaţii în statele membre ale UE, în sensul apariţiei pe agenda de securitate a unor noi perspective soft, societale, non-militare emanate de la Bruxelles, care impulsionau, printre altele şi reconsiderarea relaţiilor cu proximitatea geografică. 2

Având în vedere recomandările trasate de Consiliile Europene de la Lisabona (iunie 1992), Corfu (iunie 1994) şi Essen (decembrie 1994), alături de propunerile Comisiei Europene, UE a decis să pună bazele unui nou cadru pentru relaţiile sale cu statele din bazinul Mării Mediterane în ideea de a institui un parteneriat. Acest parteneriat regional a devenit o realitate în cadrul Conferinţei de la Barcelona din 27-28 noiembrie 1995, care i-a reunit pe miniştrii afacerilor externe din cele 15 state membre (la acea dată) ale UE şi pe cei ai următoarelor 12 ţări mediteraneene non-membre: Algeria, Cipru, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Malta, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia şi Turcia. Liga Statelor Arabe, Uniunea Maghreb-ului Arab şi Mauritania au fost, de asemenea, invitate. Această conferinţă a fondat un proces destinat să clădească un cadru multilateral pentru dialog şi cooperare între UE şi partenerii mediteraneeni, care să depăşească bilateralismul ce a caracterizat până în acel moment relaţiile dintre părţi. În cadrul reuniunii, o Declaraţie şi un program de lucru au fost adoptate în unanimitate de către cele 27 de ţări participante. Această Declaraţie Euro-Mediteraneană - intitulată "Declaraţia de la Barcelona" 3 - instituie un cadru care reuneşte aspectele economice şi de securitate şi cuprinde, de asemenea, o dimensiune socială, umanitară şi culturală. 4

Parteneriatul Euro-Mediteranean nu are misiunea de a înlocui celelalte activităţi şi iniţiative care sunt întreprinse în interesul păcii, stabilităţii şi dezvoltării regionale, dar susţine realizarea unui acord de pace justă şi durabilă în Orientul Aproipat şi Mijlociu bazat pe rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU şi pe principiile dreptului internaţional. 5

Procesul Barcelona reprezintă o iniţiativă unică şi ambiţioasă, care a pus bazele unui nou parteneriat regional, însemnând practic, un moment de cotitură în relaţiile euro-mediteraneene. În cadrul "Declaraţiei de la Barcelona" partenerii au convenit să lanseze trei obiective principale ale acestui parteneriat, denumite uneori şi coşuri (baskets):

  1. dimensiunea politică şi de securitate: crearea unui spaţiu comun de pace şi stabilitate în arealul euro-mediteranean, bazat pe principii fundamentale, inclusiv respectul pentru drepturile omului şi democraţie;
  2. dimensiunea economică şi financiară: crearea unei zone de prosperitate prin stabilirea treptată a unei zone de liber schimb între UE şi statele partenere, cât şi între statele partenere, obiectiv însoţit de sprijin financiar substanţial din partea UE;
  3. dimensiunea socială, culturală şi umanitară: dezvoltarea resurselor umane, promovarea înţelegerii, dialogului, schimburilor culturale şi apropierea popoarelor din regiune; dezvoltarea unei societăţi civile libere. 6
Parteneriatul Euro-Mediteranean cuprinde două dimensiuni complementare:
  1. Dimensiunea bilaterală - Uniunea Europeană desfăşoară numeroase activităţi bilaterale, cu fiecare stat în parte. Cele mai importante sunt Acordurile de Asociere Euro-Mediteraneene (Euro-Mediterranean Association Agreements), pe care UE le-a negociat şi semnat individual cu fiecare stat partener. Aceste acorduri reflectă principiile generale care guvernează noul parteneriat dintre Uniune şi vecinii săi sudici, dar conţin şi caracteristici specifice relaţiilor bilaterale dintre cele două părţi;
  2. Dimensiunea regională (multilaterală) - dialogul regional reprezintă unul dintre cele mai novatoare aspecte ale acestui parteneriat, acoperind în acelaşi timp domeniile politic, economic şi cultural. Cooperarea regională deţine un considerabil impact strategic, deoarece trebuie să soluţioneze probleme care sunt comune multor state mediteraneene, dar în acelaşi timp subliniază şi complementaritatea naţională. Această dimensiune regională are drept forţă motrice un întreag set de forumuri, reţele, programe şi proiecte în domeniile care se înscriu obiectivelor din cele trei laturi ale parteneriatului. Astfel, dimenisunea multilaterală susţine şi completează acţiunile bilaterale şi dialogul, ce se desfăşoară sub umbrela Acordurilor de Asociere. 7

Sursa: Eric Philippart, "The Euro-Mediterranean Partnership: Unique Features, First Results and Future Challenges", Working Paper, No.10, Centre for European Policy Studies, Brussels, April 2003

