Elena Firea*
bibliotecar - Cercetare bibliografică
Într-un text scris cu aproape trei decenii în urmă și devenit emblematic între timp, care își propunea să investigheze diversele tentativele de a crea biblioteci universale începând cu epoca Renașterii, Roger Chartier enunța profetic că „într-un anumit sens, biblioteca viitorului pare într-adevăr să fie o bibliotecă fără ziduri [...] în care toate textele pot fi colectate, adunate și parcurse pe un ecran”1. Nimeni nu își putea imagina că o pandemie izbucnită pe neașteptate la începutul anului 2020 avea să forțeze majoritatea bibliotecilor să funcționeze „fără ziduri” sau, mai bine spus, „în afara zidurilor” mult mai curând decât preconizase Roger Chartier. Între ele, firește și Biblioteca Centrală Universitară din Cluj.
Cum au reacționat marile biblioteci ale lumii la această provocare, ce strategii au adoptat, cum și-au adaptat activitatea și serviciile, în ce mod s-au străduit să răspundă în continuare misiunii lor și nevoilor cititorilor deopotrivă, dar și cum se raportează la idea viitoarei redeschideri pentru public se poate urmări într-un amplu material centralizator, publicat pe site-ul IFLA (The International Federation of Library Associations and Institutions) și adus la zi periodic2. Dincolo de inerente condiționări locale, numitorii comuni ai acestor strategii se referă pretutindeni la: digitizarea, crearea și diversificarea resurselor și instrumentelor on-line, asigurarea accesului mai mult sau mai puțin restricționat la colecțiile proprii în format electronic și la bazele de date abonate, servicii de bibliotecă livrate prin intermediul social media, referințe bibliografice prin email, etc. Oriunde în lume, colecțiile și resursele bibliotecilor, munca bibliotecarilor, comunicarea cu utilizatorii și, în ultimă instanță, chiar cititul în sine au devenit în covârșitoare măsură mediate de ecrane, deocamdată. Așa cum anvizajase Roger Chartier (însă din cu totul alte motive), astăzi textele tind mai mult decât oricând să fie separate de formatul lor fizic original, de locul în care erau conservate sau citite, iar bibliotecile caută să-și îndeplinească cât mai bine menirea transmițând cunoașterea scrisă a omenirii prin accesul electronic la materiale accesibile universal (la modul ideal) spre consultare. În funcție de flexibilitatea și capacitatea lor de adaptare, de efortul mediator al bibliotecarilor, de implicarea utilizatorilor și, nu în ultimul rând, de dotările și finanțările avute la dispoziție3, lucrurile par să funcționeze pe moment. Rămâne de văzut când se va sfârși această stare de fapt și la ce variantă de „normalitate” se va reveni apoi.
Până atunci însă, nu ne rămâne decât să reflectăm asupra efectelor pe care schimbări de asemenea anvergură le vor avea asupra bibliotecilor și, de ce nu, asupra cărților și cititului în general4. În ceea ce privește ultimul aspect, Roger Chartier atrăgea atenția încă de acum câteva decenii că textele nu pot fi reduse la conținutul lor semantic și, prin urmare, trecerea de la cartea fizică la ecranul unui calculator va schimba cu siguranță receptarea și înțelegerea lor5. Subiectul este complex și poate mai actual ca niciodată, însă depășește limitele și ambițiile eseului de față. Ceea ce îmi propun în cele ce urmează este o abordare subiectivă asupra modului în care criza sanitară din 2020 a afectat experiența mea directă cu biblioteca, dintr-o dublă perspectivă: cea de bibliotecar bibliograf și, respectiv, cea a consumatorului de bibliotecă, angajat în activități de predare și cercetare.
