Oana Cosmina Pop*
Profesoară de limba engleză
Școala Gimnazială Nimigea de Jos, jud. Bistrița-Năsăud
Cale de evadare din cotidian, hrană pentru suflet și minte, exercițiu de autodisciplină, poartă spre cunoaștere sunt doar câteva dintre atributele acordate lecturii de-a lungul vremii. Despre beneficiile lecturii s-a vorbit și scris foarte mult. Lectura rămâne cel mai eficient instrument prin care se dezvoltă abilitatea de comunicare între oameni, antrenând capacitățile de gândire și limbaj. Actul lecturii reprezintă o poartă spre cunoaștere, iar necesitatea acestuia devine din ce mai importantă în era informațională în care trăim.
Totuși, ce rol are lectura în învățarea limbilor străine? Scopul educației lingvistice în școală este dezvoltarea competenței de comunicare, fie în limba maternă, fie în limbi străine. Este lectura strategia eficientă pentru atingerea acestui deziderat? Constituie lectura modalitatea prin care se pot activa și mobiliza cunoștințele și abilitățile necesare comunicării în limbi străine?
Deși există multe activități care se pot reuni sub cupola lecturii, o definiție cu care specialiștii în domeniu rezonează prezintă lectura drept: „un proces cognitiv complex de decodare a simbolurilor cu scopul de a construi sau de a deriva sens și înțelegere”1. Așadar, actul lecturii poate fi perceput ca o asociere complexă de procese2: un proces rapid, eficient, un proces comprehensiv, un proces interactiv, strategic, flexibil, un proces ce vizează un scop final, un proces evaluativ, un proces de învățare și, nu în ultimul rând, un proces lingvistic. Lectura este un proces cognitiv complex ce antrenează o gamă variată de sub-abilități, fiind un factor-cheie ce contribuie la dezvoltarea limbajului, competențelor de comunicare, valorificate în schimbul de informații și idei. Acesta este un exercițiu de anduranță care se dezvoltă și șlefuiește în timp.
Sugestiile metodologice actuale încurajează exploatarea textelor în cadrul orelor de limbă modernă deoarece se pot dovedi resurse didactice autentice, având un impact pozitiv asupra dezvoltării competenței de comunicare în limbi străine și a abilităților de gândire critică a elevilor.
PISA, programul standardizat pentru evaluarea elevilor la nivel internațional, definește lectura ca un „set de cunoștințe, deprinderi și strategii care se îmbogățește continuu și pe care indivizii îl valorifică în contexte variate, prin interacțiune cu ceilalți, pe tot parcursul vieții”3. Privită din această perspectivă, „literația” reprezintă mai mult decât capacitatea de a decoda cuvinte scrise, abilitate deprinsă în anii copilăriei, presupunând mai degrabă „a înțelege, a utiliza, a reflecta asupra și a se implica în lectura textelor scrise, pentru a-și atinge scopurile, pentru a-și dezvolta cunoașterea și potențialul și pentru a participa activ în societate”4. La baza viziunii PISA se fundamentează convingerea că lectura este o parte integrantă a vieții de zi cu zi. Orice sistem educațional trebuie să fie conceput și implementat în așa fel încât să ofere elevilor oportunități și pregătirea necesară pentru a deveni lectori adulți competenți.
Competența de comunicare nu mizează exclusiv pe cunoștințe și abilități, ci pe măiestria de a pune în acțiune, a orchestra și corela aceste cunoștințe și abilități pentru a comunica autentic. Aceasta integrează patru deprinderi cheie ale comunicării: a asculta, a citi (stadiul comprehensiunii textului) și a vorbi, a scrie (stadiul producerii de text).
Competența de comunicare în limbi străine, inclusă și ea în profilul de formare a absolventului de gimnaziu alături de alte 7 competențe, presupune deprinderi similare comunicării în limba maternă: a înțelege, exprima și interpreta concepte, gânduri, sentimente, fapte și opinii, în manieră scrisă și orală (ascultare, vorbire, lectură și scriere), în contexte sociale și culturale diferite (la școală, la muncă, în cadrul familiei și în timpul liber), în funcție de nevoile fiecăruia.
Cadrul european comun de referință pentru limbi: învățare, predare, evaluare, reperul în elaborarea programelor de limbi moderne, accentuează rolul și importanța textelor literare în studierea limbilor, acestea fiind resurse importante ce oglindesc valori culturale transmise prin limbă. Expunerea la o limbă nouă reprezintă pentru elevi expunerea la o lume nouă, necunoscută, diferită de cea pe care o cunosc. Este imperios necesar ca cei care studiază o limbă străină să își însușească suficiente abilități, cunoștințe și atitudini care să le permită să reacționeze potrivit în diverse contexte socioculturale.
