Comori din bibliotecă. Donația Gheorghe Sion (1922-2022)

Katalin Luffy*

bibliotecar - Colecţii speciale
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca

Drd. Paula Cotoi**

bibliotecar - Colecţii speciale
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca

 

Sala de lectură a departamentului de Colecţii Speciale a Bibliotecii noastre poartă numele Gheorghe Sion, onorând memoria unuia dintre cei care au pus bazele fondurilor de patrimoniu. În anul 1922, la patru ani după Marea Unire, Sion, un boier moldovean şi pasionat colecționar, se afla în căutarea unei instituţii demne să primească, să păstreze şi să ducă mai departe moștenirea pe care o avea de lăsat. Cu toate că fusese curtat de prestigioase biblioteci şi muzee din Iaşi şi Bucureşti, în cele din urmă a hotărât să sprijine învăţământul şi cercetarea românească din Ardeal prin înzestrarea Bibliotecii Universităţii din Cluj cu bogate materiale în limba naţională sau legate de trecutul teritoriilor ajunse acum să constituie o singură ţară. Gestul său cu vădite semnificaţii patriotice, încurajat de mulţumirea donatorului faţă de buna organizare a bibliotecii şi de entuziasmul cu care corpul academic clujean a primit o asemenea propunere, a completat în mod fericit colecţiile până atunci predominant maghiare. Prin bogăţia şi varietatea materialelor, donaţia Sion a marcat toate fondurile Bibliotecii. Un veac mai târziu, sărbătorim cu aceeași bucurie primirea generoasei moșteniri, aducând în atenție personalitatea lui Gheorghe Sion. Și pentru a împlini dorința donatorului de a asigura punerea colecției sale la dispoziția publicului interesat, prezentăm în cele ce urmează o serie de piese reprezentative.

Gheorghe Sion (1855-1944)

Originile familiei lui Gheorghe Sion, pe linie paternă, pot fi urmărite, coborând în timp, până în secolul al XVII-lea, când în moșia Coșești din ținutul Tutovei trăia Războianu Coșăscu. Fiul acestuia, Sion, va fi cel al cărui nume va fi preluat de urmași și care va dăinui peste veacuri. În a treia generație după acesta, pe la 1738, se năștea Iordache Sion, străbunicul celui ce avea să devină cel mai generos donator la Bibliotecii Universității din Cluj. Cu el par să se ivească în familie și primele preocupări cărturărești și interesul pentru trecut, întrucât pe lângă obligațiile ce-i reveneau în calitate de stolnic, a copiat și două letopisețe, pe unul dintre ele completându-l până la anul 1802. Antohi Sion (1787-1848), cel mai mare fiu al său, îi va călca pe urme, nu doar continuând același letopiseț, ci chiar intrând în dialog cu Mihail Kogălniceanu, căruia i-a pus la dispoziție tot materialul istoric pe care-l deținea. Din căsătoria acestuia cu Maria, fiica pitarului Dumitrache Cazoni, s-a născut Ioan Sion, tatăl lui Gheorghe Sion. Mama sa, Elena Bontăș, provenea dintr-o altă familie boierească, de la Focșani, fiind fiica lui Scarlat și a Catincăi Bontăș1.

Arhiva familiei a fost și ea donată Bibliotecii din Cluj. Aceast cuprinde documente din secolele XVIII-XIX privitoare la moșiile care au aparținut familiei Sion sau care atestă dregătoriile deținute de unii dintre înaintaşii donatorului. Li se alătură corespondenţa purtată de diferiţi membri ai familiilor Sion şi Bontaş, cea mai importantă fiind cea a poetului Gheorghe Sion (1822-1892) cu diferite personalităţi ale vremii, precum Vasile Alecsandri sau Grigore Alexandru Ghica.

