Submitted by webmaster_multimedia on
Exponatul lunii Ianuarie
Fiecare început de an ne dă senzația că rezervorul nostru de timp se umple din nou, așa încât e cea mai bună ocazie de a ne stabili noi obiective și a ne face planuri, pentru care alegem perioada cea mai potrivită și fixăm termene limită. Un asemenea demers laborios nu este însă posibil în lipsa unui calendar, care să ne ajute să măsurăm și împărțim cele 365 de zile nou-nouțe. Calendarul este și exponatul lunii ianuarie la BCU Cluj, alegând să ilustrăm istoria acestuia prin trei piese reprezentative pentru Transilvania: unul dintre cele mai timpurii calendare tipărite în Transilvania, un calendar maghiar care a aparținut Sfatului Orașului Cluj în secolul al XVII-lea şi cel mai vechi calendar românesc păstrat în Colecțiile Speciale ale bibliotecii noastre.
Primele calendare au fost tipărite în Europa în secolul al XV-lea, însuşi lui Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului cu litere mobile, fiindu-i atribuite trei calendare apărute între 1454 şi 1458. La acea vreme, acestea erau imprimate pe o singură coală, însă treptat, în secolul al XVI-lea primesc forma de carte, adesea de mici dimensiuni.
În acord cu concepţia ptolemeică potrivit căreia natura, oamenii şi corpurile cereşti au un ritm comun şi se influențează reciproc întrucât sunt alcătuite din aceleaşi patru elemente, întocmirea calendarelor anuale constituia o adevărată ştiinţă, studiată în marile universităţi, menită să descifreze în mersul stelelor scurgerea timpului şi schimbările ce urmează să se petreacă pe Pământ. Astfel, fiecare calendar menţiona şi astrologul ale cărui calcule stăteau la bază.
Din punct de vedere al conţinutului, cuprindeau două părţi: succesiunea lunilor şi zilelor, urmată de un prognosticon. Calendarul propriu-zis indica sărbătorile fixe şi pe cele cu dată variabilă, dar şi fazele Lunii sau ora răsăritului şi apusului Soarelui, fiind marcate cu simboluri zilele potrivite pentru desfăşurarea unor activităţi, precum tăiatul lemnelor, semănatul, tunsul oilor, pescuitul și zilele în care sunt indicate intervențiile pentru sănătate, igienă (când este indicat să se ia sânge, când se meargă la bărbierit, la tunsul părului etc.). Adeseori, între paginile acestei părţi erau intercalate file albe, pe care posesorii puteau consemna evenimentele importante sau alte aspecte ce le reţineau atenţia. În această parte a calendarului era inclusă lista târgurilor anuale, venind în întâmpinare nevoilor negustorilor, așa că nu este întâmplător că centrele tipografice în care s-au publicat calendare erau şi puncte importante pentru comerţ. Răspunzând nevoii de informare, mai târziu a fost adăugat şi mersul poştei. Cea de-a doua parte, Prognosticon-ul (Prognosticon astrologicum) includea previziuni astrologice pentru noul an, privind vremea în cele patru anotimpuri potrivit evenimentelor astronomice prevăzute pe anul respectiv, tot din starea stelelor și a planetelor se preziceau evenimentele și pe plan politic: perioadele de pace, desfăşurarea războaielor, relațiile politice cu țările vecine. Pe baza acestei concepții s-au formulat și sfaturile pentru păstrarea sănății, enumerau boliile care puteau să afecteze și posibile leacuri și ofereau sfaturi pentru viața cotidiană. Prognosticonul cuprindea și o cronică a principalelor evenimente de la Naşterea Domnului până în respectivul an, o enumerare sumară care devenea tot mai elaborată pe măsură ce faptele relatate erau mai apropiate de prezentul redactării.
În secolele XVI-XVII cei care dețineau și foloseau calendare erau oamenii cu carte, ele fiind într-un fel un indicator al culturii. Cu timpul, această a doua secţiune se extinde pe măsură ce şi publicul calendarelor se diversifică, cuprinzând şi scurte texte literare, povestiri, anecdote etc. În secolul al XVIII-lea, sub influenţa Iluminismului, calendarele devin mijloace de popularizare a cunoştinţelor, de luminare a maselor, conţinutul fiind adaptat prin excluderea textelor ce încurajau superstiţiile şi adăugarea unor învăţături morale, economice etc.
