Literatura pentru copii la scriitoarea Patricia St. John

Maria Mierluț*

 

Charles W. Elliot spune „Cărțile sunt prietenii cei mai liniștiți și constanți, consilierii cei mai accesibili și înțelepți și profesorii cu cea mai multă răbdare.” Patricia St. John a fost o scriitoare creștină îndrăgită care s-a născut în 5 aprilie 1919, în Hastings, Sussex, Anglia, și a murit în 15 august 1993, în Canley, Coventry. Este cel de-al treilea copil al lui Harold și Ella St. John (născută Swain), iar frații ei sunt Farnham, John, Oliver și Hazel. După ce părinții, Harry și Ella St. John, aleg să se întoarcă în Anglia după o perioadă de 2 ani petrecuți în America de Sud, se stabilesc în Anglia, unde sunt crescuți și educați cei 5 copii.

Din amintirile autoarei adunate de-a lungul unui an petrecut în munții Alpi din Elveția „se naște” a doua sa carte, Urme pe zăpadă. A fost cea mai cunoscută scriitoare creștină de ficțiune a secolului 20. După terminarea studiilor, Patricia a studiat pentru a deveni asistent medical în perioada începerii celui de-al doilea război mondial. După ce se termină al doilea război mondial, ea devine directoare la o școală pentru fete în Clarendon, școală deschisă de mătușa ei. A lucrat timp de 27 de ani alături de fratele ei, Farnham care a absolvit Universitatea Cambridge și care era medic misionar în Tanger, Maroc. Ceea mai mare parte a vieții și-o petrece ca misionară în Maroc fiind asistentă medicală. Pentru început a lucrat împreună cu fratele ei, apoi a petrecut 4 ani într-un spital dintr-o zonă îndepărtată.

Patricia a specificat că ea era cea care îl ajuta pe fratele ei financiar din ceea ce câștiga din vânzarea cărților ei apărute. Ea a petrecut 5 ani într-o clinică dintr-un sat numit Xauen în apropiere de Tanger în Maroc. La vârsta pensionării, Patricia se întoarce în Anglia unde continua să scrie cărți pentru copii. Ultimii ani îi petrece în Canley, Coventry unde se ocupă de o clasă de copii de la biserica evanghelică din oraș. Ea a murit datorită problemelor de inimă cu care se confrunta de mai mult timp.

Prima ei carte este Misterul din pădure publicată pentru prima dată în 1948 și a doua sa cartea publicată pentru prima dată în 1950 este Urme pe zăpadă. După ambele cărți s-au făcut ecranizări. Cartea Urme pe zăpadă a fost publicată și în limbajul Braille în 1959 de Institutul Național Regal pentru Nevăzători. A fost tradusă până în prezent în multe limbi dintre care amintim: franceză, maghiară, daneză, finlandeză, germană, greacă, italiană, vietnameză, coreeană, poloneză, fereză, scoțiană, rusă, sârbă, română, bosniacă.

O altă carte apărută în limba română este Hamid și Kinza care a fost publicată în 1953. Descoperirile lui Lucy a fost publicată în 1995. De unde începe râul a fost publicată în 1987.

Cărțile scrise de Patricia St. John sunt inspirate din experiențele personale alături de copiii pe care i-a îngrijit și descrie realist situația copiilor și a familiei în mod special al mamelor care se sacrificau pentru un viitor mai bun al copiilor lor. Chiar în afara unui război personajele autoarei se confruntă cu sărăcia, foamea, violența, exploatarea, boli și chiar moartea.

Dacă în capitolele 1 și 2 au fost expuse beneficii ale lecturii la copii și a felului în care părinții sunt implicați în viața copiilor și în ceea ce privește educația non formală, în capitolul 3 dorim să parcurgem câteva cărți scrise cu copii și pentru copii de autoarea creștină Patricia St. John și faptul că toate personajele se află la linia care desparte copilăria de adolescență. În perioada în care sunt descrise personajele principale este una în care sunt conștiente de faptul că faptele au consecințe și unele fapte nu sunt reversibile. Dacă un copil s-a rănit grav nu mai poate fi vindecat, dacă a trădat cuiva drag încrederea cu greu o mai poți câștiga sau poate niciodată nu mai poți repara o relație frântă.

Moartea este un eveniment ireversibil și copiii la această vârstă fragedă învață din propria experiență că e mai bine să oferi iertare sau dragoste atâta timp cel drag este în viață. După moarte sau evenimente ca și furtul sau rănirea cuiva fără să mai existe vindecare, nu mai există reconciliere și e greu să trăiești cu regrete că puteai schimba ceva și nu ai făcut-o atunci când încă era posibil.

Pentru capitolul despre exemplu autoarei Patricia St. John au fost selectate 5 cărți scrise de autoare pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 8 și 12 ani. Personajele prezentate în cărțile Patriciei St. John sunt copii care trăiesc în diferite țări, medii sociale și condiții ale familiei, sunt atât de diferiți și totuși după lecturarea fiecărei cărți în mod particular, realizezi că acești copii au multe lucruri comune. Sunt prezente la fiecare dintre personaje aceleași trăsături comune copilăriei: inocență, aventură, prieteni, noi experiențe, importanța familiei și a unui cadru de siguranță, dorința de a cunoaște tot mai mult în jur, confruntarea cu adevărul și minciuna, boala, lume reală, moartea, viața, divinitatea, munca și responsabilitatea.

Povestirile Patriciei St. John au bucurat mulți copii de a lungul istoriei prin temele pe care le-a discutat pe paginile cărților, aduce în discuție subiecte ca și lenea și munca răsplătită, încrederea și trădarea, ajutorarea și iertarea și este așa de greu să le lași din mână până nu ajungi la finalul cărții și să afli deznodământul povestirii. În fiecare povestire, autoarea încearcă să ajute micul cititor să descopere principii utile de viață și valori pe care le poate însuși chiar de la o vârstă fragedă.

Să nu uităm cât de reale sunt cuvintele scrise în Biblie: „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Proverbe 22:6

Cartea Hamid și Kinza

Hamid și Kinza este o povestire în care personaje principale sunt doi frați dintr-o țară africană unde regulile sunt foarte diferite de cele din Europa. Hamid și Kinza pe lângă sora lor Rahma sunt copiii unei femei marocane care a rămas văduvă și se cunosc regulile dintr-o țară patriarhală în care un bărbat putea să aibă mai multe neveste și copiii erau priviți ca proprietate a bărbatului și o sursă ieftină de muncă și de care poți dispune după bunul plac. În satul în care locuiau era o zonă agricolă și familia dețineau pământ pe care îl lucrau. Mama se numea Zahra și a fost cu un bărbat care a murit și înainte au murit încă 3 copii mici. Mama a fost nevoită să se căsătorească cu un bărbat care mai avea o soție care nu putea avea copii.