Născut la 18 octombrie 1855, la moșia Odobești din apropierea Bacăului, Gheorghe Sion și-a petrecut primii ani în ținuturile natale și apoi în orașul mamei, la Focșani. Aici și-a început studiile, sub îndrumarea dascălului Albini și apoi a dascălului Tipei, amândoi cu origini ardelene. Finalizând școala primară în anul 1869, este înscris la Institutele Unite de la Iași. Universul copilăriei și al adolescenței este marcat de figurile părinților.  Fiind plecat de acasă, le trimite adesea scrisori în care îi anunță despre situația școlară, le relatează condițiile în care locuiește sau le cere ajutorul pentru a-și putea cumpăra cele necesare. La Iași are parte de primele întâlniri culturale marcante, căci între profesorii școlii în care învăța se numărau nume de mare prestigiu precum Titu Maiorescu, A. D. Xenopol, Petru Poni sau Mihai Eminescu. Din aceeași perioadă se păstrează și caietul de istorie al lui Gheorghe Sion, Iorgu cum îi spuneau apropiații. Documentul este valoros atât pentru că redă cursuri ținute de A.D.Xenopol, în anii tinereții, cât și pentru că demonstrează interesul pentru trecut al colecționarului de mai târziu. Tot la Iași are prilejul de a participa și la conferințele societății Junimea. La încheierea studiilor liceale, în 1874, Sion a plecat la Paris pentru a urma Facultatea de Drept. În perioada petrecută în capitala franceză frecventează și Școala de Științe Politice, face parte din Societatea Studenților Români, iar în 1876 este ales chiar președinte al acesteia. În 1878 finalizează studiile cu o lucrare de licență în dreptul civil francez, păstrată în colecțiile noastre.

Corespondența purtată cu unchiul său, poetul Gheorghe Sion, dezvăluie că istoria a rămas totuşi o preocupare constantă. Tocmai de aceea, după întoarcerea în ţară în 1878, deşi Sion a început o carieră de magistrat, a renunţat pe rând la funcţiile pe care le-a deţinut, alegând să se dedice pasiunii de colecţionar. În 1878, a fost numit procuror la Tribunalul Ilfov, iar apoi la Tribunalul Bacău. Un an mai târziu a devenit președinte al Tribunalului Neamț, iar în 1880 a ajuns procuror la Tribunalul Iași, unde a continuat să avanseze, fiind și decorat în 1882 cu Coroana României în grad de cavaler. Activitatea sa profesională a fost dublată, însă, de cea de colecționar a mărturiilor privitoare la trecutul românesc. De altfel, pe la 1884 Gheorghe Sion a demisionat din postul de președinte al tribunalului pentru a se retrage pe moșia de la Brătești, unde, ca un adevărat mecena, a sprijinit şi înfiinţarea unei şcoli. În aceeaşi perioadă întreprinde călătorii în străinătate pentru a-şi completa tezaurul de cărţi, stampe, monede, hărţi şi alte piese reprezentative în special pentru istoria ţărilor române. Totuși, cariera de magistrat nu s-a oprit atunci, căci la propunerea bunului său prieten, Nicolae Fleva, va ajunge după câțiva ani prefect la Râmnicul Sărat, inspector al avocaților din întreaga țară și șef al poliției Capitalei București2.