În martie 2020, când amenințarea noului coronavirus a făcut ca școlile, universitățile, bibliotecile, teatrele, cafenele și, în general, întreaga viață socială a orașului să-și închidă porțile, Departamentul de Cercetare Bibliografică și Documentare din BCU Cluj a fost printre primele care și-au putut muta activitatea la domiciliu, fără dificultăți majore. Părea atunci că, în măsura în care dispunem de o minimă infrastructură tehnică (computere personale pe care să ruleze softul bibliografic cu care lucrăm și conectare la internet), putem lesne continua de acasă munca noastră de cercetare și descriere bibliografică. Fiecare dintre noi avea să se aprovizioneze periodic cu materialele de bibliotecă strict necesare, iar în rest urma să ne bazăm mai ales pe resursele electronice proprii și abonate pentru a ne continua neîntrerupt activitatea. Pe fundalul unui climat general alarmist și destul de confuz totodată, eram cu toții mai degrabă entuziaști și foarte hotărâți să facem lucrurile să meargă și de la distanță, pentru a ne putea proteja mai bine pe noi și pe ceilalți. Unii și-au dus acasă calculatoarele de lucru. Pentru ceilalți, primul pas a constat într-o vizită la inginerul informatician al bibliotecii, care ne-a instalat pe computerele personale un mediu de rulare virtual compatibil cu softul bibliografic ProCite, pe care încă îl folosim pentru realizarea bibliografiilor6. O soluție tehnică ingenioasă și salvatoare, ce ne-a permis să ne continuăm munca fără întrerupere! Micile inconveniente nu au întârziat totuși să apară: la primul update periodic automat al laptopului, mașina virtuală nu a mai putut fi accesată. Din nou, salvarea a venit de la echipa colegilor informaticieni. Mai mult, pe mașina virtuală nu rulează motoarele clasice de navigare pe internet, prin urmare pentru fiecare înregistrare trebuie comutat mereu între două computere practic, ceea ce a dus la augmentarea inevitabilă a timpilor de lucru (atât pentru descrierea bibliografică în sine, cât și pentru traducerea titlurilor). De asemenea, bazele bibliografice mari, cumulative, pe care le folosim ca element de control pentru verificarea și uniformizarea descriptorilor, tind să nu poată fi accesate cu ușurință când sunt transferate de pe diferite suporturi de salvare în noul mediu virtual de rulare. Cel puțin, nu pe computerul meu. În consecință, pentru indexare am avut la dispoziție doar câteva baze bibliografice fragmentare și tezaurul de termeni din catalogul online al bibliotecii, conștientă fiind că eventualele inadvertențe vor îngreuna ulterior munca coordonatorului principal al bibliografiei. De unde derivă o tendință permanentă de a supra-verifica, precum și un oarecare sentiment de nesiguranță pe care l-am resimțit adeseori în munca la domiciliu. Așa am realizat cât de necesare și folositoare erau (și cât de mult îmi lipsesc!) consultările spontane cu colegii de birou, micile noastre dezbateri istorice pe o temă sau alta, soluțiile pe care le găseam împreună pentru diferitele provocări ce se iveau în munca de documentare bibliografică! Nu în ultimul rând, trebuie spus că, deși beneficiez de o conexiune internet bună la „biroul meu de acasă”, la aceeași rețea sunt conectați zilnic alți trei utilizatori în familia mea, fiecare cu nevoile specifice (școală online, conferințe video, predare online, etc.) și cu un orar personalizat, mai mult sau mai puțin variabil. Nici nu vreau să mă gândesc la situația colegilor care, nevoiți fiind să lucreze de la domiciliu, nu au suficiente dispozitive pentru fiecare membru al familiei sau nu beneficiază de acces suficient de rapid la rețeaua internet. De altfel, chiar și cu semnal puternic, se întâmplă adesea ca, din pricina traficului intens, anumite resurse electronice strict necesare să fie greu accesibile într-un moment sau altul, ceea ce lungește desigur timpii de lucru.
Dacă la început am fost probabil tentați să recreăm acasă „biroul” nostru de la bibliotecă, transferând acolo diversele instrumente de lucru, fișele, tabelele, publicațiile consultate, volumele în format clasic și teancurile de cărți pe care le prelucram etc., aveam să aflăm curând că munca la domiciliu presupune în mod inevitabil folosirea preponderentă a resurselor electronice și a materialelor în format digital. Informarea în sine, descrierea bibliografică, documentarea, cercetarea, predarea și învățarea (am predat și am participat, la rândul meu, la diferite seminarii de instruire exclusiv online în perioada aceasta) sunt practic condiționate acum de accesul la resursele web. Din fericire, BCU Cluj avea deja experiență în informatizarea serviciilor de bibliotecă și în digitizarea colecțiilor proprii, ambele dovedindu-și acum din plin oportunitatea și utilitatea. Cu toții am profitat de bazele de date accesibile prin intermediul bibliotecii noastre, precum și de roadele lăudabilului efort de digitizare întreprins în ultimii ani și, în ritm foarte susținut, în ultimele zece luni. Fără aceste valoroase resurse, munca bibliotecarilor, activitatea de cercetare și procesul de predare la nivel universitar ar fi fost de neimaginat în contextul actualei pandemii.
