n. 23 iunie 1867, Mintiu (Bistrița Năsăud) – m. 1937, Mintiu. Istoric, membru de onoare al Academiei Române.
Donaţia familiei Marţian cuprinde numeroase rarităţi bibliofile, dintre care menționăm Tetraevangheliarul lui Coresi, tipărit la Braşov în 1561 (cea mai veche carte românească păstrată în biblioteca noastră). Pe lângă cele aproximativ 900 de volume de carte latină şi germană din secolele XVII-XIX, donația Marțian mai cuprinde câteva documente medievale importante (începând cu secolul al XIII-lea), precum şi 120 de stampe şi reproduceri valoroase.
După studiile elementare, Iulian Marțian urmează şase clase la liceul grăniceresc din Năsăud (1877 - 1883), apoi Şcoala Militară din Sibiu, absolvită în anul 1887, când devine ofiţer de infanterie în armata imperială austro-ungară. Activează în garnizoanele Triest, Sarajevo, Braşov, Lemberg, Cluj, Dej şi Bistriţa. Ajungând la gradul de maior, este trecut la cerere, în rezervă, stabilindu-se, în anul 1904, la Năsăud. Pasionat de arheologie și de istorie, Iulian Marțian a colecţionat documente și cărţi preţioase privind prezenţa şi continuitatea românilor în Ardeal. De-a lungul vieţii a desfăşurat o bogată activitate de istoric şi cercetător, preocupările sale în domeniul istoriei şi arheologiei concretizându-se în studii de specialitate, cum ar fi : Repertoriul arheologic pentru Ardeal, publicat în limba germană, la Viena, în 1909. O ediţie îmbunătățită a lucrării a fost tipărită în limba română la Bistriţa, în anul 1920. A mai publicat: Urme din războaiele romanilor cu dacii, Cluj, 1921 sau Ardeal. Istorie și toponimie, Bistrița, 1924. A contribuit cu studii și articole la diferite publicații de istorie sau de cultură: Gazeta Transilvaniei, Arhiva Someşeană, Ţara Năsăudului, Înfrăţirea, Tribuna etc. Alături de arhivarul Iuliu Moisil şi de profesorul Virgil Sotropa (directorul revistei Arhiva Someşeană) fondează Muzeului Năsăudean. Pentru întreaga contribuție la cunoașterea istoriei naționale, este ales, în anul 1933, membru de onoare al Academiei Române.
