Drd. Anca Chiorean*
bibliotecar - Cercetare bibliografică
Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities, fiind o revistă multidisciplinară, publicată în limba engleză și indexată în bazele de date internaționale, necesită o atenție deosebită din punctul de vedere al activităților de traducere și corectură a textelor primite în redacție, pentru a păstra nivelul înalt al calității științifice care a dus la solidificarea prestigiului ei academic. Studiile trimise de către autori pentru a fi supuse procesului de peer review pot fi în engleză sau în română, iar în cazul în care ele sunt oprite pentru publicare, trebuie trecute prin filtrul proofreading-ului, sau transferate complet în limba de circulație internațională, ceea ce duce la o mai bună vizibilitate atât a revistei, cât și a bibliotecii. Condiția principală a traducerii textelor în redacție este ca autorii lor să fie cadre didactice universitare sau cercetători afiliați centrului universitar clujean.
Diseminarea de idei într-un spațiu transnațional și transdisiplinar
Traducerea nu a fost niciodată o sterilă echivalare semantică pe fundamentul legilor gramaticale ale limbii-țintă. „Transferul” de sens se află într-adevăr la baza practicii, „realizarea de echivalențe între texte aparținând unor limbi diferite”1, provocând codul lingvistic la adaptare, prin descifrare - „singurul gen rezultat optim, deoarece textul e saturat de cod, iar comprehensiunea se reduce stricto sensu la decodificare”, însă instrumentarul folosit în practica traducerii este mult mai larg, punând în mișcare un întreg mecanism interpretativ care pendulează între culturi și domenii diferite - „traducerea e înțeleasă ca deplasare simbolică; ea conștientizează pluralitatea cunoașterii, prin aceea că o situează de ambele părți ale frontierei lingvistice, care separă națiunile între ele și indivizii între ei. (...) traducerea își propune, în fond, să integreze diferențele în contextul cultural propriu, făcându-le inteligibile și fecunde”2.
Negocierea sensului dintre sfera culturală-țintă și sfera culturală-sursă are loc, așadar, în bucătăria internă a ambelor limbi, însă implică de cele mai multe ori (din partea traducătorului) abilități de interpretare creativă, cunoștințe nu doar sintactice sau lingvistice, ci și de semiotică, semantică sau semantică istorică, până la capacități de a face cercetare în profunzimile unui domeniu sau ale unei teme, pentru a putea înțelege contextul social, cultural, politic sau istoric al unei idei formulate de un autor.
După cum reiese din titlul revistei, Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities are în vedere domenii umaniste, precum istorie, filosofie, antropologie, istoria cărții, teorie și critică literară, lingvistică, estetică, știința informării, fapt pentru care latura de cercetare ca parte a activității de traducere este vitală în înțelegerea mesajului și a sensului exprimat de autor; rezultatul demersului de cercetare se concretizează de cele mai multe ori nu în găsirea unui echivalent lingvistic perfect în limba-țintă, acest lucru fiind imposibil la niveluri mai înalte decât cele care țin strict de vocabularul de bază al limbii, ci în explicații adiționale ale anumitor nuanțe, contexte, termeni specifici limbii-sursă, termeni intraductibili din punct de vedere semiotic sau cultural. „Nota traducătorului” aduce în corpul textului explicațiile absolut necesare înțelegerii mesajului autorului, fără de care relevanța studiului scade exponențial, iar posibilul impact al contribuției autorului la sfera științifică se pierde în spatele blocajului cultural generat de specificitățile limbii.