Lectura într-o limbă străină reprezintă un proces bilingv, care activează și limba maternă, integrând abilități și competențe specifice limbii native. Spre exemplu, majoritatea cititorilor se angajează în timpul lecturii într-un proces fonologic, decodează textul la nivel sintactic pentru a realiza comprehensiunea globală a acestuia, își stabilesc obiective și operează cu diferite strategii de lectură. De asemenea, cititorii se implică în procese metacognitive pentru a identifica și ameliora dificultățile de comprehensiune și se bazează pe memoria de lungă durată pentru a interpreta textul.
Prin intermediul lecturii, elevul are ocazia să învețe limba în context, fiind expus la material autentic și relevant. Memoriei noastre îi este mai dificil să rețină cuvinte individuale, în afara contextului. În schimb, lectura într-o limbă străină facilitează asimilarea resurselor lingvistice într-o situație de comunicare autentică și plină de sens. Elevul poate învăța vocabularul și gramatica în context, fiind supus provocării de a gândi frazele în întregime. Exploatarea textelor în limba-țintă prezintă marele avantaj de a furniza o gamă variată de situații, în care elevii trebuie să se angajeze în procese mintale profunde pentru a crea imagini în baza limbajului, pentru a putea decoda sensul, acesta devenind astfel memorabil.
Lectura poate fi exploatată ca metodă de studiu încă de la un stadiu elementar de stăpânire a limbii-țintă. În acest caz, se pot dovedi foarte eficiente cărțile adaptate (graded readers), cărți simplificate menite să faciliteze studierea unei limbi străine. Adaptarea acestor cărți presupune un control asupra vocabularului la care va fi expus cititorul, precum și a structurilor gramaticale, dar și ajustarea lungimii textului în acord cu nivelul de limbă vizat. Printre beneficiile pe care le aduc cărțile adaptate se numără dobândirea fluenței lecturii, consolidarea lexicului deja învățat, învățarea unor noi unități de vocabular și gramatică, precum și creșterea motivației pentru studiul limbii-țintă.
Potrivit unui studiu5, folosirea cărților adaptate le permite elevilor să experimenteze lectura la o fluență și un nivel de confort foarte similare celor din limba nativă. Evident, lectura unor texte de nivel începător este condiționată de preexistența unor achiziții lexicale de bază. Același studiu sugerează că cititorului trebuie să-i fie familiar cel puțin 95% din vocabularul expus în materialul adaptat.6 În acest mod, cititorul își va focusa atenția pe firul narativ al poveștii, nefiind distras de studiul vocabularului.
Literatura de specialitate propune două abordări de predare/învățare a limbii engleze prin lectură: lectura „intensivă” (intensive reading) și „lectura extensivă” (extensive reading). În timp ce lectura intensivă este centrată pe detalii și presupune o citire atentă a textului cu scopul de a-l înțelege în cel mai mic detaliu, lectura extensivă implică citirea unor texte mai lungi sau a unui material generos, cu scopul de a ajunge la o înțelegere de ansamblu a materialului, având ca finalitate lectura de plăcere. Dacă eficiența primei abordări asupra lecturii este adesea pusă sub semnul întrebării, lectura extensivă este adesea încurajată datorită impactului pozitiv pe care îl are asupra învățării limbii. A lectura extensiv presupune a citi cât de mult posibil, neacordând prea multă atenție cuvintelor necunoscute. Acest gen de lectură presupune alocarea unei perioade mai îndelungate pentru parcurgerea materialului și folosirea dicționarului în cazuri excepționale. O astfel de abordare pleacă de la premisa că lectura trebuie să fie o experiență plăcută, care implică lectorul, seducându-l, făcându-l să rezoneze cu personajele și atrăgându-l într-un joc al descoperirii și decodării. Cu cât este exersată mai des, cititorul are ocazia să se expună mai mult la limba-țintă, având șansa să-și îmbogățească bagajul lexical într-o manieră pasivă.