Copiii mai mari Hamid și Rahma erau trimiși cu caprele la câmp și erau puși la pregătirea mâncăii zilnice. Kinza era cel de-al treilea copil și mama împreună cu frații mai mari o iubeau și o ocroteau, dar au observat că fetița nu reacționa la lumină sau dacă i se întindea un lucru parcă nu observa. Teama mamei că ar putea fi nevăzătoare s-a adeverit și știa că trebuie să facă ceva deoarece știa că soțul ei nu ar crește un copil cu handicap. Un copil într-o societate chiar dacă este mic trebuie să fie util și nu o povară. Si Mahomed nu ar accepta să aibă în casă un copil pe care să-l întrețină fără să-și câștige pâinea și locul în care doarme prin muncă.

Tatăl vitreg hotărăște să o vândă pe Kinza care era nevăzătoare unui cerșetor care era murdar și o bătea pe Kinza atunci când adormea. Era o misiune pe care i-a încredințat-o mama copilului de numai 11 ani de a o duce pe Kinza în spate pe jos până la orașul în care se afla o misionară care ar primi-o pe Kinza de dragul „sfântului ei”. Hamid trece prin multe greutăți, suferă de foame, îi este teamă că îl urmărește tatăl vitreg și trece printr-un șir de evenimente până ajunge la casa misionarei. O lasă pur și simplu la ușa misionarei fiind convins că o va primi și o va îngriji ca pe copilul ei.

Hamid era așa obișnuit cu frigul pe care trebuie să-l îndure noapte când doarme sub cerul liber, nu are nici îmbrăcăminte, ziua suferă din cauza căldurii prea mari și a cuptorului în care prăjește gogoși și alege de multe ori să fure mâncare pentru a supraviețui. Sâmbăta toți copiii din oraș mergeau la casa misionarei care le oferea un bol de orez cald și le spunea povești despre un anume Isus care îi iubește și vrea ca ei să trăiască în lumină, să fie harnici și să trăiască din munca lor. Misionara a încercat să-i învețe pe copii să scrie, dar atunci când dădeau de greu aceștia renunțau pentru ca aveau mai multe probleme decât să învețe scrisul și cititul. Ei trebuiau să supraviețuiască singuri fără protecție pe străzi și pentru ei asigurarea nevoilor de bază era o mare bucurie. Nu aveau un țel mai înalt.

Apare un personaj în povestire care este o fetiță de 11 ani, dar care este dintr-o familie înstărită. Se numește Jenny și este nepoata misionarei care trăiește în Anglia. Jenny este obișnuită ca toate lucrurile să se învârtă în jurul persoanei ei fiind obișnuită de părinți să-i ofere tot ce e mai bun. Este un copil prietenos și căruia îi pasă de cei din jurul ei, copii sărmani și bolnavi. Nu i s-au cerut lucruri prea grele în viață și nu era pregătită să-și asume responsabilitatea îngrijirii si supravegherii Kinzei pentru câteva ore. În timp ce Jenny citea uitând complet de Kinza, fetița este răpită de tatăl vitreg și dusă din nou la mamă. Jenny trebuie să meargă să le mărturisească părinților și mătușii că a pierdut-o pe Kinza în timp ce citea. Acum mătușa trebuia să meargă în satul de unde veneau Kinza și Hamid și să negocieze cu tatăl vitreg pentru a o lăsa în grija misionarei pentru totdeauna în schimbul unei sume de bani. Călăuză pe drumul spre satul natal al Kinzei le-a fost Hamid care avea un motiv să se întoarcă în oraș cu misionara.

Kinza este recuperată și tatăl vitreg semnează un act prin care este de acord ca misionară să o aibă în grijă. Jenny împreună cu părinții urmează să se întoarcă în Anglia deoarece vacanța este pe sfârșit și misionara hotărăște să o trimită la o școală cu internat din Anglia deoarece acest copil are nevoie de educație.

Hamid este dornic să învețe literele și să citească, dar din experiența misionarei cu alți copii arabi este convinsă că va abandona repede. Hamid însă avea un motiv bine întemeiat. Știa că misiunea lui de a avea grijă de sora lui s-a încheiat, dar el a cunoscut dragostea lui Dumnezeu și trebuia să meargă acasă pentru a le învăța și pe mama și sora lui citindu-le din Biblia primită de la misionară. Într-un timp foarte scurt, Hamid a reușit să citească bine și atunci când alți pelerini mergeau să sărbătorească pe un sfânt al poporului marocan, Hamid s-a ținut de promisiune și s-a întors acasă bucuros și lipsit de teamă deoarece avea o Călăuză demnă de toată încrederea.

Cartea Descoperirile lui Lucy

În cartea Descoperirile lui Lucy personajul principal este o fetiță de 11 ani care trăiește alături de bunicii ei într-un mic oraș din Anglia. Copilăria ei se desfășoară aparent normal fiind fericită alături de acei care o îngrijesc cu dragoste și de reguli stricte din partea bunicilor. Lucy știe că mama a decedat atunci când era mică, dar a simțit că este un mister în jurul tatălui. Nimeni nu pomenește de el.

Lucy este prietenoasă are mulți prieteni la școală. Îi place școala și chiar să scrie compuneri. Locuiește într-o zonă mai izolată aproape de pădure și atunci când vrea să mediteze se duce singură printre copaci. Toată viața ei este tulburată de o scrisoare pe care o primește bunica, dar bunicii nu vor să-i comunice conținutul. Lucy vrea să cunoască mai multe și citește pe ascuns scrisoarea în care află că tatăl ei trăiește și este în închisoare pentru niște activități în care a fost implicat în urmă cu 8 ani. Lucy își dorește să-l cunoască pe tatăl său, dar bunicii nu sunt de acord. Lucy merge la închisoare pentru a vorbi cu tatăl ei, dar este dezamăgită că tatăl a fost eliberat de 2 luni pentru buna purtare și nimeni nu știe unde locuiește.

La pensiunea părinților prietenului ei Don, locuiește un scriitor pe care vrea să-l cunoască și Lucy pentru că ei îi place să scrie compuneri. Bunicii au fost de acord ca Lucy să meargă însoțită de acest scriitor pentru a vizita orașul. În preajma acestui scriitor se simțea în siguranță și i-a povestit și despre faptul că este dezamăgită că tatăl ei a fost eliberat din închisoare și nu o caută. Lucy ca și copil nu știe cum ar trebui să se comporte față de tatăl ei care a fost la închisoare, dar este conștientă că trebuie să-l cunoască. Pe drumul spre casă însoțitorul ei o ia pe un drum greșit care nu ducea la casa bunicilor ei. Lucy este speriată și atunci scriitorul oprește mașina și îi spune că el este tatăl ei, dar nu a vrut să-i spună de la început pentru a nu-l respinge. A dorit ca înainte să se cunoască și astfel să nu simtă teamă în preajma lui. Tatăl a dorit să o ducă pentru vacanța de vară în Spania unde s-a născut Lucy și să-i arate orășelul natal. Tatăl i-a sunat pe bunici și le-a comunicat faptul că ele este tatăl lui Lucy și vrea să o ducă în Spania, dar doar dacă ea este de acord cu promisiunea de o aduce din nou în casa bunicilor.