Problema intraductibităţii este așadar rezolvată explicativ, acordând o atenție sporită nuanțelor care conduc textul către un teritoriu accesibil vorbitorului non-nativ. Importanța traducerii ca punte de legătură în importul și exportul intelectual este mai mult decât evidentă, în ciuda faptului că de cele mai multe ori traducătorul rămâne în postura forței creative din umbră. Construcția tradusă poate influența pozitiv sau negativ o interpretare ulterioară a ideilor importate sau exportate. De exemplu, în cazul unui eseu al lui Walter Benjamin (al cărui titlu original a fost Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit), există diferențe fine dar sesizabile între „Opera de artă în era reproducerii mecanice” şi „Lucrarea de artă în epoca reproductibilităţii sale tehnice”, iar motivația alegerilor făcute de traducător apare foarte clar: „Am optat pentru traducerea lui Kunstwerk ca „lucrare de artă” pentru că acest echivalent românesc păstrează ideea esenţială a produsului artistic drept rezultat al unui travaliu, idee conservată de germanul Werk, englezescul work sau latinescul opus, dar pierdută în cursul timpului în românescul «operă», care conţine mai mult semnificaţii legate de valoare, ceea ce nu este cazul în eseul lui Benjamin”3. Tocmai alegerile făcute de traducător contribuie nu doar la inteligibilitatea unui text, a unui mesaj, a unei idei, ci și la forma sa într-un context lingvistic străin.
Inevitabil trebuie avut în vedere lectorul-țintă, care, în cazul revistei Philobiblon, va fi întotdeauna vorbitor de limba engleză. Fidelitatea traducerii față de textul-sursă, limba-sursă și contextul cultural-sursă nu poate acapara alegerile sau deciziile stilistice ale traducătorului în ceea ce privește transmisia clară a mesajului în întregimea lui, apelând chiar la locuri comune. Din aceste motive, componenta umană (traducătorul în carne, oase și fibră optică) nu va putea fi niciodată complet înlocuită de motoare de traducere automată interlinguală.
Traducere și proofreading la cel puțin patru mâini
Pentru păstrarea nivelului de calitate al textelor, colaboratea dintre traducător și autor trebuie menținută în permanență. Ambiguitatea este rezolvată prin dialog, iar, la nivelul lexicului, termenii specifici ai fiecărui domeniu sunt pe larg discutați și puși în context, în ala fel încât posibilele lor omonime prezente în alte domenii, cu alte sensuri, să fie evitate.
Dificultățile apar cu atât mai mult cu cât subiectul unui studiu este mai îndepărtat tematic, geografic sau cronologic de momentul (și contextul) traducerii. De exemplu:
“În annul 1836lea în 7 zile iunie dominecă fiind s-au aprins casa/ cătlăneacă a uniţilor. Şi au ars bisearica unită, şi uliţele a Isitfi a şoşului şi (...) copuţu-/ nerilor toate. În 8 zile, luni, s-au aprins tot pe uliţa Ungurească 2o (Răpciune?), şi în uliţa Vlăducului 2o în 9ad zile/ Marţi sau aprins tot pe uliţa Ungurească casa/ Gomb Kötö-ului şi au ars casa lui Motuloii/ Notariuşului Gorasului şi uliţa Peţii toată dela casa lui *B?+aratchi Páll, şi de la a lui Ivani Zaniil, în sus toată şi bisearica copuţu-/ nerilor şi sărăria şi cetatea toată, numai/ un măgăzin au rămas şi cu un cuvânt şi comuna Varosu cu bisearica tot afară de/ bisearica catholicæ şi de căsile cămărești./ Pavel Făşie/ Capelanul de la/G*reco+-N[e]-U*niţilor+ din Oradia Mare”
În urma dialogului, a săpăturilor după formele ideale ale unui „transfer” nevăduvit de sens, stil sau scop, devine:
