n. 1805, Haghig (Covasna) – m. 1876, Cluj. Om politic și de stat, de formație jurist și economist, patron al artelor.
După decesul lui Mikó Imre, o parte a bibliotecii personale a fost donată Muzeului Ardelean de către familia sa, ajungând, apoi, și în colecțiile Bibliotecii Universitare care a pus-o la dispoziția cercetărilor și studenților.
Născut într-o veche familie nobiliară, şi-a petrecut copilăria la Ocna Mureş. A absolvit Colegiul Bethlen din Aiud, finalizându-şi studiile de drept la Târgu Mureş. După încheierea studiilor, a devenit funcţionar în cadrul Guvernului Ardelean (Gubernium). În 1847 va fi numit preşedintele Vistieriei Ardelene, dobândind, un an mai târziu, funcţia de guvernator al Transilvaniei. Printr-un ordin al Guvernului de la Viena, din decembrie 1848 până în octombrie 1849, a fost reţinut în arest la Olmutz. La întoarcerea în Transilvania, a regăsit o ţară care încerca să-şi revină în urma revoluţiei de la 1848 şi a conflictelor militare. În aceste condiţii, şi-a propus să reorganizeze societatea maghiară dezintegrată din cauza guvernării absolutiste de la Viena, considerând că redeschiderea instituţiilor dizolvate, precum şi întemeierea unor instituţii noi reprezintă o prioritate politică pentru Transilvania. În îndeplinirea acestor proiecte, contribuţiile sale financiare au fost impresionante, fiind denumit, din aceste considerente, "Széchenyi din Transilvania". Carisma şi personalitatea, precum şi erudiţia excepţională au stat la baza alegerii sale, între 1853-1876, în funcţia de preşedinte sau curator general al unor instituţii culturale şi ştiinţifice din Transilvania: Societatea Muzeului Ardelean, Societatea Maghiară de Economie, Teatrul Naţional din Cluj, Episcopia Reformată din Ardeal şi Colegiul Bethlen din Aiud. Pentru scurt timp a fost reales guvernator al Transilvaniei (în 1861), apoi ministru al transporturilor (1867-1868). De asemenea, a devenit preşedintele Societăţii Maghiare de Istorie (1867-1876) şi deputat al Clujului (1866-1876) în Parlamentul Ungariei.
În calitate oficială de conducător al instituţiilor amintite, contele Imre Mikó a lăsat o vastă corespondenţă, printre scrierile sale numărându-se şi o serie de discursuri, considerate astăzi surse autentice pentru studierea istoriei instituţiilor Transilvaniei. Înfiinţarea Societăţii Muzeului Ardelean, sprijinită de comunitatea maghiară din Transilvania, a fost cea mai importantă realizare a contelui Imre Mikó. Societatea a desfăşurat o activitate ştiinţifică proeminentă, îndeplinind atât funcţii muzeale, cât şi sarcini academice, contribuind astfel şi la fondarea unui patrimoniu de documente istorice şi de ştiinţe naturale. În 1872, Biblioteca Muzeului Ardelean, cuprinzând peste 30.000 de volume, a fost pusă la dispoziția Bibliotecii Universitare pentru studiu și cercetare.