Pentru Lucy a fost o perioadă plină de descoperire, de revenire în memorie a unor imagini care până atunci nu le găsea niciun sens: un bărbat tânăr o purta în spinare și era foarte bucuroasă. În Spania locuiesc la o familie de prieteni cu tatăl ei într-un sat chiar pe malul mării. Această familie are 3 copii cu care Lucy se împrietenește, dar cel mai mult se bucură de prezența tatălui pe care îl descoperă în fiecare zi. Tatăl ei are multe probleme de sănătate și zilnic ies la plimbare pe malul mării și discută despre multe lucruri. Lucy este liberă să-i pună întrebări ceea ce acasă bunica nu-i dădea voie. Le scrie des bunicilor scrisori și aceștia îi răspund și simte dincolo de cuvinte dragostea lor și așteptarea lor ca ea să se întoarcă acasă.

Bunicilor le este teamă că tatăl îi va interzice fetiței să mai mențină legătura cu ei care au crescut-o cum au știut ei mai bine. Au crezut ca îi fac un bine dacă îi vor ascunde adevărul despre tatăl din închisoare. Bunicii niciodată nu l-au iertat pe acest bărbat care le-a luat fiica de parte de ei, în Spania și nici nu au dorit să-l cunoască.

Tatăl lui Lucy scria mult deoarece el își câștiga banii din vânzarea cărților. Discuțiile purtate cu tatăl ei se învârt în jurul unor subiecte importante: care va fi viitorul ei, unde va locui, care va fi relația dintre tată și bunici pe care ea îi iubea egal, de ce vrea să participe la slujbele de la biserică. Tatăl este mulțumit de principiile și valorile pe care bunicii le-au insuflat până la această vârstă fiicei lui. Starea de sănătate a tatălui se agravează și el este îngrijit într-o mănăstire din sat și bunicul vine să o ia pe Lucy acasă. Nu vrea să se despartă de tatăl ei știind că nu-l va mai vedea vreodată.

Bunicul îl cunoaște pe acest bărbat care i-a luat fiica și realizează că este un om bun și îi pare rău după anii pe care Lucy putea să-i petreacă alături de tată. Bunica lui Lucy care niciodată nu a plecat din Anglia se hotărăște să se ducă în Spania pentru a-l îngriji pe ginerele ei ca să nu se simtă abandonat în ultimele momente ale vieții. Vrea să-i comunice faptul că este iertat și să simtă dragostea părintească printre străini. Bunica în ultima scrisoare din Spania îi comunică lui Lucy că tatăl ei l-a cunoscut pe Prietenul lui Lucy și a plecat din aceasta lume înconjurat de dragoste și acceptare.

Cartea Misterul din pădure

În cartea Misterul din pădure personajele sunt 2 frați crescuți de unchiul Peter și mătușa Margareta care trăiesc într-un sat al Angliei. Părinții lor au plecat ca și misionari în India și datorită izbucnirii unui război și nu s-au întors timp de 5 ani. Fetița pe nume Rut are 9 ani și Filip fratele ei are aproape 11 ani. Ea era foarte mică și nu-și amintește nimic despre mama ei. Tot timpul liber ei îl petrec în pădurea de lângă casa lor unde se împrietenesc cu un copil pe nume Terry.

Terry are aceeași vârstă cu Filip. El este un copil care trăiește împreuna cu mama lui într-o casă dărăpănată și sunt foarte săraci. Într-o zi are loc un accident și Terry cade de la o mare înălțime dintr-un copac și rămâne paralizat. Mama nu reușește să mai lucreze pe la oamenii din sat, deoarece Terry are nevoie permanentă de prezența ei. Într-o noapte mama lui Terry intră în grădina mătușii lui Filip și Rut și fură mere pentru a le vinde să aibă ce sa-i dea de mâncare lui Terry. La una dintre vizitele copiilor în casa lui Terry care era foarte întunecoasă și nu avea nicio fereastră, acesta le mărturisește că suportă durerea pe care o are, dar îi este foarte dor să vadă soarele, copacii și să audă cum cântă păsările. Pentru că Rut se gândește în fiecare moment cum să se joace (are numai 9 ani) și nu-și îndeplinește sarcinile date de mătușă, mătușa îi spune că mama ei ar fi foarte dezamăgită de ea.

Rut alege să fugă de acasă și fiind foarte supărată, obosită și flămândă se adăpostește într-o biserică și adoarme până dimineața. Nu vrea să meargă acasă deoarece se teme de reacția mătușii, dar preotul bisericii îi spune că familia ei au căutat-o toata noaptea și se bucură că a fost găsită. Rut vede un tablou cu Isus care are grijă de oi. Preotul îi povestește că noi suntem ca niște oi care avem nevoie de un păstor. Rut este ca o oiță pierdută, dar Dumnezeu merge după ea și se bucură atunci când o găsește și o aduce din nou acasă. Din acel moment relația fetiței cu mătușa s-a schimbat deoarece și Rut încearcă să fie mai ascultătoare și harnică și mătușa îi arată afecțiune prin îmbrățișări și încurajări verbale.

Pentru că aveau o cameră liberă de oaspeți, mătușa Margareta alege să o ajute pe mama lui Terry și să-i mute la ei acasă unde Terry va avea parte de mult soare, lumină și vedere spre pădurea care îi era atât de dragă prin fereastra mare a camerei unde a fost instalat acesta. În fiecare seară Rut și Filip îi citeau lui Terry povești și acesta nu părea să se bucure de acest lucru. Terry era supărat pe Dumnezeu pentru faptul că el este imobilizat la pat și nu poate să se miște. Prin dragostea pe care i-o arată toți cei din jur, prin purtarea de grijă, prin răsfăț, Terry într-o seară le mulțumește și le spune cât este de fericit cu ei pentru că l-a descoperit și el pe Păstorul cel bun al lui Rut.

După plecarea din aceasta lume a lui Terry, mama lui rămâne în familia mătușii pentru a o ajuta în gospodărie și cea mai mare bucurie a copiilor este că se întorc părinții lor din India. Rut descoperă că mama ei nu este dezamăgită să o cunoască și se simte iubită și acceptată și de părinți și de mătușa și unchiul ei.

Cartea Unde începe râul

În cartea Unde începe râul este vorba despre un băiat pe nume Francis care mai are două surori, dar din a doua căsătorie a mamei lui. Francis nu este un copil ușor de iubit deoarece nu-i place să muncească, se ascunde și îi spionează pe cei din jur. La școală uită să își facă temele, nu are prieteni nici la școală nici acasă. Tatăl vitreg îl vede ca o povară deoarece intră des în conflict cu surorile mai mici. Mama lui este prea ocupată cu probleme din căsătorie și îi cere copilului să fie cuminte și ascultător, dar el are nevoie de dragoste și afecțiune din partea părinților.

Francis își dorește să aibă prieteni și la școală a venit un copil din India, Ram cu care merg cu bicicletele pe lângă un râu. Francis îi propune lui Ram să meargă cu o barcă pe care o găsesc la mal, dar nu mai reușesc să oprească barca și sunt în pericol de a se îneca mai ales că Ram nu știe să înoate. Îi salvează un bărbat care îi duce ferma unde locuia împreună cu soția și cei 3 copii unde le usucă hainele și le dă de mâncare. Acolo în familie, Francis simte o pace și înțelegere între membrii ei.