„In the year 1836, on the 7th day, Sunday, the Greek Catholic cătlan* craftsmen house / was burned. The Greek Catholic Church also burned, the roads of Istifi the Saxon and (...) of all of the Germ-/ ans. In 8 days, on Monday, everything on the Hungarian road 2o (September?) burned and on the Vlăducului road in 9 days / Tuesday on the Hungarian road the house of / Gomb Kötöului** and Motuloii’s house burned / the town notary and all of Peţii road from the house of *B?+aratchi Páll and from the house of Ivani Zaniil, and the Germ-/ans’ church and the salt mine and the whole of the citadel, only / a store remained and with a word and the Varosu township with its church except for / the Catholic Church and the pantries. / Pavel Făşie/ Chaplain of / The Greek Orthodox people of Oradea”
* Cătlan, cătlane = Cauldron used to warm or boil water
** The buttons maker4
Notele de subsol, adăugate de către traducător, sunt absolut necesare. Exemplul de mai sus reflectă situația fericită în care o formă aproximativ echivalentă a putut fi găsită, însă există și cazuri în care nuanța poate fi pierdută în limba-țintă, din cauza anumitor limitări formale, fonetice, ortografice, care susțin ideea ilustrată de analiză doar în forma lor originală. De pildă, analizând un manuscris, un autor remarcă o notă: „Martie/ Martii/ Acasta/ Acasta”, ceea ce în traducere nu poate deveni decât „March / Martii (lat.) / This / This” – din cauza repetiției aparent inutile din ultima structură, prezența notei originale devine absolut necesară susținerii înțelegerii analizei.
Un alt exemplu îl poate reprezenta inserția fragmentelor din scrisori de pe front, ale căror traducere trebuie să respecte tonul și stilul original, ceea ce reprezintă o provocare în sine:
„…să-mi trimiteţi carte ca să ştiu că apucatu-v-aţi de sapă la Caba Boeşi ori ba şi socru apucatu-sa la nengesu de sapă şi cum sunt ţarinile pe la noi... cum sunt cucuruzii şi perele şi ce faceţi nu sunteţi beteje?... şi eu vă fac de ştire că voi mai trimite eu de acolo dacă m-oi duce şi dacă ne-om aşeza pe câmpul de luptă ca să ştiţi unde sînt... şi să vă mai aduceţi aminte batăr câteodată şi de mine...”
Devine:
„Please write to me to let me know whether or not you began working the fields in Caba Boeşi and whether my father in law began working the fields and how the fields are at home… how are the corn and the pears? How are you? Are you ill?... I’m also letting you know that I will be writing to you again from there, if they send me and if we settle somewhere on the battlefield, so that you know where I am… and so that you can sometimes think of me…”5
O provocare absolut aparte o reprezintă, în schimb, nu doar respectarea oralității unui (astfel de) text, cât păstrarea și redarea spiritului (foarte românesc) în care a fost el scris:
„şi dacă nu ai căpătat să-mi scrii şi acuma capeţi un tom trimis, 24 penghii ţi-aş trimite mai mulţi, dar nu pot căci nu am voie numai atâta pe lună şi de mine nu fiţi necăjiţi că mi aşa de bine ca şi în cătane, numai de acasă sunt foarte necăjit căci n-are cine lucra. Frunză verde de secară/ Vă trimit o veste-n Ţară/ Cum e a mea viaţă amară/Pe aicea prin altă ţară/ Frunză verde de trei flori/ Vai de noi săraci feciori/ Suntem tare înstrăinaţi/ Şi prin Rusia băgaţi/ Cu rusu să ne luptăm/ Ţara să o apărăm/Lupta-i mare frigu-i mare/ Nu-i nădejde de scăpare/ Ploaie, plouă (s.n.). (3 iulie 1944).”