Următorul model de abordare7 a textelor în cadrul orelor de limbă modernă se poate dovedi foarte eficient:
Etapa 1: Prelectura. În această etapă de pregătire și anticipare a conținutului, activitățile propuse de profesor vor deschide calea către comprehensiunea textului, vizând facilitarea explorării textului și activarea cunoștințelor anterioare. Activități precum împerecherea, brainstorming-ul, predicții, speculațiile în baza unor imagini, Bubbles and Clouds, comentarea unei fraze sau a unui citat din text, ordonarea unor cuvinte/propoziții care exprimă o idee importantă din text etc. provoacă curiozitatea și sporesc motivația elevilor de a descoperi textul în profunzime.
O sarcină eficientă în realizarea acestei etape poate fi realizarea unui mini-dicționar de imagini (pictionary). Profesorul va selecta câteva cuvinte sugestive din text și le va cere să le ilustreze prin imagini. Elevii vor face apoi predicții în legătură cu textul propus spre lecturare.
Etapa 2: Lectura propriu-zisă sau lucrul cu textul se realizează prin încorporarea de sarcini care să mențină atenția și interesul elevilor.
Se propun sarcini precum identificarea unor detalii, informații specifice (de exemplu, identificarea elementelor care descriu locul și timpul acțiunii), a unui șir de evenimente sau a unor calități ale personajelor, a răspunsului la întrebări centrate pe procesele de comprehensiune a textului. De asemenea, organizarea unor grupuri care discută despre text, împărtășindu-și punctele de vedere, se poate dovedi foarte eficientă.
Etapa 3: Postlectura sau etapa în are elevii rezumă textul și configurează imaginea globală a textului.
În cadrul acestei secvențe, elevii pot face legături cu alte texte pe aceeași temă, evaluează textul și se raportează la lumea descrisă. Sarcinile de lucru în acest moment al lecției pot include: discutarea opiniilor despre text în perechi, activități de scriere (rezumate, recenzii), dramatizări, jurnal de lectură, ilustrarea textelor, etc.
Învățarea unei limbi străine constituie o provocare ce solicită multe resurse și eforturi. Totuși, exploatarea lecturii în cadrul studiului limbilor moderne constituie o soluție practică care aduce numeroase beneficii. Valorificarea diferitelor tipuri de texte îi poate expune pe elevi la materiale autentice, creând un mediu propice imersiunii lingvistice. S-a observat deja că sensul primar al mesajului scris poate fi dedus pe baza contextului, cititorul având ocazia să facă inferențe pragmatice pe parcursul lecturii, folosindu-și cunoștințele sau imaginația. În plus, lectura constituie cea mai importantă și, probabil, cea mai rapidă metodă de îmbogățire a vocabularului, indiferent de limba în care se realizează. Chiar dacă memorarea unor liste de cuvinte se poate realiza cu ușurință, aceasta nu ar avea rezultate de lungă durată. De aceea, lectura extensivă se dovedește o strategie eficientă care asigură achiziții lingvistice pe termen lung. Evident, învățarea unei limbi străine este un periplu ce implică multă sârguință, determinare și motivație. În plus, stilurile de învățare diferă de la elev la elev, iar pretenția găsirii unei metode ideale de învățare ar putea fi exagerată. Cu toate acestea, învățarea unei limbi străine prin lectură constituie un obiectiv realist, valorificarea textelor creând oportunitatea de a cunoaște viziuni despre lume, opinii, idei prin intermediul limbii, ca instrument de cunoaștere
Textele rămân o „resursă didactică autentică care motivează, oferă un context real, reflectă limba studiată și cultura sa, precum și pregătesc elevii pentru situații din viața reală”8. De aceea, exploatarea textelor destinate în general vorbitorilor nativi ai unei limbi trebuie să constituie un element central în conținuturile educaționale pentru cursurile de limbă străină, acestea reprezentând o bază solidă pentru numeroase activități didactice.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
1 Tofan Ioan, Mistică și lume cotidiană, Ed. Humanitas, București, 2014, p. 140.
2 William Grabe, Reading in a second language. Moving from theory to practice, Cambridge University Press, New York, 2009, p. 14.
3 PISA 21st-Century Readers: Developing literacy skills in a digital world, OECD Publishing, Paris 2021, p. 23.
5 Nation, P. & Wang, K. M., Graded readers and vocabulary. Reading in a Foreign Language. 12(2), 1999, p. 356.
7 Florentina Sâmihăian, O didactică a limbii şi literaturii române. Provocări actuale pentru profesor şi elev, Ed. Art, Bucureşti, 2014.
8 Barnett, Marva A., More Than Meets the Eye: Foreign Language Reading: Theory and Practice. Englewood Cliffs, Prentice Hall Regents, 1989, p. 145.