La școală, Francis se împrietenește cu 3 colegi mai mari care erau foarte populari în rândul colegilor. Acești colegi îi propun să meargă cu ei într-o misiune specială. Acea misiune era de distruge bunurile din jur: de a sparge roțile mașinilor, de a distruge cabinele telefonice din comunitate. Francis nu este de acord și aceștia îl urmăresc pentru că el știe multe informații și poate să-i denunțe la poliție.

Tatăl vitreg are o relație cu o vecină și părinții hotărăsc să divorțeze. Mama este transportată la o clinică de psihiatrie deoarece este în depresie. Tatăl va pleca să locuiască cu noua iubită, surorile lui Francis vor merge la bunica paternă și lui Francis tatăl vitreg vrea să- i găsească un loc la un centru de plasament. Francis este foarte supărat deoarece se simte abandonat de mama lui care datorită stării de sănătate nu mai poate îngriji de el și tatăl vitreg căruia nu i-a păsat prea mult de el.

Atunci el fuge și nu știe alt loc unde să ceară ajutor decât la familia de la fermă care într- o zi i-a arătat dragoste. Bărbatul de la fermă merge împreună cu Francis acasă pentru a-și lua lucruri personale și să vorbească cu tatăl vitreg pentru a ști unde va locui acest copil care era năpădit de probleme și nu dorea să îngrijească nimeni de el. Familia îl acceptă să locuiască la ei, dar trebuie să se implice în toate activitățile familiei. Lui Francis cel mai mult îi plăceau serile în care toți ai casei se strângeau în sufragerie și tatăl citea dintr-o carte neagră despre dragoste și iertare. Francis nu era obișnuit să finalizeze o activitate începută, fugea de responsabilități și lăsa tot greul pe ceilalți copii.

Fiica cea mare într-o zi când a rămas singură cu Francis care nu dorea să o ajute cu nimic îi spune că nu este dorit în familie pentru că e leneș și mincinos. Francis fuge de la fermă acasă la el unde găsește în camera lui jucăriile distruse de cei 3 colegi care l-au amenințat. Femeia de la fermă vine după el și îl confruntă cu blândețe despre atitudinea pe care o are în familie și dacă dorește să se schimbe și să-și asume și responsabilitățile împreuna cu privilegiile din familie. Pentru Francis care nu a trăit într-o familie în care să fie reguli clare și ușor de urmat chiar și pentru copii, a fost destul de greu să se adapteze unui mediu sigur și în care se simțea iubit și acceptat.

A fost o perioadă în care Francis a dus o viață frumoasă alături de această familie, dar în câteva zile urma să se externeze mama lui care a ales ca după divorț să locuiască în aceeași casă împreună cu Francis și cele două surori mai mici. El fiind echipat cu multă dragoste pentru ca rezervorul lui de dragoste, acceptare, siguranță, semnificație era plin a reușit să pregătească casa pentru întoarcerea mamei și a surorilor acasă. Dorea să fie un sprijin pentru mama lui și să fie un model demn de urmat pentru surorile lui pe care în trecut îi plăcea să le deranjeze până izbucneau în lacrimi.

Cartea Urme pe zăpadă

În cartea Urme pe zăpadă personajele principale sunt 3 copii care trăiesc într-un sat din Munții Alpi din Elveția. Doi dintre ei sunt frați, Aneta și Dani. Aneta are 12 ani și Dani are 5 ani. Al treilea copil este Lucien care este coleg de clasă cu Aneta și sunt vecini.

Aneta rămâne orfană de mamă la vârsta de 7 ani de Crăciun la nașterea fratelui, Dani. Tatăl copiilor fiind foarte ocupat cu gospodăria și pentru că nu se descurca prea bine cu creșterea copiilor, o aduce pe bunică să aibă grijă de copii. Bunica avea probleme de sănătate în special cu picioarele care o dureau și se deplasa greu. Aneta era cea care avea grijă de fratele ei care era foarte energic și prietenos.

Aneta era o fată cu atitudine de lider și chiar dacă nu se descurca atât de bine la toate materiile la școală, toți copiii o simpatizau și doreau să fie prietenă cu ea. Lucien era orfan de tată și mama și sora mai mare îl protejau destul de mult încercând să facă lucrurile în locul lui atunci când acesta lăsa lucrurile neterminate sau uita de ele. Nu se străduia nici la școală unde avea rezultate slabe la învățătură. Era un copil retras și nu reușea să-și facă prieteni cu ușurință. Distanțele dintre case fiind mari, copiii nu prea mergeau în vizită sau pentru joacă la colegii de școală și atunci nu puteau petrece prea mult timp. Timpul din pauze și pe drumul spre școală era cel în care copiii reușeau să comunice unul cu celălalt.

Lucien a fost implicat în accidentul pe care l-a avut Dani când a căzut într-o prăpastie aproape de casa lor. Lucien s-a prefăcut că îi aruncă pisica cea albă a lui Dani în prăpastie și dani a vrut să coboare să ia pisicuța, dar a alunecat și și-a rupt un picior. Dani a rămas cu un picior mai scurt decât celălalt și trebuia să folosească cârje și de multe ori avea dureri mari. Aneta a povestit colegilor de la școală ce s-a întâmplat și Lucien de atunci a fost respins de toți copiii și el nu dorea să meargă la școală. Absenta mereu de la școală și timpul îl petrecea în pădurea din apropierea casei unde a întâlnit un bătrân care l-a observat cu încearcă să sculpteze în lemn cu un cuțit. L-a invitat pe copil în casa lui unde i-a arătat mai multe sculpturi făcute de el cu unelte potrivite.

Acest bătrân locuia într-un vârf de munte neavând vecini, singur într-o căsuță unde avea o pisică și o capră care stăteau în aceeași casă cu el. El trăia din banii pe care îi obținea din vânzarea sculpturilor realizate de el și pe care un vecin le vindea în orașul din vale. Singura legătură cu orașul era cu trenul care circula doar o dată pe zi. Lucien încerca să își facă prieteni, dar nu reușea și a auzit că ar fi un medic în orașul din vale și într-o noapte de iarnă se hotărăște să meargă la hotelul unde a venit acest medic renumit care ar putea să-l vindece pe Dani și să poată merge normal. Lucien mai avea o problemă, operația pentru Dani costa mulți bani și merge să apeleze la bătrânul lui prieten.