Devine:
„and if you haven’t managed to write to me yet and just now you’re receiving my letter and 24 pengő – I would have sent you more, but this is all we’re allowed each month. Don’t worry about me, military service treats me very well, but I worry that there’s nobody home to do the farm work.” The letter continues in verse following the rhythm of traditional Romanian folk songs. Rough translation: “Green leaf of rye/ I’m sending news / My life is bitter / Here, on foreign soil / Green leaf of clover / Woe to us, poor lads / We’re very estranged / In the heart of Russia / Fighting the Russians / To defend our homeland / The battle’s hard, the cold is callous / There’s no hope to escape / Rain, rain” 3 July 1944”6
În timp ce această primă posibilitate de rezolvare a unei dificultăți apare pe fundamentul formei lingvistice (in cazul de mai sus, nefolosită astăzi), o altă dificultate este reprezentată de structuri care se adresează românității în mod direct:
Noica explicitly states that the ontological thematisation of the Romanian specificity is not an accident within his philosophical endeavour, on the contrary: “…I never sought the Romanian, but the universal. I found the Romanian because we can only think within the limitation that does not limit of our language.” Thus, we can better understand in what sense the investigation of the national specificity represents a necessary moment of the system. The same endeavour made possible the emphasis on the difference between Romanianism and the modern Western culture. The theoretical support for this comparison was given by the idea of medicina entis, by virtue of which there are essential differences between several forms of the spirit. By using the method of unilateral contradiction, Noica’s endeavour was carried out from within the “Romanianism”, understood as a tradition22 which, in spite of the novelties it could accept, and especially in spite of the opposition with the Western modernity, remains identical to itself, by having a so-called “Romanian being”.7
Ceea ce în mod evident constrânge traducătorul să facă gimnastica terminologică de a folosi cuvinte sau expresii inexistente în vocabularul comun al limbii-țintă (Romanianism, Romanianness, Romanian being).
Moștenirea traductologică și înțelegerea malpraxisului
O problemă aparent ignorată de majoritatea autorilor este aceea a existenței traducerilor consacrate. În momentul apelării la referințe critice și al construirii aparataului de note, majoritatea autorilor folosesc traduceri în limba română ale unor lucrări care există deja în limba-țintă. provocarea principală vine din nou din zona cercetării, în încercarea de a găsi textele originale, în lucrările originale, pentru a evita eventualul malpraxis: traducerea traducerii în limba română, înapoi în engleză. Unele situații pot fi simple, precum cazul memoriilor Reginei Maria:
Autorul8 folosește traducerea română a textului – "Povestea vieţii mele! Adesea mi s’a cerut s’o scriu, şi am stat în cumpănă dacă s’o fac din multe pricini. Cu moartea scumpului meu soţ, regele Ferdinand, se încheie un anumit capitol al vieţii mele – şi simt că pot mai uşor să privesc la calea, la lunga cale ce am străbătut-o până acum. Pot s’o privesc de departe în chip mai puţin părtinitor şi, poate, tocmai aceasta am aşteptat mereu”9, ușor de regăsit în textul original, disponibil în varianta online – „The story of my life! I have often been asked to write it, and I have always hesitated to do so for many reasons. With the death of my dear husband, King Ferdinand, a certain chapter of my life closes, and I feel therefore that I can more easily look back upon the way, the long way, already pursued; I can look at it from farther away, less personally, and that is perhaps what I have always been waiting for”10.
În alte situații, traducerea consacrată poate să lipsească cu desăvârșire, cum este cazul textelor latine, traduse de autor, astfel constrângând traducătorul să folosească traducerea românească a textului pentru a-l putea transfera în limba-țintă:
Din Epistola 250, 4, în Patrologia latina, vol. 182, col. 451a: „Clamat ad vos mea monstruosa vita, mea aerumnosa conscientia. Ego enim quaedam chimaera mei saeculi: nec clericum gero, nec laicum” devine „strigă spre voi monstruoasa mea viață, conștiința mea chinuită. Căci eu sunt ca o himeră a veacului meu: nu mă port nici ca un cleric, nici ca un laic”, care, la rândul ei, devine „behold my monstrous life, my burdened conscience. For I am the chimera of my time: neither cleric, nor layman”11.
În situațiile în care astfel de vase comunicante sunt inevitabile, există un N.T. (nota traducătorului) salvator: „if not marked otherwise, the translation of the Latin texts was made by ... following the Romanian translation published in...”.