În Transilvania, cel mai timpuriu calendar cunoscut coincide cu cea dintâi tipăritură păstrată din această regiune, apărută la Sibiu în 1525. Tot de la Sibiu provine şi prima piesă pe care o expunem acum. Este vorba de un calendar pe anul 1577 în limba latină, tipărit de Martin Heusler în anul 1576. Acest calendar se bazează pe calculele astrologului polonez Stanislaus Jacobeius Cureloviensis (1540-1612), profesor al academiei din Cracovia. În Biblioteca noastră se păstrează un exemplar în stare fragmentară, întrucât a fost recuperat din legătura unei cărţi, fiind folosit pentru formarea coperţilor.
Ephemerium de coelestium constellationum cum electionibus temporum ad Annum Domini MDLXXVII, Sibiu: Martin Heusler, 1576. - Coală cuprinzând un fragment din pagina de titlu
Ephemerium de coelestium constellationum …, 1576. - Coală cuprinzând câteva pagini din Prognosticon și un fragment din colofon
Dacă în acest caz colile tipărite nu au ajuns să fie fălțuite și legate, constituind fie coli de control, fie rebuturi, în alte situații, calendarele, a căror valabilitate era limitată, erau desfăcute, iar filele refolosite. Reciclarea în această manieră întâlnită frecvent şi utilizarea lor intensă, până la distrugere, explică şi numărul redus de exemplare care se mai păstrează astăzi. Această raritate este perfect ilustrată şi de calendarul maghiar pe anul 1632, tipărit la Cluj în anul 1631, un unicat. Calendarul a fost întocmit după calculele profesorului din Wittenberg, Johannes Avenarius (sau Johannes Habermanm, 1579-1631). Valoarea exemplarului este sporită de provenienţa sa. După cum indică coperta contemporană și notele manuscrise redactate pe filele albe intercalate între paginile calendarului, acesta a aparţinut chiar Sfatului oraşului Cluj, a cărui calendare pe anii următori, 1633 și 1634 se păstrează tot în Biblioteca noastră.
Kalendarium Christus Urunk születése után 1632. esztend… az Magyar és Erdély országi meridianusra iratott …, Kolozsvár, (Heltus Gáspár műhelyáben) Abrugi, 1631. - Coperta și pagina de titlu.
Însemnările ne oferă informații despre fenomene meteorologice neobișnuite, o nuntă nobiliară importantă, sosirea noului predicator unitarian sau despre moartea judelui maghiar și alegerea noului jude etc.
Kalendarium … 1632. esztend. - Luna iunie.
Kalendarium … 1632. esztend. - Luna decembrie.
Primele calendare în limba română au fost tipărite începând cu secolele XVII-XVIII tot în Transilvania, dar cel mai vechi exemplar care se păstrează în colecțiile BCU Cluj este calendarul pentru anul 1803 (tipărit în 1802, la Sibiu, în tipografia lui Ioan Barth).
Ms. 863, Pagina de titlu: Calendariu rumânesc vechi alui Iulian pă anul dela H[risto]s 1803 : care să cuprinde din 365 de zile : pă Ardeal şi pă alte învecinate locuri întocmit, lângă care sau [sic!] mai adăugat calendariul nou nemţesc alui Gregorian, Sibiu: Ioan Barth, 1802.
În privința conținutului, acesta este similar calendarelor latine, maghiare și germane. Pe lângă previziunile despre vreme, informațiile astronomice și zilele de târg, în dreptul fiecărei luni este adăugat câte un scurt poem, o ghicitoare, o învățătură morală și „regula sanității”, iar succesiunea lunilor este urmată de anecdote, regulile unui joc, dar și de un tabel cu „împărțala veniturilor și a cheltuialelor preste tot anul, la întrebuințarea economii”.
Ms. 863, ff. 3v-4r: Calendarul pentru luna ianuarie
Exemplarul de față se particularizează, însă, prin faptul că pe filele albe intercalate este redactată în manuscris o autobiografie, în limba latină, a ierarhului greco-catolic Ioan Bob (1739-1830), dezvăluind parcursul acestuia până în 1784, anul consacrării sale ca episcop.
Ms. 863, Prima pagină a autobiografiei manuscrise a episcopului Ioan Bob
Aşadar, calendarele se conturează ca o inepuizabilă sursă istorică pentru studierea mentalităţilor, a concepţiilor despre timp şi univers, a ritmului vieţii şi a cotidianului, atât prin conținutul lor propriu-zis, cât și prin însemnările redactate pe filele special inserate în acest scop.
