Eva Szegedi*
bibliotecar - Cercetare bibliografică
Kokas Károly, Kalauz a modern könyvtárak világába. A könyvtárak új feladatai és megváltozott szerepük a 21. század elején (Ghid în lumea bibliotecilor moderne. Activități noi și rolul schimbat al bibliotecilor la începutul secolului XXI), Budapest, Akadémia Kiadó, 2020.
Cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înființarea Institutului de Biblioteconomie din Budapesta, s-a organizat la finele anului trecut o conferință online, cu titlul: Környezettudatos könyvtárak, sikeres fenntarthatóság (Biblioteci ecologice, inovație sustenabilă).1 Prelegerile conferinței s-au conturat în jurul prezenței comune în biblioteci a tradiției și a sustenabilității. Pornind de la aceste concepte, vom aminti ideile principale, respectiv vom prezenta un volum recent apărut în domeniul biblioteconomiei.
Pe lângă faptul că bibliotecile trebuie să se adapteze în permanență la condițiile economice, sustenabilitatea are, de asemenea, pilonii ei economici. În organizațiile de inovație ale IFLA, precum și în programul tuturor președinților, sustenabilitatea constituie o idee centrală. Motto-ul actualului președinte: Christine Mackenzie este „Let`s work together”, ea consideră că accesul liber la informații este un principiu de bază comun, care inevitabil pătrunde în toate obiectivele și sarcinile propuse. Strategia IFLA pe perioada 2016-2021 accentuează rolul social al bibliotecilor, legătura dintre programele organizațiilor internaționale, respectiv formarea unui mediu informațional sustenabil. Dezvoltarea randamentului ocupă, de asemenea, un loc central în proiectare, este importantă popularizarea bibliotecilor și în programul ONU de Dezvoltare Durabilă 2030. Este reprezentantă în organizațiile globale și încearcă să valideze interesele comunității bibliotecarilor. De exemplu, pe parcursul pregătirii Agenda 2030, au făcut tot posibilul ca aspectele culturale să figureze printre obiectele de dezvoltare sustenabilă (SDG-Sustainable Development Goals). La urmă au reușit să facă în așa fel încât obiectivul reprezentat de accesul la informații să figureze în program.
Amintim patru subiecte și obiective ale strategiei IFLA avute în vedere: consolidarea vocii omogene a bibliotecilor, dezvoltarea și stimularea practicii profesionale, respectiv conexiunea între biblioteciși consolidarea domeniului bibliotecii, și optimizarea organizației IFLA. Principiile deja amintite oferă un sprijin în făurirea strategiilor internaționale ale biblioteconomiei, în formarea viitorului, respectiv în formarea unei politici conștiente referitoare la biblioteci.
De fapt, ce este sustenabilitatea? Care sunt condițiile necesare funcționării? Herman Daly afirmă că putem vorbi despre sustenabilitatea pe termen lung a unui subsistem, dacă produsul realizat și pus la dispoziția mediului ambiant nu depășește capacitatea de receptare a mediului ambiant, respectiv ceea ce produce mediul ambiant nu depășește capacitatea de reproducere a mediului ambiant.2
Herman Daly atrage atenția și asupra faptului că mediul nostru ambiant are o finalitate și constituie el însuși un sistem, care are o capacitate limitată în calitate de emitent de resurse și de recepție. Astfel, funcționarea noastră sustenabilă pe termen lung se poate realiza dacă s-a asigurat funcționarea mediului ambiant. Sistemul nostru poate fi sustenabil dacă s-a păstrat dinamica internă, adică s-a păstrat activitatea umană, dacă există vreo autoreglementare. Deci nu se acoperă accidental limitele condițiilor externe de sustenabilitate, ci sistemul oferă o garanție a faptului că, pe parcursul unei funcționări normale, va monitoriza în permanență respectarea criteriului extern de sustenabilitate și va face pașii necesari pentru reglementare.