Acest bătrân s-a izolat în acest sat de munte deoarece în trecut chiar dacă era foarte bogat a ales să parieze unde a pierdut toți banii familiei. A fost căsătorit și aveau doi băieți. De la banca unde lucra a furat banii pe care i-a pierdut la jocurile de noroc și a fost prins și condamnat la închisoare. În timpul închisorii soția lui s-a îmbolnăvit și a murit. Copiii au fost dați în grija bunicilor materni care nu mai doreau să păstreze legătura cu omul din închisoare. Înainte de a muri, soția lui l-a iertat și i-a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu, dar el nu putea să accepte că mai poate fi iertat un om ca el. După ce a fost eliberat, acest bărbat a plecat departe de orașul unde erau băieții lui și s-a angajat într-un sat de munte la un bărbat ca să-l ajute în gospodărie. Chiar dacă acest bărbat a știut că el abia a ieșit din închisoare, l-a acceptat și l-a iubit ca pe un fiu. La moartea bătrânului i-a rămas lui căsuța și el își câștiga banii din sculpturile foarte bine realizate de el. Nu mai ține legătura cu băieții lui de teamă că acestora le-ar fi rușine cu un tată care a stat în închisoare. Băieții lui aveau o viață realizată în oraș, unul era un medic renumit și celălalt era avocat.

Lucien știa că acest bătrân a adunat toată suma pe care a furat în trecut de la bancă și dorea să o folosească pentru un scop nobil. Lucien s-a gândit că acum era momentul ca acești bani să fie folosiți pentru a-l vindeca pe Dani.

La final, Dani este operat și după multe luni de recuperare el se întoarce mergând și sărind ca si înainte de accident, dar și acel bătrân uitat și-a găsit familia deoarece acel medic renumit care l-a operat pe Dani era fiul lui. Lucien a fost privit altfel de către colegii de la școală care au descoperit că este foarte talentat în sculptură în lemn și parcă tot trecutul a fost uitat. Fiecare dintre personaje au putut începe o nouă viață cu o atitudine pozitivă și încrezătoare în viitor.

Mama în cartea Hamid și Kinza

Femeia în comunitatea unei țări africane era dependentă de soțul ei și era considerată o proprietate a lui. Soțul nu era atent la nevoile ei sau dorințele ei. Femeia muncea toată ziua la câmp, în familie, avea copii de care trebuia să aibă grijă și de cele mai multe ori era atât de epuizată încât nu se mai preocupa prea mult de copii.

Mama nu știa să-și arate dragostea față de copii prin îmbrățișări sau cuvinte frumoase, deoarece era împovărată de prea multe responsabilități. Nu aveau acces la medici și de multe ori dacă apărea vreo problema de sănătate, copiii erau tratați de vraci, persoane care cu ajutorul plantelor și a descântecelor încercau să-i vindece. Religia lor era islamică și aveau un sfânt, Mahomed cărora se rugau atunci când aveau probleme. Si Mahomed hotărăște să o vândă pe fetița mică, Kinza unui cerșetor bătrân și murdar care nu avea milă de Kinza care avea doar 2 ani jumătate și de multe ori plângea ca este obosită și flămândă și dorea să îl aibă în jurul ei pe Hamid Fratele ei care o proteja și încerca să-i facă viața mai frumoasă.

Mama ia hotărârea de a îl trimite pe Hamid în orașul în care trăia o misionară care ar putea să aibă grijă de Kinza. Orașul era la 30 km. distanță de satul lor și mama are încredere că un băiat de 11 ani este destul de responsabil să se descurce cu sora lui. Copiii nu aveau timp de joacă. Nu se pune în discuție să aibă jucării, cărți care erau considerate nefolositoare. Copiii erau văzuți ca niște adulți mai mici care trebuie să muncească. Mama își iubește atât de tare copilul cu dizabilități încât alege să renunțe la el pentru a-l oferi misionarei care poate avea grijă de el pentru tot restul vieții. Mama nu se putea împăca cu gândul că fiica ei oarbă va trăi o viață chinuită de foame și bătăi și o trimite departe de casă, dar în siguranță alături de o altă mamă. Dacă mama biologică nu poate să-și îndeplinească rolul de mamă, se găsește o mamă substitut care poate iubi la fel de mult un copil chiar dacă nu l-a născut ea.

Femeile sunt înzestrate cu această capacitate de a oferi dragoste, protecție și siguranță în ciuda condiției de a nu fi cea care i-a dat naștere. Kinza a avut un dublu ghinion: că s-a născut într-o comunitate unde copiii nu aveau valoare și apoi că era cu handicap, ceea ce era mai bine să fie moartă. Kinza este un copil care are șansa de a fi născută de o mamă care nu poate să-i ofere protecție și este conștientă că nu poate avea grijă de ea și o altă mamă care se oferă chiar să o cumpere pe o sumă de bani pe acest copil orb care nu avea nicio valoare în societatea în care trăia.

Mama în cartea Descoperirile lui Lucy

În cartea Descoperirile lui Lucy unde povestirea este într-un mic oraș din Anglia unde femeia era egală bărbatului și avea un rol bine stabilit încercând să se ocupe de treburile casnice și de educarea copiilor. Femeia are puterea de a lua decizii fără să fie pedepsită fizic sau teama de a fi stigmatizată de ceilalți.

Mama lui Lucy, Alice a luat hotărârea de a se căsători cu o persoană care nu era pe placul părinților și a fost nevoită să locuiască în Spania împreună cu soțul și fetița. Femeia putea fi angajată și să presteze o muncă în afara gospodăriei fiind remunerată.

Bunica are rolul de mamă și se comportă cu nepoata la fel ca și cu fiica ei: atunci când apare o problemă de comunicare ea nu este maleabilă sau să asculte și părerea celuilalt pentru a discute lucrurile bune și cele rele. Bunica este exigentă și cu principii sănătoase exprimate verbal, dar nu erau trăite și nici măcar bunicul nu este consultat atunci când sunt probleme în familie. Bunica este cea care dă direcție familiei și ia hotărâri uneori destul de pripite și nu știe cum să mai rezolve apoi problemele apărute. Bunicii îi pare rău că nu a menținut o relație cu fiica ei chiar dacă s-a căsătorit fără voia părinților și acum îi ascunde identitatea tatălui lui Lucy. Bunica este cea care își revizuiește atitudinea de teama să nu o piardă și pe nepoata sa. Lucy putea alege să locuiască cu tatăl ei, dar dorește să-i arate dragoste și faptul că este iertat tatălui lui Lucy și ca un exemplu pentru nepoată, degeaba vorbim despre iertarea celui ce ne-a greșit dacă nu arătăm prin fapte. Bunica merge să îl îngrijească pe ginerele ei în ultimele clipe pe acest pământ ca să simtă toată dragostea lor.

Mama în cartea Misterul din pădure

În cartea de povestiri Misterul din pădure mama copiilor Rut și Filip a ales să plece ca misionară împreună cu soțul ei și copiii să fie îngrijiți de mătușa și unchiul lor. Prezența maternă este realizată de mătușa Margareta care este foarte exigentă și autoritară cu nepoții ei. Cu Filip, un copil mai docil și ascultător, mătușa nu a trebuit să fie foarte autoritară deoarece doar trebuia să-l sfătuiască și Filip era gata să facă totul si să-i împace pe ceilalți. El se simțea bine când toți erau fericiți.

