Profesor de lingvistică la Universitatea Babeş-Bolyai începând cu anul 1952. A predat şi la universităţile din Miskolc și Pécs, devenind, mai târziu, profesor asociat al Catedrei de Lingvistică Aplicată a Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Eötvös Loránd din Budapesta.
În anii 60 a înființat și a organizat Catedra de Limbă şi Literatura Maghiară de la Universitatea din Bucureşti, dar şi pe cea de la Colegiul din Târgu Mureş, unde a activat o perioadă în calitate de cadru didactic. Din 1984 a devenit și editor-şef al revistei Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények, publicație editată sub patronajul Academiei Române.
Și-a început cariera universitară cu predarea dialectologiei şi a istoriei limbii maghiare, după care s-a dedicat cercetării evoluției limbii literare maghiare. Printre domeniile de interes s-a numărat şi studiul confluenţelor lingvistice româno-maghiare. În domeniul stilisticii a impus noi metode de cercetare, aducându-și contribuția prin cercetări aplicate la domeniul limbii literare maghiare. A urmat îndeaproape tendinţele internaţionale în cercetările lingvistice, fiind și promotorul noii discipline de lingvistică aplicată.
Şi-a donat biblioteca personală Catedrei de Lingvistică Maghiară şi Generală din cadrul Facultății de Litere de la Universitatea Babeş-Bolyai. Donaţia cuprinde 894 volume, carte ştiinţifică în limba maghiară şi în limbi străine, precum şi o colecţie valoroasă de publicaţii periodice (25 de titluri) în limba maghiară şi în limbi străine. Donaţia făcută Catedrei de Lingvistică Maghiară şi Generală include şi o parte importantă din arhiva personală.