Însă, pe fundalul creșterii exponențiale a materialelor disponibile online într-un timp relativ scurt, este posibil să se producă o anumită inflație documentară, de natură să-i dezorienteze pe cititori. Necesitatea regăsirii, a selectării, a organizării și a transmiterii informației se resimte așadar din ce în ce mai accentuat. Într-o lume a comunicării electronice, care permite accesarea textelor de oriunde, tocmai acesta rămâne rolul fundamental al bibliotecii7. Ea va trebui să asigure accesul cât mai direct, mai intuitiv la propriile colecții digitizate și la un evantai cât mai larg de resurse online, prin punerea la dispoziție a unor referințe și surse de informare cât mai pertinente. Activitatea specifică departamentului din care fac parte are drept scop tocmai crearea unor astfel de instrumente bibliografice competente, care să faciliteze accesul cercetătorilor la informația relevantă. Atât Anuarul istoriografic al României, cât și Referințele critice sunt bibliografii tematice complexe, fiecare cu o tradiție deloc neglijabilă în spate. Conceptul lor a fost gândit inițial pentru o lume a cercetării complet diferită de cea a zilelor noastre, însă ambele lucrări s-au adaptat constant la schimbări, străduindu-se să răspundă cerințelor unui mediu informațional și de cercetare aflat în permanentă transformare.
În ceea ce privește Anuarul istoriografic al României, deși lucrarea continuă să fie editată an de an sub forma unor elegante volume, ea este integral accesibilă și în format pdf căutabil pe site-ul bibliotecii. Mai mult, pentru a răspunde problemei posibilei incongruențe dintre o bibliografie tematică amplă și sintaxa de căutare mult mai simplă și directă a utilizatorului contemporan, descrierea și indexarea lucrărilor se face în așa fel încât înregistrările rezultate să fie transferabile în sistemul integrat de bibliotecă Aleph, facilitând regăsirea informației și prin intermediul catalogul online. Căutarea se poate face astfel în funcție de o multitudine de termeni, iar indicarea numărului de sistem inclusiv pentru reviste permite regăsirea surselor primare. Până să ajungă la utilizatori însă, descrierea bibliografică în sine presupune accesul direct al bibliografilor la aceste documente primare, parcurgerea lor integrală și prelucrarea lor în baza unor criterii specifice. Mărturisesc că fac parte mai degrabă din generația obișnuită să citească texte în format clasic, drept pentru care m-am străduit să aduc cât mai des la „biroul de acasă” publicațiile tipărite, mai degrabă decât să lucrez cu materiale online. Simt nevoia de a alterna lumina de neon a ecranului cu senzația reconfortantă a parcurgerii paginii tipărite și sunt mai obișnuită să întorc filele decât să citesc pe verticală, pe un monitor. Am senzația că lucrez mai eficient și mai satisfăcător așa. Desigur însă că lucrul acesta nu a fost posibil de fiecare dată și că a trebuit să recurg frecvent la documente în format electronic sau digital. Ori asta implică alt ritm de lucru, alt mod de a căuta și chiar de a prelucra informația. Parcurgerea unui pdf sau a unui material în format electronic nu permite consultarea cu ușurință a oricărei secțiuni a textului sau revenirea frecventă la anumite porțiuni. Afișarea fragmentară, pe măsură ce textul se desfășoară pe ecranul monitorului, mă lipsește de o viziune comprehensivă asupra întregului. Este încetinită astfel atât descrierea bibliografică a materialelor, cât și adnotarea. Și totuși, lucrăm mai mult decât oricând cu texte în format electronic, care s-au dovedit a fi salvatoare în condițiile actuale. O reflectă fidel chiar notele de subsol ale eseului de față, ce trimit cu preponderență la resurse online. Mai puțin reconfortantă decât munca cu cartea tipărită, documentarea și prelucrarea bibliografică bazată pe tip de resurse nu este cu totul lipsită de satisfacții totuși, ca de pildă identificarea unor lucrări de specialitate recente, publicate exclusiv online și care întrunesc întru totul criteriile de eligibilitate pentru a putea fi introduse pe viitor în Anuarul istoriografic.
Pentru a oferi un acces cât mai larg la colecțiile proprii în format digital și din nevoia de a depăși constrângerile legate de drepturile de autor, biblioteca a decis să scaneze și să prelucreze lucrările profesorilor activi la Universitatea din Cluj în perioada 1919-1948. Inițiativa este mai mult decât binevenită într-un centru universitar (și de cercetare) de talia Clujului și va spori considerabil fondurile Bibliotecii Digitale. Primul pas în acest sens a constat în compilarea unor ample liste de titluri pe domenii, ca urmare a unei cercetări bibliografice realizată exclusiv în condițiile muncii la distanță. Un astfel de demers a presupus identificarea și verificarea încrucișată de nume și titluri într-o serie întreagă de resurse (cataloage tradiționale digitizate, catalogul online, analele universității, dicționare, monografii, lucrări bibliografice, etc.). Am lucrat combinat cu materiale digitale și în format clasic, ceea ce a fost de natură să-mi confere un anume echilibru, într-o muncă solitară și monotonă altfel. Oricât de indispensabilă ar fi pe moment, cred la rândul meu că biblioteca viitorului nu este totuși exclusiv online8.