Mătușa copiilor nu lucra și se ocupa de treburile casnice încercând să-i implice și pe copii în a face curățenie, pregătirea meselor care trebuiau să fie echilibrate din punct de vedere caloric și să fie un meniu cât mai variat. Mătușa Margareta prin tot ceea ce făcea încerca sa le ofere un exemplu demn de urmat și care să-i ajute pe acești copii în viața de adult. Ca și adult atunci când a realizat că pentru Rut trebuie să găsească alte metode de a o învăța și că e o provocare pentru ea, mătușa Margareta reușește să își schimbe părerea despre ajutorarea altor persoane care nu păreau a merita mai ales că au furat din grădina lor mere.

Mama copiilor chiar fiind departe le scrie în mod regulat scrisori în care le spune că îi iubește și abia așteaptă să se întâlnească si să crească împreună cu ei ca părinți. Mama își mărturisește îngrijorarea ca acești copii să reușească să învețe principii sănătoase care să le folosească pe drumul unui adult.

Mătușii îi era greu uneori cu un copil încăpățânat ca și Rut care îi punea nervii la încercare, dar și a învățat-o să arate din nou compasiune pentru cei aflați în nevoie, Terry și mama lui pe care i-a ajutat și și-a amintit de dragostea pe care trebuie să o arătăm semenilor care trec prin probleme. Rut avea o inimă mare gata să ajute și să împartă tot ce avea cu ceilalți și mătușa Margareta a învățat multe lecții de la nepoata sa pe care de multe ori în trecut a privit-o ca pe o povară.

Mama în cartea Unde începe râul

În cartea Unde începe râul, mama este cea care are o slujbă unde merge zilnic și copiii frecventează școala sau grădinița până se întoarce de la muncă. Atunci când copilul e bolnav și mama nu poate să-l ducă în colectivitate, mama este ajutată de vecinele pensionare care supraveghează copiii până la întoarcerea mamei acasă. În ultima perioadă mama este cea care îi abandonează pe cei 3 copii și în mod particular pe fiul cel mare care îl are dintr-o altă căsătorie. Sau cel puțin din punct de vedere emoțional, mama îl lasă singur.

Francis este un copil de 10 ani care avea nevoie de dragoste. Mama era prea ocupată cu migrenele, frica de a fi părăsită de cel de al doilea soț, depresia care a făcut-o să se interneze într-o clinica de psihiatrie. Mama fuge de responsabilitatea îngrijirii copiilor pe care a plasează soțului ei care nu întotdeauna face față acestei poveri. Mama îi lăsa pe copii în grija soțului care avea grijă de cele două fete, dar de Francis care nu era copilul lui nu dorea să aibă grijă și nu-i făcea plăcere să își asume responsabilități în viața acestuia.

Aici intervine ajutorul unei femei care este cea care locuiește la fermă și care are trei copii pe care îi iubește, dar și îi educă pentru a reuși să se descurce singuri pe viitor. Fiecare dintre copii primește responsabilități după vârsta lui și puterea lui, dar să se facă util în familie și să-și aducă aportul. Copiii sunt încurajați cu dragoste să fie harnici după exemplul pe care i-l oferă mama.

Pentru o perioadă Francis este crescut și îngrijit de o femeie străină, dar care observă setea acestui copil de dragoste, discuții deschise și reguli clare pentru a-l ajuta să treacă prin perioadele grele ale vieții și a învăța principii sănătoase pe care să le urmeze ca și adult. Această mamă acceptă să o înlocuiască pe mama lui Francis până aceasta își revine la capacitatea fizică, spirituală, emoțională de a fi sprijin pentru fiul ei și cele două fetițe mai mici.

Mama în cartea Urme pe zăpadă

În cartea Urme pe zăpadă mamele erau foarte ocupate cu gospodăria, animalele pe care le aveau și care erau o sursă de hrană, pregătirea mâncării, cusut haine, curățenie în casă și în curte încât nu mai era vreme pentru slujbă. Mai ales că aici deplasarea dintr-un loc în altul era foarte dificilă. Cea mai mare parte a anului în acea zonă era zăpadă și drumurile nu erau ca și în societatea de azi unde poți circula pe șosele asfaltate.

În familia lui Lucien, tatăl a decedat și mama împreună cu sora lui încercau să se descurce cu toată gospodăria. De multe ori era nevoie de o mână de bărbat la activitățile din jurul casei și tatăl Anetei și a lui Dani mergea să își ajute vecina. Mama lui Lucien era îngrijorată pentru viitorul fiului său, dar nu știa cum să procedeze. Ar fi dorit ca Lucien să aibă un tată cu care să vorbească, să-i spună ce are pe suflet și să îl îndrume la activitățile gospodărești din jurul casei. Mama lui Lucien considera că un exemplu demn de urmat pentru Lucien ar fi fost tatăl lui dacă ar fi trăit.

Mama lui Dani și a Anetei a decedat la nașterea lui Dani chiar în ziua de Crăciun. Aneta este cea care ținea locului mamei din punct de vedere emoțional, bunica era cea care asigura mâncarea și coordona activitățile gospodărești. Bunica în ciuda problemelor de sănătate cu care se confrunta se îngrijește de partea administrativă a casei și este atentă să insufle principii sănătoase Anetei ca aceasta la rândul ei să îl învețe și pe Dani.

Aneta, care avea nevoie de o mamă, este cea care se comportă ca o mamă cu fratele ei și este atentă la comportamentul lui și seara îi citește povești. Dani chiar dacă nu avea o mamă, era răsfățat de bunica și sora lui. Era înconjurat de dragoste, avea lucrurile de care avea nevoie din punct de vedere material, haine, mobilier în casă, mâncare. Lui Dani cel mai mult îi plăcea să fie în centrul atenției și să aibă prieteni. Atunci când Dani avea vreo problemă întotdeauna alerga la Aneta, sora lui de la care aștepta o îmbrățișare, un cuvânt de mângâiere și avea încredere că cea ce spune sau face Aneta era adevărat.

Tatăl în cartea Hamid și Kinza

În societatea din țările africane ca și Maroc, tatăl era considerat un stăpân peste viața copiilor lui. Nu își arăta dragostea față de copii, nu îi îmbrățișa, ci doar dorea să fie ascultat. De multe ori era violent cu soția și copiii pe care îi considera o proprietate. Nu avea niciun sentiment față de copii pe care îi putea vinde ca pe niște obiecte. La fel Si Mahomed care era tatăl vitreg al celor 3 copii din povestire: Hamid, Rahma și Kinza.

Pe copiii care puteau fi de ajutor în gospodărie și își meritau mâncarea care li se oferea, Si Mahomed îi acceptă, dar copilul care ar putea fi o povară a familiei dorește să-l elimine. Pe Kinza care este oarbă intenționează să o vândă unui cerșetor. Nu are compasiune pentru a doua lui soție când aceasta suferă că îi va fi luată copila și dată unui om violent și murdar căruia nu-i pasă de faptul că Kinza este doar un copil mic și are nevoi care trebuie împlinite. Si Mahomed nu-i vede pe copiii vitregi ca pe niște ființe umane care au sentimente, cu nevoi, vise și dorințe, ci ca pe niște brațe apte de muncă. El nu este un exemplu de urmat pentru copilul lui Hamid și nici nu știe să fie un soț bun.