Într-un manuscris păstrat la Colecţiile Speciale ale bibliotecii noastre găsim notiţe şi însemnări ale lui Gheorghe Sion despre diferite locuri şi persoane, care au avut un impact important în cursul vieţii sale. Printre acestea se regăsesc şi filele scrise despre colecţionarul francez Emil Picot, cu care a făcut cunoştinţă în Paris şi de la care a primit primele impulsuri pentru colecţionarea documentelor referitoare la istoria Ţărilor Române. Dar pasiunea lui Sion avea origini şi în familie. O parte dintre cărţile donate poartă ex-librisul “Biblioteca Antohie Sion”, iar provenienţa unor volume, precum traducerea italiană a lui Cicero din 1762, este marcată chiar prin însemnări de proprietate olografie ale aceluiaşi Antohie, străbunicul lui Gheorghe Sion. Probabil ca un semn al ataşamentului faţă de această moştenire monograma A.S. a fost inclusă în ex-libris-ul donatorului. Ulterior colecţia s-a dezvoltat mai ales prin achiziţii, de la anticariate din întreaga Europă. Sion avea contacte în marile orașe ale continentului, fiind anunțat despre licitații și despre disponibilitatea unor materiale ale unor autori români sau privitoare la istoria națională. Colecționarea însemna totodată şi o evidenţă a achiziţiilor. Un registru întocmit în acest scop în forma unui carnet pentru uz personal este Catalogul de cărţi. Înregistrările volumelor sunt notate în continuarea unor liste de aprovizionare a unităţilor militare din 1917, scrise de o altă mână, care permit și datarea micului catalog.

În spiritul vremii în care trăia, Sion folosea diferite mijloace pentru a-şi individualiza colecţia şi pentru a şi-o asocia propriei identităţi. Legăturile realizate la comandă constituiau cel mai răspândit şi mai vizibil mod de a personaliza cărţile şi alte documente legate. Gheorghe Sion era un colecţionar cu un simţ estetic cultivat, cărţile legate pentru el evidenţiind gustul său rafinat. Tipul de legătură cel mai frecvent întâlnit și cel mai simplu era confecționat din carton învelit în hârtie marmorată, pe jumătate din piele sau uneori integral învelit în piele marmorată, având cotorul decorat cu ornamente florale, aurite şi purtând numele sau inițialele lui. Un exemplu în acest sens este legătura Istoriei Imperiului Otoman scrisă de Dimitrie Cantemir, tradusă în limba franceză şi publicată la Paris în 1743. Pentru volumul de poezii a lui Gheorghe Sion, unchiul donatorului, din anul 1888, apărut la Bucureşti (Suvenire contimpurane), a fost comandată o legătură mai deosebită, bibliofilă, în pergament alb, ornamentat şi aurit. Pe prima copertă regăsim supralibrosul donatorului. O legătură asemănătoare îmbracă lucrarea renumitului călător Domenico Sestini, prin profesie arheolog şi numismat. În cartea lui, editată în Florenţa în anul 1815, a descris călătoriile făcute prin Transilvania şi Ţara Românească. Pentru exemplarul propriu, Gheorghe Sion a comandat o legătură specială din atelierul meşterului  florentin Riccaro Cinni. Coperţile sunt din carton, învelite cu pergament alb, prevăzute cu închizători din piele şi împodobite cu monograma G.S. pictată bicolor.

Legături personalizate au primit nu numai cărțile în colecţia Sion. Acesta obişnuia să organizeze tematic piesele adunate, iar pe cele volante (precum scrisorile, gravurile, fotografiile, documentele) să le unească în albume. Astfel a ordonat, de pildă, materialele pe care le-a recuperat cu privire la genealogia şi familia sa. Din considerente similare a pregătit un volum special pentru o preconizată colecţie istorică. Acest album cu coperțile din carton, învelit cu pergament, pictat policrom, cu ornamente florale, cu portretul cunoscut al domnitorului Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, şi cu simbolurile heraldice  ale Moldovei şi Ţării Româneşti, a fost executat în anul 1906, probabil tot în Italia, la Florenţa. O altă legătură foarte specială şi probabil cea mai spectaculoasă din colecţia Sion îmbracă un album foto. Aceasta a fost confecţionată în atelierul lui Morzsányi József din Budapesta, care era specialistul vremii în legături artistice. Coperțile albumului de fotografii sunt învelite în piele albă şi bogat împodobite cu ornamente din cupru galben strălucitoare aplicate peste catifea roşie, cu emailuri şi pietre colorate.  În câmpul central este plasat supralibrosul, cu marginile literelor realizate din cupru şi spaţiile interioare emailate policrom. Interiorul coperţilor este acoperit în mătase vişinie.Toate aceste elemente, împreună cu închizătoarea lucioasă din cupru şi tranşa aurită dau un aspect grandios albumului.