În ceea ce priveşte parteneriatul politic şi din sfera securităţii, Declaraţia stabileşte o serie de obiective comune în chestiuni ce ţin de stabilitatea internă şi externă. Părţile semnatare s-au angajat să acţioneze în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi a altor obligaţii în temeiul dreptului internaţional, în special cele care decurg din instrumentele regionale şi internaţionale. Respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (inclusiv libertatea de exprimare, libertatea de asociere şi libertatea de gândire, conştiinţă şi religie) este reafirmată în mai multe rânduri. De asemenea, textul actului oficial mai stipulează acordarea unei atenţii considerabile, prin intermediul dialogului dintre părţi, schimburilor de informaţii privitoare la chestiunile legate de drepturile omului, libertăţile fundamentale, rasism şi xenofobie. 8

Părţile au convenit să dezvolte statul de drept şi democraţia în sistemele lor politice - una dintre cele mai importante şi accentuate priorităţi9 - recunoscând totodată, în acest cadru, dreptul fiecăruia de a alege şi a-şi dezvolta în mod liber propriul sistem politic, socio-cultural, economic şi judiciar. Semnatarii s-au angajat, de asemenea, să respecte egalitatea lor suverană şi drepturile egale ale popoarelor, precum şi dreptul acestora la autodeterminare. Respectul faţă de integritatea teritorială, principiile non-intervenţiei în afacerile interne ale altui partener şi soluţionarea paşnică a diferendelor au fost evidenţiate ca elemente-cheie ale relaţiilor dintre participanţii la Conferinţă. Textul Declaraţiei mai prevede acţiuni concertate pentru combaterea terorismului, a crimei organizate şi a problemei drogurilor, în toate aspectele sale. În plus, părţile şi-au asumat să promoveze securitatea regională şi să acţioneze pentru prevenirea proliferării armelor nucleare, chimice şi biologice, prin aderarea şi conformarea la regimurile internaţionale şi regionale de neproliferare, dar şi la acordurile pentru dezarmare şi control al armamentului. 10

Pe larg, domeniile cuprinse de Procesul Barcelona, care vor fi supuse colaborării dintre UE şi partenerii săi mediteraneeni grupează aproape toate sectoarele societale. Acestea sunt următoarele: a) în sfera politică şi de securitate: relaţiile stat - societate civilă, administraţie publică, corupţie, protecţie civilă, apărare, prevenirea crizelor şi conflictelor (plus cele enunţate mai sus); b) în sectorul economic şi financiar: comerţul bunurilor şi serviciilor, politica vamală, politica în domeniul concurenţei şi cea de investiţii, sistemul bancar, politica industrială, politica de reglementare, cea a ocupării forţei de muncă, turism, politica energetică, ştiinţă şi tehnologie, mediu, politica agricolă, domeniul pescuitului, transporturi, telecomunicaţii, politici macroeconomice şi bugetare; c) în afaceri sociale, culturale şi umanitare: cultura, moştenirea culturală, religie, educaţie şi formare profesională, sectorul audio-vizual, imigraţia ilegală, politica de migraţie, politica socială, cea de tineret şi sectorul de sănătate publică. 11

Din anul 1995, de la momentul Barcelona, au mai fost organizate şapte conferinţe euro-mediteraneene, reunindu-i pe miniştrii afacerilor externe ai statelor partenere: în Malta - aprilie 1997, la Stuttgart în aprilie 1999, în Marsilia în noiembrie 2000, la Bruxelles între 5-6 noiembrie 2001, în Valencia pe 22-23 aprilie 2002, în Napoli între 2-3 decembrie 2003 şi la Luxemburg pe data de 30-31 mai 2005. În plus, grupuri de reflecţie reunind experţi alături de miniştrii de externe au avut loc la Palermo, în iunie 1998 şi la Lisabona în mai 2000. La Conferinţa de la Stuttgart, Libia a fost primită pentru prima dată în calitate de oaspete special al preşedinţiei. Aceasta a participat, de asemenea, în cadrul conferinţelor de la Marsilia, Bruxelles şi Valencia. În momentul de faţă Libia are statut de observator în interiorul parteneriatului. Dacă summit-ul de la Valencia din 2002 a fost considerat foarte productiv, oferind un nou impuls Procesului Barcelona, cea de-a şaptea conferinţă, care s-a deşfăşurat la Luxemburg în 2005 a evaluat rezultatele de până atunci ale acestui proces, iar liniile directoare pentru viitorul parteneriat euro-mediteranean au fost discutate. Reuniunea din ducat a pregătit terenul pentru adunarea extraordinară la nivel înalt, care a avut loc la Bruxelles între 27 şi 29 noiembrie 2005, unde s-a sărbătorit aniversarea a zece ani a parteneriatului şi s-au trasat o serie de acţiuni pentru viitor. În acel context, anul 2005 a fost desemnat "Anul Mediteranei". 12