Tatăl în cartea Descoperirile lui Lucy

În cartea Descoperirile lui Lucy tatăl este pentru o perioadă absent fiind încarcerat pentru trafic de droguri. Rolul tatălui în viața lui Lucy este îndeplinit de bunicul lui Lucy. Bunicul este o persoană grijulie care își arată dragostea prin cuvinte și gesturi față de Lucy și îi plăcea să o facă să se simtă bine atunci când venea acasă de la școală. Bunicul era cel care dorea să-i transmită nepoatei sentimentul de apartenență și siguranță. El încerca să se asigure că nepoatei nu-i lipsește nimic. Nu este de acord cu soția lui care încearcă să o protejeze pe Lucy de unele lucruri despre trecutul ei ascunzând adevărul. Bunicul pledează pentru adevăr și discuții despre ceea ce își dorește și Lucy care la 11 ani nu mai este un copil.

Atunci când intră în viața lui Lucy tatăl ei, ea în prima fază este confuză și nu știe cum să reacționeze, dar apoi se simte iubită și protejată de acesta. Pentru tatăl lui Lucy a fost greu să-i explice fiicei sale care a fost motivul pentru care a fost în închisoare pentru o perioadă de 8 ani. Era pregătit ca fiica lui mai ales că nu a fost încurajată de bunici să mențină o relație cu tatăl ei, să îl respingă și să nu dorească să-l cunoască. Lucy a dorit să trăiască împreună cu tatăl ei, dar și cu bunicii. Tatăl a învățat-o ce înseamnă munca asiduă chiar dacă existau probleme de sănătate. Tatăl lui era pasionat de scris și dorea să răscumpere timpul pierdut în relația cu Lucy. Tatăl îi lăuda pe bunici pentru că i-au oferit o educație bună fiicei lui și nu au încercat să-i construiască o imagine urâtă despre tată lui Lucy. Tatăl i-a arătat lui Lucy că este gata să se jertfească pentru cei din jur, Într-o zi, în Spania unul dintre copiii cu care se juca Lucy a pornit în largul mării cu o barcă și exista riscul de a se îneca.

Tatăl lui Lucy fiind singurul adult care a observat scena a sărit în valuri pentru a salva copilul. Acest gest al tatălui i-a produs o agravare a bolii și în final decesul. Tatăl în timpul scurt pe care l-a petrecut împreună cu fiica sa i-a transmis multe valori și principii care o vor ghida în viața de adult pe Lucy și i-au rămas amintiri frumoase despre tată.

Tatăl în cartea Misterul din pădure

Tatăl în Misterul din pădure este plecat în India și este absent în viața copiilor, Rut și Filip, dar rolul tatălui este jucat de către unchiul Petru. Dacă vorbim despre societatea din Anglia în care bărbatul era prezent și sprijinea mama care se implica direct în educația copiilor, unchiul Petru avea o atitudine rezervată în relația cu nepoții lui și avea încredere în soția lui care știa cum să-i învețe pe copii și să-i implice în activitățile gospodărești.

Și în acest caz asistăm la o înlocuire de roluri ale tatălui care ar trebui să fie deschis în a comunica cu copilul și a fi prezent pentru a răspunde întrebărilor pe care copilul le are. Prezența unchiului le oferea siguranță copiilor, dar nu era atât de apropiat de copii încât ei să îndrăznească să pună întrebări.

Rut și Filip erau într- o situație mai bună decât cea a lui Terry, prietenul lor care nu a avea un tată care să îi asigure cele necesare traiului zilnic decent. Fetița, fiind mai prietenoasă, din povestire este cea care stabilește niște relații cu preotul bisericii și păstorul care avea grijă de oi. Păstorul care avea grijă de oi din înțelepciunea lui îi răspunde la multe întrebări fetiței și vorbește deschis cu ea. Rut ajunge să discute cu acesta multe secrete care nu ar putea să le mărturisească nici măcar lui Filip, cel mai bun prieten al ei. Îi este teamă că Filip ar râde de ea.

Preotul din sat este cel care se apropie de fetiță și se creează o relație de încredere și ea poate să- destăinuie toate gândurile ei, chiar și cele mai puțin plăcute. Datorită priceperii unui adult care știe să-și folosească talentele, Rut reușește să înțeleagă niște adevăruri pe care le va transmite apoi fratelui său, lui Terry, mătușii sale și mamei lui Terry.

Ce important e să înțelegi lucrurile în profunzime și să observi dincolo de cuvintele unui copil și să reușești să ai un impact în viața multor persoane și să schimbi viitorul unor generații! Rolul preotului în istoria acestor copii a fost crucială și a dat un nouă traiectorie unor copii care nu aveau tată și care nu reușeau să aibă o speranță de mai bine în anii de formare a caracterului fără implicarea acestui preot.

Tatăl în cartea Unde începe râul

Tatăl biologic a personajului principal din cartea Unde începe râul este absent. Francis a trecut prin multe evenimente importante în viața lui și avea nevoie de sprijin din partea unui tată. Ar trebui să discutăm despre unele dintre calitățile pe care ar trebui să le aibă un tată pentru a le transmite copiilor lui ca și în cazul lui Francis.

Un tată bun ar trebui să fie capabil să se descurce singur cu copiii lui fără ca mama să fie prezentă. Să știe programul de culcare, mâncare și ceea ce îi place copilului pentru a petrece împreună. Un tată bun pentru Francis ar fi trebuit să știe când mama avea nevoie de o pauză și el să preia responsabilitățile ei ceea ce tatăl vitreg nu a făcut. Tatăl vitreg în loc să îngrijească de copii își găsește o nouă iubită și o abandonează pe mama lui Francis. Tatăl ar fi trebuit să își facă timp să îl supravegheze pe Francis la efectuarea temelor și să găsească timp pentru a se juca cu acest băiat sau să discute despre lucrurile care îl preocupe. Mereu tatăl îl certa pe Francis și nu găsea niciun cuvânt de apreciere sau de afecțiune. Poate pentru că îl vedea ca pe o povară pe Francis. Un tată bun este atent la ce exemplu ar putea să transmită copiilor lui și tatăl vitreg nu îi pasă de faptul că Francis îl observă și ar putea să învețe lucruri greșite de la el.

Atunci când s-a simțit abandonat și nu știa la cine să apeleze, Francis și-a amintit că într-o zi unui bărbat i-a păsat de el și l-a salvat. Merge cu încredere spre el și acesta nu-i înșală încrederea și îl primește în casa lui ca și pe un fiu. Îi arată dragoste și cuvinte de apreciere atunci când greșește. Lui Francis cel mai mult îi plăcea atmosfera de pace care se crea în fiecare seară atunci când familia se aduna și mama croșeta și tatăl citea povestiri. Aceste povestiri aveau o învățătură pentru ei ca și copii și fiecare mergea la culcare însoțit de o încredere că viitorul va fi bun. Tatăl îi implica pe fiecare copil în activitățile casei după priceperea fiecărui copil și aștepta ca ceilalți să urmeze exemplul lui de muncă și de dragoste pe care îl arăta soției și copiilor.