Donația Sion

Ajuns la vârsta maturității și deținând colecții deja impresionante, încă din 1914, Gheorghe Sion și-a manifestat dorința de a dona colecțiile sale unei instituții spre a servi cercetării și a prezenta publicului larg mărturiile istoriei românilor. Dacă inițial intenția lui s-a orientat spre Iași, purtând chiar o corespondență pe acest subiect cu directorul bibliotecii universitare de acolo și fiind deopotrivă curtat de decanul Facultății de Litere în sprijinul nou înființatului muzeu de antichități al acesteia, războiul a pus capăt tratativelor în această direcție, iar Marea Unire de la 1918 a deschis o altă perspectivă.  În Transilvania, colecția lui Gheorghe Sion și-a găsit nobila menire de a suplini lipsa vechilor cărți românești. Astfel, în 1922, o mare parte din neprețuitul tezaur adunat de magistratul moldovean a luat calea Clujului. Dialogul a fost iniţiat de Sextil Puşcariu (1877-1948), fondatorul Muzeului Limbii Române, recent înfiinţat la Cluj şi care a primit în 1921 câteva cărţi din partea lui Sion. Alte exemplare au fost oferite Institutului de Istorie Naţională. Entuziasmul cu care a fost întâmpinată generozitatea boierului moldovean şi buna organizare a bibliotecii clujene au determinat alegerea acesteia ca loc de păstrare al moştenirii Sion. La 23 iunie 1922, Eugen Barbul, directorul de atunci al Bibliotecii Universităţii, confirma primirea actului de donaţie şi îi adresa lui Gheorghe Sion mulţumiri, subliniind importanţa colecţiilor pentru întreaga comunitate academică a Clujului.

Generozitatea sa, îndreptată către Biblioteca Universității din Cluj, a fost primită cu entuziasm și recunoștință nu doar de membrii corpului profesoral, ci și de autoritățile orașului.  Ca semn al recunoaşterii acestei contribuţii, în decembrie 1922, Gheorghe Sion devenea primul cetăţean de onoare al Clujului. Hotărârea Consiliului orăşenesc preciza: „pentru Clujul setos de sloava românească se simte o deosebită fericire începând șirul cetățenilor de onoare ai Clujului românesc în persoana D-lui Gh. Sion care donând Universității și prin ea Clujului întreaga bibliotecă adunată  de D-sa încă din frageda tinereță a dat cea mai strălucită dovadă idealismul, dragostea nemărginită față de neamul său a unui Român adevărat demn spre a servi ca exemplu de urmat generației de azi și celor viitoare”3. De asemenea, Piața Sf. Gheorghe, din fața bibliotecii, a fost redenumită Piața Gheorghe Sion. După donarea colecțiilor către instituția clujeană, Gheorghe Sion s-a mutat în orașul de pe Someș pentru a rămâne aproape de comorile sale. De asemenea, a fost numit delegat al Bibliotecii pentru a face noi achiziții care s-au adăugat donației.

Donaţia lui Gheorghe Sion este valoroasă atât prin bogăţia ei, cât şi prin diversitatea pieselor pe care le cuprinde. Aceasta include peste 4500 de volume4, o preţioasă colecţie de manuscrise şi documente slavone şi româneşti, serii din unele dintre primele periodice publicate pe teritoriul actual al ţării noastre, 2600 de stampe şi picturi, 200 de hărţi, numeroase fotografii (inclusiv cele de familie), mărci poştale rare, 1500 de monede şi alte obiecte cu caracter muzeal.