În primul rând, bibliotecile, pe parcursul funcționării lor, consumă bani. Achiziționează contra cost acele resurse pe care le utilizează în timpul funcționării. Mediul ambiant trebuie să recepționeze ceea ce biblioteca emite pe parcursul utilizării; în alte cuvinte, ceea ce mediul ambiant va consuma, va fi reprodus tot de mediul ambiant. Pentru funcționarea instituției este nevoie de producerea unor resurse materiale care se pot asigura doar dacă solicitărilor de finanțare putem afilia un interes al societății, prin care resursele trebuie puse la dispoziție.
În ziua de azi, biblioteca, în calitate de instituție, este unul dintre cei mai importanți actori pe scena luptei națiunii globale și a supraviețuirii națiunii, prin literatura națională, prin protejarea și moștenirea tradiției, prin informațiile locale, prin păstrarea elementelor culturale, prin documentarea fizică a literaturii multicolore, arhivând astfel marile curente de gândire din toate timpurile.
De cele sus-menționate se leagă strâns cartea lui Kokas Károly: Kalauz a modern könyvtárak világába (Ghid în lumea bibliotecilor moderne), care prezintă noile sarcini și rolurile bibliotecilor la începutul secolului XXI.3 În lumea bibliotecilor, modificările se produc atât de rapid, încât, în doar câțiva ani, s-a modificat întreaga paradigmă a profesiei. Profesia de bibliotecar, care odinioară era o profesie liniștită și neschimbată, s-a schimbat în totalitate, pe de o parte datorită apariției internetului, iar pe de altă parte datorită propagării infrastructurii calculatoarelor în biblioteci, care, împreună, reprezintă însăși digitalizarea. Autorul, folosing afirmații surprinzătoare, ne introduce în lumea bibliotecilor care se digitalizează, afirmații conform cărora viitorul bibliotecilor constă în rețele/internet. Deoarece o mare parte a documentelor sunt digitalizate și pot fi accesate într-un număr mare, accesul este mai valoros decât calitatea de proprietar.
Autorul atrage atenția în primul rând asupra modificărilor, pentru a ilustra corespunzător schimbarea de paradigmă care se produce. Bibliotecile trebuie să răspundă așteptărilor utilizatorilor într-o lume total schimbată, printre noi condiții și provocări. Sistemul tradițional al mijloacelor trebuie utilizat împreună cu cel nou. Acest aspect influențează aprovizionarea educației-cercetării cu întreaga literatură de specialitate, modifică obiceiurile de bază ale informării în rândul cercetătorilor, și influențează cultura propagării rezultatelor științifice, care decenii întregi a funcționat într-un anumit fel.
Așa-zisa generație Y și Z deja s-a acomodat erei rețelelor și culturii digitale, pentru ei accesul total la rețele și utilizarea mijloacelor mobile constituie un mediu natural. Prin literatura de specialitate, prin programele de învățare și mijloacele auxiliare ale predării, putem fi martori la o electronizare totală, atât în ceea ce privește accesul la informații, cât și formatul digital al acestora. Internetul a schimbat în mare parte acel domeniu al vieții spirituale, în slujba și funcționarea cărora bibliotecile au asumat un rol deosebit de activ. Motivul principal este faptul că bibliotecile nu sunt reprezentate doar de utilizatorii rețelelor, ci ele prind o nouă viață în rețea.
Kokas Károly oferă două răspunsuri la întrebarea de ce digitalizăm: unul este protejarea patrimoniului cultural, iar celălalt motiv constă în faptul că fiecare bibliotecă ar dori să-și arate fondul de documente și ar dori ca fondul ei să fie utilizat. Autorul amintește și problemele de bază ale proiectelor de digitalizare, cum ar fi problematica selectării documentelor, aderarea la proiectele naționale și internaționale, enumerarea caracteristicilor tehnice, problematica formatului, precum și domeniul meta-datelor care asigură trasabilitatea, respectiv problemele juridice care se ivesc și reprezintă o problemă de bază.