Tatăl în cartea Urme pe zăpadă

Tatăl celor doi frați în cartea Urme pe zăpadă era un bărbat bun și harnic, dar nu știa ce să facă cu doi copii fără ajutorul unei femei. Atunci când vine mama lui în familie, el îi predă unele responsabilități ce țin de educația și creșterea copiilor. Tatăl muncește foarte mult pe câmp, cu animalele ca să nu le lipsească copiilor nimic, dar nu știe cum să comunice cu copiii lui sau cu învățătorul care îi cere socoteală de faptul că Aneta muncește ca o femeie și absentează de la școală. Tatăl se ascunde și o lasă pe Aneta să se descurce singură cu explicațiile pentru învățător. Aneta de mică a înțeles care sunt calitățile tatălui care dorește să le ofere protecție și siguranță, dar unele lucruri sunt prea grele pentru el mai ales comunicarea sentimentelor și gândurilor. Aneta discuta toate problemele cu bunica cea înțeleaptă care a reușit să creeze un cămin plin de dragoste și pace în ciuda multor neajunsuri. În cazul lui Lucien, tatăl a decedat atunci când era mic și el era un copil retras și timid. Lucien avea nevoie de prezența unui bărbat în viața lui care să-l îndrume și să-l ajute să se dezvolte ca un adult responsabil în viață. Mama lui era foarte îngrijorată pentru viitorul lui Lucien deoarece nu-i plăcea școala și fugea de responsabilități lăsând toată treaba pe umerii mamei și surorii mai mari. Lucien îl cunoaște pe bătrânul din munți care locuia izolat și care îl învață multe lucruri. Lucien este în căutarea unui prieten cu care să discute și căruia să-i spună și lucrurile care îl frământă: toți îl resping datorită accidentului lui Dani în care a rămas olog și faptul că nu se înțelege cu nimeni. De la această vârstă se confruntă cu faptul că faptele au consecințe și unele sunt pentru restul vieții, nu se mai pot schimba oricât de multe păreri de rău sunt și dorința de a vindeca un picior bolnav. Acest bătrân îl acceptă și îi arată respect și el la rândul lui îi povestește greșelile vieții lui și faptul că există a doua șansă și pentru Lucien. Acest bătrân izolat îl pune să dea față cu realitatea și să aibă curajul să facă ceva pentru a îndrepta situația și relațiile rupte. Acest prieten îi inspiră mult curaj și încredere că munca lui poate fi răsplătită.

Concluzii:

Oare câți dintre noi atunci când auzim vorbindu-se despre lectură nu ne amintim de poveștile minunate care ne-au marcat copilăria și fiecare carte rămâne o poartă spre o altă lume magică, spre un alt univers și de ce nu o cheie ce deschide cufărul imaginației? De aceea, unul dintre cele mai speciale daruri pe care le putem oferi copiilor noștri este frumusețea cărților, magia lecturii și dobândirii de noi cunoștințe a unor personaje și lumi necunoscute care ne scot din rutină.

Lectura are o importanță deosebită în dezvoltarea și evoluția copiilor, este un mod de a înțelege viața, de a descoperi noi tărâmuri, un mod de a dezvolta imaginația și de a-și însuși valori și principii pe care să le urmeze, un mod de a-și îmbunătăți gândirea și comunicarea.

Cărțile sunt cel mai bun și la îndemână mod pe care îl pot folosi părinții de a prezenta pe înțelesul copiilor situații complexe. Copiii pot înțelege din cărți noțiuni legate de bine și rău și să- și dezvolte spiritul critic și spiritul de observație și să le antreneze gândirea și memoria. Cu ajutorul cărților auzite prin lecturarea părinților când sunt mici și apoi citite de ei, copiii își dezvoltă propria exprimare, își îmbogățesc vocabularul cu cât mai multe cuvinte noi cu care reușesc să comunice eficient nu numai în școală cât și dincolo de aceasta.

Cărțile le antrenează imaginația copiilor și puterea de a vizualiza poveștile citite. Importanța cărților în viața copiilor nu este dată numai de motivele raționale sau logice, ci și de cele emoționale. Poveștile citite în copilărie pot reprezenta un sprijin sau o bază pentru rezolvarea unor probleme chiar la vârsta adultă. Ne amintim cu drag de cărțile din copilărie pe care le-am citit pe furiș și pe care nu le puteam lăsa din mână chiar dacă era ora culcării.

Dincolo de beneficiile acumulării de noi cunoștințe și informații, rolul unei cărți bune este acela de a putea trăi alături de personajele din cărțile preferate aventurile și emoțiile prin care trec, de la iubire, ură, bucurie, plâns și suspansul de a ajunge la final. Uneori cărțile ne provoacă să ne gândim la situații noi cu care nu am mai avut de-a face în viață, dar din care putem învăța lecții prețioase despre alți oameni și despre viață.

Cărțile copilăriei, vocea părinților care ne citeau, primele rânduri citite ne-au marcat copilăria, ne vor rămâne mereu în memorie și nu vor fi uitate și ne amprentează viața de adult. De mici poveștile copilăriei ne deschid plăcerea pentru lectură și ne oferă o mare bogăție de care vom fi conștienți mult mai târziu.

Amintirile legate de lecturarea cărților scriitoarei Patricia St. John sunt prezente și azi și vor rămâne pentru totdeauna în memoria copiilor ajunși adulți și care au învățat principii valoroase

pentru viața lor din povestirile în care copiii au trăit experiențe dureroase și au fost nevoiți să ia hotărâri la vârsta de 11-12 ani care le-au afectat întreaga viață.

Bibliografie:

1. Scritub, „Cartea sau calculatorul?”.
2. Wikipedia, „About Patricia St. John”.
3. E. Duursma, „Low income parents reading to their toddlers: differences and similarities in style of bookdreading,” 2007.
4. H. Renaud și J. P. Gagne, 8 metode eficiente pentru educarea copiilor, Iași: Editura Polirom, 2011.
5. M. H. Place, 100 de activități Montessori pentru învățarea scrierii și citirii, Iași: Editura Polirom, 2016.
6. D. Sweetland și R. Stolberg, Să-i învățam pe copii să gândească - Cum să crești un copil încrezător, independent și chibzuit în epoca gratificării imediate, București: Editura TREI, 2018.
7. R. H. Schaffer, Introducere în psihologia copilului, Cluj-Napoca: Editura ASCR, 2000.
8. G. W. Burns, 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți - Folosirea metaforelor în terapie, București: Editura TREI, 2011.
9. P. St. John, Hamid și Kinza, Făgăraș: Editura Agape, 2013.
10. P. St. John, Descoperirile lui Lucy, Făgăraș: Editura Agape, 2016.
11. P. St. John, Misterul din pădure, Făgăraș: Editura Agape, 2013.
12. P. St. John, Unde începe râul, Făgăraș: Editura Agape, 2009.
13. P. St. John, Urme pe zăpadă, Făgăraș: Editura Agape, 2007.

______________________________

Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

* E-mail: maria.mierlut[at]gmail.com