Îmi lipsesc cărțile și concentrarea specifică consultării lor în bibliotecă, îmi lipsește energia emanată de studenți și de ceilalți cititori. Finalmente, îmi lipsesc mai mult decât puteam bănui colegii și atmosfera de lucru în colectiv. Deși s-a dovedit a fi eficientă și perfect funcțională în condițiile date, munca la domiciliu este totuși izolantă, alienantă. Așa cum minunat s-a exprimat unul dintre contributorii blogului Bibliotecii Universitare din Clermont Auvergne (Franța), dimensiunea individuală și cea colectivă a muncii de bibliotecă se echilibrează la modul ideal, precum cei doi timpi ai respirației și tocmai această alternanță ne lipsește în perioada pe care o traversăm9. Să sperăm că bibliotecari și utilizatori vom respira din nou firesc ritmul muncii în bibliotecă cât mai curând!
* E-mail: elena.firea@bcucluj.ro
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
1 „The library of the future seems indeed to be in a sense a library without walls. Unlike their catalogs [...], the library of the future is inscribed where all text can be summoned, assembled and read-on a screen”, vezi Roger Chartier, Libraries without Walls, în Representations, 42 (1993), pp. 38–52, aici p. 48, consultat pe www.jstor.org/stable/2928617, în 29 noiembrie 2020.
2 Covid-19 and the Global Library Field, consultat pe https://www.ifla.org/covid-19-and-libraries#actions, în 3 decembrie 2020. Referitor strict la bibliotecile europene, vezi și The Impact of Covid-19 on Research Libraries Across Europe, consultat pe https://libereurope.eu/article/covid19-survey-research-libraries-europe , la 8 ianuarie 2021.
3 Într-un interviu pentru The New York Times, Anthony W. Marx - directorul Bibliotecii Publice din New York - insista asupra necesității imperioase ca bibliotecile să investească masiv în tehnologii și expertiză digitală. El aducea în discuție chestiunea eternei subfinanțări a bibliotecilor (vorbind în numele uneia dintre cele mai importante biblioteci americane!) și atrăgea atenția asupra faptului că efortul de a ține pasul cu noile tehnologii și de a le integra în munca de bibliotecă înseamnă de fapt investiții consistente și constante în noi softuri, în instruirea continuă a bibliotecarilor, în achiziția de baze de date digitale, etc.; interviu consultat pe https://www.nytimes.com/2020/05/28/opinion/libraries-coronavirus, în 28 noiembrie 2020.
4 Bibliografia acestor teme este deja imensă. Între cele mai recente contribuții, vezi Fleurie Crozier, Reflections on the Libraries' Responses to Coronavirus, Resource Discovery and the Future, consultat pe https://www.cilip.org.uk/news/502657/Reflections-on-the-Libraries-Responses-to-Coronavirus-Resource-Discovery-and-the-Future.htm, la 11 ianuarie 2020; Now and Next: What a Post-Covid World May Bring for Libraries, consultat pe https://blogs.ifla.org/lpa/2020/04/06/now-and-next-what-a-post-covid-world-may-bring-for-libraries, la 13 ianuarie 2021; The Future of the Library and the Information Profesional, consultat pe https://www.wiley.com/network/librarians/latest-content/interview-the-future-of-the-library-and-the-information-professional, la 13 decembrie 2020. Câteva reflecții interesante asupra cărților și cititului în perioada pandemiei, în editorialul primul număr din revista Breviaria Bibliothecaria, semnat de Florina Ilis, consultat pe https://www.bcucluj.ro/ro/bb/bb-numar1-editorial, la 20 dec. 2020.
5 Roger Chartier, op.cit. p. 48-49.
6 Pentru avantajele acestui soft în activitatea bibliografică de la BCU Cluj, vezi și Daniela Todor, Activitatea bibliografică...altfel, în Breviaria Bibliothecaria, consultat pe https://www.bcucluj.ro/ro/bb/bb-numar1-articol5, la 11 decembrie 2020.
7 Robert Coravu, Intermediarul difuz. Biblioteca universitară între cultura tiparului și cultura digitală, Constanța, Ed. Ex Ponto, 2012, p. 62-63.
8 În cuvintele lui Anthony W. Marx: „it would be irresponsible, and dare I say dangerous, to declare that the “library of the future” is here [on the web], and it’s only online”; Idem, loc. cit..
9 „Idéalement, la part individuelle et collective du travail s’équilibrent comme les deux temps d’une respiration”; vezi întregul material sub titlul Télétravaux forcés pe blogul on-line al Bibliotecii Universității din Clermont Auvergne, consultat pe https://alambic.hypotheses.org/7105, la 21 decembrie 2020.