Unice prin natura lor, manuscrisele donate de Gheorghe Sion se leagă mai ales de trecutul Moldovei, dintre care amintim câteva titluri reprezentative. Istoria acestei țări românești este subiectul unei cronici ce relatează evenimente de la „întâiul descălecat de Traian împăratul cu râmlenii” până la domnia lui Dabija Vodă. Codicele este redactat la începutul secolului al XVIII-lea,  adunând informaţii din letopiseţele lui Grigore Ureche şi Miron Costin. Categoria textelor slavone este ilustrată de “Pomelnicul de la Bisericani”, manuscris slavo-român redactat în prima jumătate a secolului al XVII-lea. În prima parte, acesta cuprinde lista domnilor Moldovei și a ctitorilor mănăstirii Bisericani (în prezent în județul Neamț), în ordinea poziției sociale sau a locului în ierarhia ecleziastică; în a doua parte, donatorii sunt înșirați în ordinea calendarului bisericesc, fiecare în ziua de pomenire. Manuscrisul are o deosebită importanţă ca izvor istoric, are valoare artistică prin decoraţia sa, dar reprezintă şi un monument de limbă, întrucât în textul slavon sunt intercalate numeroase cuvinte şi sintagme româneşti.  Tot din Moldova provine și un manuscris cu conținut religios, copiat la începutul secolului al XIX-lea. Alăuta duhovnicească și trâmbița cerească cuprinde sfaturi pentru edificarea spirituală a credincioșilor, culese din Sfinții Părinți, în limba română.

Donația făcută bibliotecii noastre acum o sută de ani cuprinde și documente medievale şi moderne. Chiar dacă mai puține, hrisoavele domnești din Țara Românească și Moldova, din veacurile XV-XVII, adaugă o mare valoare colecției. Cel mai timpuriu document de acest fel datează din 1462, fiind emis de însuși Ștefan cel Mare și întărit cu pecetea mică domnească, atârnată cu șnur de mătase roșie. Se adaugă alte două hrisoave emise de domnul Moldovei, dar și documente din Țara Românească, precum un hrisov al lui Matei Basarab, din 1636, redactat pe pergament și frumos decorat cu ornamente policrome.

Din cele peste două sute de cărţi româneşti vechi donate de Gheorghe Sion, cel mai timpuriu volum este un exemplar din Evanghelia învăţătoare, tipărită la Govora în anul 1642. Din categoria cărţilor de cult face parte şi Evangheliarul tipărit de Antim Ivireanul în 1697. Dar în colecţie se regăsesc şi texte aparţinând altor genuri: calendare, manuale, lucrări de istorie şi geografie, dicţionare etc. Unele dintre acestea constituie traduceri în limba română ale unor lucrări străine, aşa cum este Geografia lui Claude Buffier (1661-1737), sau traduceri în alte limbi ale unor autori români. Versiunea în limba germană a Istoriei Creșterii și Descreșterii Imperiului Otoman, de Dimitrie Cantemir, din care Sion a donat un exemplar, este cu atât mai interesantă cu cât traducerea a fost făcută după varianta în limba engleză, demonstrând popularitatea pe care a cunoscut-o lucrarea autorului moldovean.