Concluzii
Posibilitățile de teoretizare ale unui asemenea domeniu sunt vaste, însă practica traducerii textelor științifice aduce provocări rezolvabile prin folosirea unui instrumentar teoretic și aplicabil, punând în mișcare abilități și cunoștințe care reflectă scopul transdisciplinar al unei reviste precum Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities. Activitatea în sine presupune un tip de muncă bazat pe anumite abilități și competențe specifice, de la cunoștințe foarte avansate de limbă, până la capacitatea de comunicare și de negociere a sensului (cu autorul și cu limba însăși).
Bibliografie
Cornea, Paul, Interpretare și raționalitate, Iași: Polirom, 2006
Dimitriu, Rodica, The cultural turn in translation studies, Iași, Institutul European, 2005.
Dimitriu, Rodica, „The translator constructor and negotiator of cultural identities”, în Constructions of Identity (II), Cluj-Napoca, Napoca Star, 2004.
Dollerup, Cay, Basics of translation studies, Iași, Institutul European, 2006.
Eco, Umberto, A spune cam același lucru. Experiențe de traducere, Iași, Polirom, 2008.
Ionescu, Gelu, Orizontul traducerii, Ediţia a II-a revăzută, Bucureşti: Editura Institutului Cultural Român, 2004
Kohn, Ioan, Virtuţile compensatorii ale limbii române în traducere, Timişoara: Editura Facla, 1983
Munday, Jeremy, Introducing translation studies. Theories and applications, London, Routledge, 2001.
Popa, Ioan-Lucian, An introduction to translation studies, Bacău, EduSoft, 2009.
Steiner, George, After Babel. Aspects of Language and Translation, Oxford and New York, Oxford University Press, 1975.
*** Going East: Discovering New and Alternative Traditions in Translation Studies, Larisa Schippel, Cornelia Zwischenberger (eds.), Berlin, Frank & Timme GmbH, 2017.
Email: anca_chiorean91@yahoo.com
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
1 Paul Cornea, Interpretare și raționalitate, Iași, Polirom, 2006, p. 214
3 Daniel Clinci, despre traducerea lui Walter Benjamin în Post/h/um, Vol. 2, 2016, p. 7
4 Emilia-Maria Soporan, „The «Pearls» of John Zlatoust (1746): Theology and History”, transl. by Anca Chiorean, în Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities, Vol. XXI (2016), No. 2, p. 97.
5 Doru Radosav, “The Ground-Level Memory of War. A Cultural Reading”, transl. by Anca Chiorean, în Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in the Humanities, Vol. XXIII (2018), No. 1, p. 31.
7 George Bondor, „Ontology, History and the Philosophy of National Identity at Constantin Noica”, transl. by Emese Czintos and Anca Chiorean, în Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in the Humanities, Vol. XXIII (2018), No. 2, pp. 252-253.
8 Rodica Frențiu, „Scribing and De-scribing History: Marie, Queen of Romania, The Story of My Life (1934-1936)”, tranls. by Anca Chiorean, în Philobiblon. Transylvanian Multidisciplinary Research in the Humanities, Vol. XXIV (2019) No. 1, pp. 5-24, DOI: 10.26424/philobib.2019.24.1.01
9 Maria, Regina României Povestea vieţii mele, ed. a 2a, București, Editura „Adeverul” S.A., 1934, p. 5.
10 Marie, Queen of Roumania, The Story of My Life, New-York, Charles Scribner’s Sons, 1934, Foreword.
11 Alexander Baumgarten, „Sit finis libri, sed non finis quaerendi. Preliminary Clarifications on Bernard of Clairvaux, On Consideration”, transl. by Anca Chiorean, în Philobiblon. Transylvanian Multidisciplinary Research in the Humanities, Vol. XXIII (2018) No. 2, p. 262.
