n. 6 aprilie 1896, Sibiu – m. 20 septembrie 1972, Londra. Politician și diplomat, membru al exilului românesc.
Fondul de carte și documente de arhivă „Viorel Virgil Tilea” se alătură fondului „Ion Rațiu”, completând imaginea exilului românesc de la Londra printr-o bogată colecție de publicații.
Viorel Virgil Tilea provine dintr-o familie de oameni politici transilvăneni, fiind nepotul memorandistului Ioan Raţiu. S-a născut la Sibiu unde va urma, mai târziu, și liceul Hermannstädter evangelisches Obergimnasium. În 1914 se va înscrie la Facultatea de drept a Universităţii din Bratislava, însă, în 1915, este înrolat în armata austro-ungară, fiind nevoit să-şi întrerupă studiile. După război, în anul 1918, își va relua studiile la Universitatea din Viena. În octombrie 1918 devine membru în Consiliul Naţional Român, pentru ca, luna următoare, să fie trimis la Geneva și, ulterior, la Paris în scopul susținerii cauzei române la Conferința de Pace. Aici îl va cunoaște pe scriitorul american George D. Herron, un apropiat al preşedintelui Wilson, cu care va avea întrevederi amicale. În perioada februarie - octombrie 1919 a funcționat ca secretar personal al lui Iuliu Maniu, iar în perioada octombrie - decembrie 1919 l-a însoțit și pe Alexandru Vaida-Voievod la Conferinţa de la Paris. În septembrie 1919, Tilea a fost numit de către Alexandru Vaida-Voievod ataşat la Legaţia Română de la Londra (funcţie pe care a ocupat-o până în iulie 1920 şi, apoi, din iulie 1920 până în octombrie 1921).
În 1921 s-a căsătorit cu Eugenia (n. Pop) la Cluj. După o scurtă şedere la Londra, cei doi s-au întors, în februarie 1922, în țară. În acel an, Viorel Tilea şi-a susţinut lucrarea de doctorat intitulată Rolul diplomaţiei în politica de stat. Mai târziu, în 1925, a publicat volumul Acţiunea diplomatică a României, tradusă în limbile germană, maghiară, croată şi bulgară. În perioada 1938-1940 îl regăsim la Londra în calitate de trimis extraordinar şi ministru plenipotențiar al României. Se va remarca prin cele două intervenţii la Foreign Office, din 16 şi, respectiv, 17 martie 1939, prin care a atenţionat asupra pericolului unei posibile agresiuni a Germaniei naziste asupra României. În perioada misiunii sale la Londra, Tilea a întreprins demersuri pe lângă cabinetul britanic pentru a obţine o declaraţie de sprijin în favoarea României. Ca urmare a evoluției politicii externe a României, a fost rechemat, în 1940, de la post, dar, conștient de natura noilor schimbări, a cerut azil politic în Anglia, stabilindu-se la Londra.
Viorel Tilea a murit la 20 septembrie 1972, într-un spital englezesc. Conform dorinţei exprimate în testament, memoriile, conținând informații importante privind misiunea la Londra, au fost publicate de către familia sa (Envoy Extraordinary. Haggerston Press, 1998).