În patrimoniul Bibliotecii noastre se regăseşte şi o colecţie denumită “Rare Sion”. Aceasta grupează cartea străină din donaţie şi volumele româneşti apărute după 1830, aranjate în funcţie de criteriile stabilite de Gheorghe Sion. Unele dintre exemplare constituie valori bibliofile prin vechime sau raritate. În ordine cronologică, primele tipărituri din colecţie datează din secolul al XVI-lea. Printre ele se numără şi produse ale unor ateliere tipografice sau case editoriale celebre, precum un exemplar aldin din 1541. Deşi publicată abia la 1718, lucrarea Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia  a italianului Anton Maria Del Chiaro este extrem de preţioasă, întrucât puține exemplare ale respectivei ediţii se mai păstrează în bibliotecile din întreaga lume. O raritate la nivelul bibliotecilor din România o reprezintă lucrarea lui Francesco Severini, despre viaţa fratelui Ieremia Valahul, un călugăr capucin din secolul al XVII-lea, primul român beatificat de Biserica Catolică5. Însă, criteriul esenţial care stă la baza organizării acestei colecţii de carte este cel tematic. Istoria şi literatura de călătorie l-au interesat pe Sion în mod deosebit, cu atât mai mult când lucrările din aceste domenii făceau referire la spaţiul românesc. Dovadă stau nu doar lucrările amintite deja, ci şi o cronologia a evenimentelor desfăşurate în Ungaria şi Transilvania în perioada 1660-1698, în limba germană, tipărită la Leipzig. În egală măsură, colecţionarul a urmărit să adune cât mai multe dintre scrierile autorilor şi traducătorilor români, aspect ilustrat în expoziţie printr-o selecţie de ediţii princeps şi bibliofile. Un volum de poezii ale lui Dimitrie Bolintineanu se remarcă prin legătura editorială Socec, din pânză albastră, care redă într-un medalion central portretul autorului. Spectaculoasă e, apoi, întreaga ornamentaţie a antologiei de poezii româneşti Fleurs de la Roumanie, inspirată parţial din decorul manuscriselor medievale, cu borduri, frontispicii şi iniţiale miniate. Lucrarea include creaţii populare şi culte adunate de Henry Edward John Stanley, diplomat, istoric şi orientalist englez. Valoarea unora dintre exemplare este sporită de prezenţa semnăturilor autografe ale autorilor, precum volumul de poezii ale lui Vasile Alecsandri care poartă dedicaţia acestuia pentru Zulnia Sturdza, sora Elenei Negri, marea dragoste a poetului. Interesante sunt și traducerile în limba română ale unor opere din literatura universală, publicate în alfabet de tranziţie şi folosind un vocabular specific epocii. Astfel, bine-cunoscutul roman Coliba unchiului Tom purta titlul Coliba lui moşu Toma, în prima ediţie românească, apărută în 1853, la doar un an după publicarea în Statele Unite. Textul a fost tradus de Theodor Codresco (1819-1894), după versiunea franceză.

Între materialele donate Bibliotecii de Gheorghe Sion se adaugă şi serii ale unor periodice româneşti din secolul al XIX-lea. În colecţie se păstrează primele apariţii ale celei mai vechi reviste în limba română publicată în Moldova, sub redacţia lui Gheorghe Asachi, începând din 1829: Albina Românească. Gazetă politico-literară.  O altă serie aproape completă este cea a suplimentului literar al celui dintâi ziar românesc din Ardeal, Gazeta de Transilvania, şi anume revista săptămânală Foaie pentru minte, inimă şi literatură.

Donaţia Sion are o colecţie impresionantă - atât cantitativ, cât şi din punct de vedere al valorii artistice - de stampe. Printre cele 2600 de piese ajunse în fondurile Bibliotecii se numără desenele şi litografiile artistului român, Alexandru Asachi. El face parte din prima generaţie de litografi ieşeni și este un important reprezentant al artei documentariste. Colecţia Asachi cuprinde 175 de desene şi litografii, dintre care unele originale, inclusiv piese din Albumul de porturi moldovene din mai multe timpuri, apărut la Iaşi în anul 1854. Acest album provine dintr-o perioadă de interes intens pentru documentarismul istoric şi etnografic, artistul dorind să redea în manieră autentică fiecare costum și personaj. Dar pe lângă valoarea documentară, cele 12 plașe cuprinse în album sunt importante pentru istoria tehnicii litografice6. Planşele sunt colorate în acuarelă și au legende în limbile franceză şi română, româna în alfabet de tranziţie. O altă colecţie valoroasă constă în 28 de desene originale ale pictorului francez Michel Bouquet (1807-1890). Acestea prezintă scene pitorești, desenate în timpul călătoriei lui în Ţara Românească, în anul 1840. Ulterior, unele dintre acestea au fost transpuse de Ferogio la Imprimeria Lemercier Benard et Co. în 12 litografii cuprinse în Album valaque. Vues et costume pittoresques de la Valachie, editat la Paris la Coupil et Vibert în anul 1843. Și un exemplar din acest album a fost donat Bibliotecii de Gheorghe Sion. Alți artiști de renume care îmbogățesc colecția sunt Auguste Raffet, Theodore Valerio, Carol Pop Szathmári,Theodor Aman,  Nicolae Grigorescu etc.