Unul dintre meritele Procesului Barcelona este că în actualele condiţii dificile, datorate tensiunilor din Orientul Apropiat, acesta capătă o importanţă tot mai mare, rămânând singurul forum regional în care toţi partenerii Euromed pot face schimb de opinii, putându-se angaja într-un dialog politic şi de securitate constructiv, colaborare ce a dus la instituirea unor centre de cercetare, reţele şi institute cu experţi regionali precum: Femise, Euromesco, Malta Seminars, ş.a. 13 Un astfel de dialog cuprinde aspecte legate de lupta împotriva terorismului, PESA, gestionarea crizelor şi prevenirea conflictelor, buna guvernanţă, cooperarea parlamentară (Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneană) 14, chestiuni analizate şi în cadrul instituţiilor mai sus amintite.

Dintr-o perspectivă critică putem afirma că primul coş are puţine realizări concrete de expus, însă deţine marele merit de a fi singura schemă regională unde statele arabe şi Israelul se află în acelaşi cadru, în acelaşi parteneriat. În privinţa celui de-al treilea coş, o serie de mai multe programe au fost înfiinţate, unele fiind acum finalizate sau extinse. Adesea, rezultatele sunt în conformitate cu obiectivele, dar acestea au fost mai degrabă modeste. Un pas important l-a reprezentat lansarea în anul 2002 a programelor Tempus (cooperare universitară) şi Erasmus World (schimb de studenţi) pentru statele mediteraneene partenere. 15

Pe scurt, punctele forte ale Parteneriatului Euro-Mediteranean sunt: referirea la un parteneriat trans-regional (a făcut acest proiect deosebit de atractiv pentru ţările prea des excluse de la procesul de construire-dezvoltare a regiunii); întâlnirile frecvente ale organismelor de coordonare (oferă socializare mai profundă şi ajustarea periodică a cadrului de acţiune); relativa centralizare în termeni de luare a deciziei (UE - ca furnizor de asistenţă financiară - este capabilă să impună anumite decizii cu caracter obligatoriu - principiul condiţionalităţii negative: în cazul în care un stat partener ar fi încălcat grav drepturile omului, UE ar fi suspendat Acordul de Asociere cu statul respectiv, ceea ce ar presupune şi sistarea asistenţei - totuşi Uniunea nu a apelat la acestă procedură până în momentul de faţă 16); descentralizare în termeni de iniţiativă şi punere în aplicare (ce favorizează apariţia unor noi actori - ministerele tehnice şi cei din sectorul privat); posibilitatea de a acţiona simultan la nivel regional, sub-regional şi bilateral. 17 Slăbiciunile şi deficienţele Procesului Barcelona sunt situate la diferite niveluri structurale şi procedurale: o relativă complexitate; vizibilitate şi legitimitate populară reduse; subdezvoltarea unor structuri non-guvernamentale; dimensiunile multilaterale, bilaterale şi unilaterale ale arhitecturii parteneriatului sunt destul de complexe; asimetrii în structura multilaterală ce intră în contradicţie cu spiritul de parteneriat. Cu toate acestea, Procesul Barcelona a afişat performanţe instituţionale relativ bune, comparativ cu sistemele alternative din regiune sau din altă parte. 18

Multe s-au schimbat în cei 15 ani care au trecut de când Parteneriatul Euro-Mediteranean a fost lansat la Barcelona în 1995. UE s-a extins la 27 de state membre, absorbind două foste state mediteraneene partenere - Cipru şi Malta. şocurile atentatelor teroriste din Septembrie 2001 şi a celor din martie 2003 din Madrid au declanşat o serie de temeri vis-s-vis de terorism în Europa. Contextul geopolitic în care funcţionează Procesul Barcelona a fost puternic influenţat de deteriorarea inexorabilă a relaţiilor arabo-israeliene şi de războiul global împotriva terorismului declanşat de SUA, cu fronturile sale din Irak şi Afganistan. Toate acestea au avut un impact negativ asupra investiţiilor străine directe majore în statele partenere, care aveau nevoie disperată de a pune în aplicare multe programe economice. În acest context, UE a anunţat reconsiderarea relaţiilor sale cu proximitatea sa geografică şi lansarea unei noi politici faţă de regiune - Politica Europeană de Vecinătate, care să revigoreze relaţiile cu partenerii sudici. 19

Începând cu anul 1995, Comisia Europeană a susţinut financiar activităţile şi obiectivele Procesului Barcelona prin intermediul instrumentului financiar MEDA, oferind 16 miliarde EURO din bugetul comunitar până în prezent. Împrumuturile de la Banca Europeană de Investiţii s-au ridicat la un total de app. 2 miliarde pe an. 20