O caracteristică accentuată a bibliotecilor din zilele noastre este că prelucrează nenumărate documente electronice. O parte din acestea constituie rezultatul activității desfășurate de bibliotecă; acestea ajung, în general, în repozitorii, dar o parte mai mare reprezintă un conținut la care trebuie să te abonezi. O parte însemnată a documentelor electronice nu se reflectă sub forma clasică de e-books, ci este practic vorba despre articolele revistelor științifice. Autorul prezintă generarea acestor documente noi, respectiv problemele care se ivesc, precum și avantajele acestora. El este de părere că în viitor se va continua intrarea în rețea a pieței cărților și a bibliotecilor, iar propagarea documentelor digitale se va generaliza în toate domeniile. Serviciile comerciale ale cărților și ale bibliotecilor se vor plia din ce în ce mai mult la acest aspect.
Este foarte important ca biblioteca să rămână un actor puternic în acest ecosistem digital, care se formează acum, acest lucru se poate realiza doar dacă va acoperi segmente din ce în ce mai mari cu serviciile bine chibzuite. Pentru cercetători este foarte important să-și mențină competențele digitale la un nivel up-to-date în toiul culturii informațiilor care se situează la un nivel din ce în ce mai înalt. Până ce nu se vor forma sisteme informatice online care funcționează cu o inteligență artificială foarte complexă și dezvoltată, fiecare dintre noi trebuie să ne generăm cel mai bun ecosistem digital, capacitatea digitală. Pentru ca bibliotecile să-și dovedească rolul lor pozitiv în acest nou mediu, trebuie să biruie o situație nouă, bibliotecile trebuie să reinterpreteze din nou modul în care vor putea colabora cu partenerii de rândul unu: cu cercetătorii.
Fără o recomandare provenită din literatura de specialitate, respectiv un sistem inteligent de căutare, datele bibliografice ale căror cantitate crește, precum și fișierele de text vor rămâne neutilizate; astfel, trebuie să deschidem spre noi repozitorii, căutări, sisteme inteligente de prelucrare a textelor. Autorul consideră că viitorul bibliotecilor în secolul XXI este unul greu, pentru că orice noutate trebuie proiectată și realizată împreună cu elementul vechi.
Ultimele capitole ale cărții conțin câte un mic lexicon, respectiv bibliografia. Acest mic dicționar ne ajută la interpretarea termenilor de specialitate din carte.
Putem conchide că modificarea de paradigmă care s-a produs în biblioteci afectează mediul general al utilizării cunoștințelor stocate în cărți, care ne duce la apariția ecosistemelor digitale. Însă, pe lângă aceste modificări, ne mai rămân și câteva aspecte constante: angajamentul profesionistului, al bibliotecarului, care se află în spatele întregii proceduri. Cartea lui Kokas Károly contribuie într-o mare măsură la înțelegerea procedurii de transformare digitală.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* Email: szegedi_20@yahoo.com
1 https://ki.oszk.hu/node/9902
2 Fleischer Tamás, A Fenntarthatóság fogalmáról. http://real.mtak.hu/18404/1/fleischer_1-a-fenntarthatosag-fogalmarol_nke-2014.pdf (Accesat în 04.01.2021).
3 Kokas Károly, Kalauz a modern könyvtárak világába. A könyvtárak új feladatai és megváltozott szerepük a 21. század elején (Ghid în lumea bibliotecilor moderne. Activități noi și rolul schimbat al bibliotecilor la începutul secolului XXI), Budapest, Akadémia Kiadó, 2020.
Kokas Károly – Director adjunct IT al Bibliotecii Klebersberg a Universității din Szeged, autorul mai multor publicații științifice, manuale universitare în domeniul biblioteconomiei și al științelor umaniste digitale.