Colecția de stampe este organizată parțial după artiști și parțial tematic, cuprinzând lucrări din următoarele categorii: Familia Regală, Domnii Moldovei, Principii ardeleni, Războaie, Revoluții, Armata română, Costume, Steme, București, Iași, Mănăstiri - biserici - preoți, Secția politică, Vederi din Transilvania, Diferite vederi, Secția literară, științifică și artistică etc. Ca o curiozitate, colecția păstrează și un desen al donatorului din perioada când era elev la Institutele Unite din Iaşi. Peisajul de iarnă datează din 1871 şi poartă semnătura olografă a donatorului. Pe lângă imprimate și desene, au fost donate și câteva picturi în ulei reprezentând portrete ale unor înaintași ai lui Sion, dar și lucrări de mare valoare ale pictorului Nicolae Grigorescu.

Interesul lui Gheorghe Sion faţă de cartografia istorică poate fi urmărit prin colecţia lui de cca. 200 de hărţi donate Bibliotecii. Spre exemplificare, amintim o hartă a Principatelor Române extrasă din lucrarea Atlante Novissimo, publicată în perioada 1775-1785, de Antonio Zatta (1722-1804), cartograf și tipograf italian, activ la Veneția. Acest atlas al întregii lumi, în patru volume, este și cea mai importantă contribuție a sa în domeniu. Acestei reprezentări cartografice i se alătură multe altele care ilustrează teritoriile Țărilor Române, dar și țările vecine, precum o hartă ce redă partea sud-estică a Europei: un plan de la Belgrad, prin Serbia şi Bulgaria, până la Constantinopol. Gravorul hărții este cartograful Gabriel Bodenehr (1673-1765), din dinastia gravorilor Bodenehr, autorul atlaselor Atlas Curieux (1704) și Curioser Staats- und Kriegs- Theatrum (1716).

Cu ocazia centenarului donației, la Colecții Speciale a fost organizată o expoziție care aduce în atenție profilul de pasionat colecționar al lui Gheorghe Sion și diversitatea materialelor cu care a înzestrat Biblioteca. Aceasta poate fi vizitată până în 31 iulie a.c.

______________________________

Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

* Email: katalin.luffy[at]bcucluj.ro

** Email: paula.cotoi[at]bcucluj.ro

1 Gheorghe Ungureanu, G. Sion : omul şi opera : omagiu la împlinirea a 84 ani, Iaşi : Tipografia "Alexandru Ţerek", 1939.

2 Ştefan Meteş, Din scrierile lui Gheorghe Sion : viaţa şi activitatea sa, Sibiu: Tipografia "Cartea Românească din Cluj", 1941.

3 BCU Cluj-Napoca, Colecții Speciale, Ms. 4125/III, Copie dactilografiată după Hotărârea Consiliului orașului Cluj nr. 22165/1922, de proclamare a lui Gheorghe Sion ca cetățean de onoare al Clujului, Cluj, 8 decembrie 1922.

4 Eugen Barbul, Biblioteca Universităţii Regele Ferdinand I. din Cluj, Cluj: Cartea Românească, 1935, p. 16.

5 Ibidem, p. 16.

6 Vezi: Doina Pungă: Grafica pe teritoriul României în secolul al XIX-lea. Litografii şi gravură acvaforte. Bucureşti, Oscar Print, 2009.