Fără îndoială, Parteneriatul Euro-Mediteranean a trebuit să facă faţă, de-a lungul timpului, unor serioase presiuni de reformare. 21 în data de 20 mai 2008, Comisia Europeană a adoptat propunerile sale pentru intensificarea rela?iilor cu partenerii mediteraneeni prin intermediul unei noi iniţiative denumită Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana. La Summit-ul de la Paris din iulie 2008 acesta a fost inaugurat oficial.
Sursa: http://ec.europa.eu/ireland/about_the_eu/images/euromed.jpg

BIBLIOGRAFIE:


1 Guvernul României, "Parteneriatul euro-mediteranean" (Informaţii de background), 25 noiembrie 2005, http://www.gov.ro/parteneriatul-euro-mediteranean-informatii-de-background__l1a53028.html
2 Michelle Pace, "Norm shifting from EMP to ENP: the EU as a norm entrepreneur in the south?", in Cambridge Review of International Affairs, Volume 20, No.4, December 2007, p.659 http://www.informaworld.com/smpp/content~db=all?content=10.1080/09557570701680704
3 Textul "Declaraţiei de la Barcelona", în limba engleză, poate fi accesat şi consultat la adresa: Barcelona Declaration - ec.europa.eu/external_relations/euromed/docs/bd_en.pdf
4 Europa - The Official website of the European Union, "Barcelona Declaration and Euro-Mediterranean partnership" , Summaries of European Union legislation, last updated: 26 July 2005, http://europa.eu/
5 Ibidem
6 Guvernul României, "Parteneriatul Euro-Mediteranean"(...); vezi şi European Commission, "The Barcelona Process", last update: 22 December 2009, http://ec.europa.eu/external_relations/euromed/barcelona_en.htm
7 Delegation of the European Union to Israel, "The Euro-Mediterranean Partnership", accesat 12 martie 2010, http://www.delisr.ec.europa.eu/english/content/eu_and_country/2.asp ; Wikipedia, "Euromediterranean Partnership", http://en.wikipedia.org/wiki/Euromediterranean_Partnership , accesat 14 martie 2010
8 Europa - The Official website of the European Union, "Barcelona Declaration" (...)
9 Andreas Marchetti, "Promoting Good Governance. The Keystone to a Sustainable Mediterranean Policy", in A. Marchetti (Ed.), Ten Years Euro-Mediterranean Partnership - Defining European Interests for the Next Decade, Discussion Paper, C 154, Center for European Integration Studies, Bonn, 2005, p.48,
10 Europa - The Official website of the European Union, "Barcelona Declaration" (...)
11 Michael Emerson, Gergana Noutcheva, "From Barcelona Process to Neighbourhood Policy - Assessments and Open Issues", CEPS Working Document, Center for European Policy Studies, No.22, March 2005, p.5, http://www.ceps.be
12 Europa - The Official website of the European Union, "Barcelona Declaration" (...)
13 European Commission, "Euromed - Political and Security Partnership", last update: 12 December 2009, http://ec.europa.eu/external_relations/euromed/political_en.htm
14 Vezi pentru mai multe detalii: The Euro-Mediterranean Parliamentary Assembly (EMPA), http://www.europarl.europa.eu/intcoop/empa/assembly/default_en.htm
15 Eric Philippart, "The Euro-Mediterranean Partnership: Unique Features, First Results and Future Challenges", Working Paper, No.10, Centre for European Policy Studies, Brussels, April 2003, p. 12, http://www.ceps.be
16 Raffaella A. Del Sarto, Tobias Schumacher, "From EMP to ENP: What's at Stake with the European Neighbourhood Policy towards the Southern Mediterranean?", in European Foreign Affairs Review, No.10, Kluwer Law International, 2005, pp. 17-38
17 Eric Philippart, op.cit., pp.10-11
18 Michael Emerson, Gergana Noutcheva, Op.cit, p.4
19 Thilo Bodenstein, Mark Furness, "The Edges of External Governance - Europe and its Mediterranean Neighbours", GO-EuroMed Working Paper, No. 0614, Freie Universitat, Berlin, 31 December 2006, p. 5
20 European Commission, "The Barcelona Process", last updated: 22 December 2009, http://ec.europa.eu/external_relations/euromed/barcelona_en.htm ; Vezi MEDA programme: http://europa.eu/
21 Vezi Tobias Schumacher, "Riding on the Winds of Change: The Future of the Euro- Mediterranean Partnership", in The International Spectator, No.2, 2004, pp. 89-103. http://www.weltpolitik.net/
22 Vezi "Barcelona Process: Union for the Mediterranean". Commission adopts proposals to enhance the partnership between the EU and its Mediterranean neighbours : http://europa.eu/


webmaster@bcucluj.ro