Ábel Zöld*
Universitatea Babeș-Bolyai
Contele Sámuel Teleki, fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania, s-a născut în 1739 la Gornești.1 Provenea dintr-una dintre cele mai importante familii aristocrate din Transilvania.
În timpul călătoriei sale în occident, a frecventat cursurile universităților din Basel, Utrecht, Leiden și Paris. În Basel l-a întâlnit pe bibliotecarul Jakob Christoph Beck, care preda religie și istorie la universitate. Fiind influențat și de Beck, a acordat o atenție deosebită bibliotecilor. S‑a întors acasă după o peregrinare de patru ani.2 În 1770 s-a căsătorit cu Zsuzsanna Bethlen. Din căsătoria lor s-au născut nouă copii, dintre care doar trei (Domokos, Mária și Ferenc) au ajuns la maturitate.3 S-a mutat la Sibiu, apoi la Oradea. În 1787 a devenit vicecancelarul Transilvaniei și s-a stabilit la Viena. Începând din 1791 a devenit cancelarul Transilvaniei, ocupând cea mai mare funcție politică din Ardeal.4 Ca recunoaștere a meritelor sale științifice a fost ales membru de onoare al mai multor societăți științifice. În 1797 a rămas văduv, iar în 1798 a murit și fiul lui, Domokos Teleki. El a decedat în 1822 la Viena.5
COLECȚIONAREA CĂRȚILOR
Contele Teleki colecționa cărți în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, fiind influențat și de ideile Iluminismului european, cumpărând de exemplu două ediții din „Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers”, munca lui Diderot și D’Alambert, alte cărți contemporane renumite pentru precizia și complexitatea informațiilor cuprinse și publicațiile unor Academii și Societăți științifice.6,7
În 1763, la întoarcerea lui în Transilvania, Teleki a adus cu sine 2.000 de volume. El și‑a catalogat singur cărțile și, după inventarierea lor, a transcris toate titlurile după formatul și mărimea lor. A notat autorul, titlul, ediția, locul și anul de apariție a cărților. A menționat și raritatea lor.8 În Viena, cărțile lui au fost cenzurate de către Bücherpolizei și câteva dintre ele au fost confiscate fiindcă criticau religia catolică. Astfel de cărți erau de exemplu Poemata de Theodor Beza, Epigrammata lui John Owen sau Préjugés legitimes contre le Papisme, scrisă de Pierre Jurieu.9
A continuat colecționarea cărților și, după revenirea în Transilvania, a cumpărat mai ales cărți din vestul Europei. Teleki era informat despre apariția noilor cărți, ce puteau fi procurate și de studenții transilvăneni care studiau în străinătate. Tot ei îl informau când erau vândute biblioteci întregi după decesul proprietarilor. Multe cărți au fost cumpărate de peregrini și aduse sau trimise în Transilvania. Astfel de ajutoare au fost Sámuel Zilahi, el căuta cărți pentru Teleki în Heidelberg, Utrecht și alte orașe olandeze, Mihály Szathmári Pap sau János Bodola, ei cumpărau cărți din Leiden pentru biblioteca lui Teleki.10 A fost ajutat și de foștii săi profesori și prieteni din timpul peregrinației în vestul continentului. În 1764, l-a rugat pe Christoph Beck să obțină câteva cărți pentru el din biblioteca savantului elvețian Hagenbuck, care murise la acea vreme.11,12 L-a rugat pe Johann Rudolf Iselin să copieze câteva cărți pentru el (Fasciculus Rerum ex petendorum et fugiendorum de Aeneas Sylvius și Turco-Graecia et Germana-Graecia de Crusius). A fost ajutat și de profesorul olandez Christophorus Saxe în colectarea cărților (Saxe îi recomanda lui Teleki librarii olandezi Schoonhowen și Wild).13 Era ajutat și de intelectuali din Transilvania, cum ar fi Sándor Kovásznai Tóth sau József Kováts.
După ce s-a mutat la Viena în 1787, a reușit să obțină mai ușor cărți valoroase, deoarece în oraș erau mai mulți librari. La Viena a făcut cunoștință cu Johannes von Müller, un renumit bibliofil al epocii, care îl ajuta foarte mult la îmbogățirea bibliotecii sale. De multe ori îi cerea ajutorul în identificarea cărților și obținerea de publicații rare.14 Cu trecerea timpului, contele devenea mai experimentat, colectând foarte multe cărți valoroase și rare. Își selecta colecția cu o atenție deosebită. Nu a economisit niciun efort pentru a găsi cele mai bune și mai frumoase cărți. În multe cazuri cumpăra de mai multe ori aceeași lucrare pentru a deține o ediție mai frumoasă și mai precisă. Nu a angajat persoane care să decidă în locul lui ce cărți trebuie cumpărate. El a hotărât singur ce cărți să achiziționeze. De obicei contribuitorii interni și străini doar îl informau pe fondatorul bibliotecii despre posibilitățile de cumpărare de cărți. El era cel care le scria librarilor și editorilor. În corespondența fondatorului bibliotecii găsim sute de facturi, liste de comandă, liste de recomandări și registre de licitații. Organizarea temeinică și planificată a colecției de cărți este dovedită și de volumele de broșuri păstrate în arhivele bibliotecii. Administra singur cumpărarea cărților, având contacte în 25 de orașe europene.15 Biblioteca lui conține o bogată selecție de cărți specializate în biblioteconomie și cataloage de cărți colectate de fondator. Această colecție de 157 de volume prezenta 95 de biblioteci particulare.16 A avut o relație personală cu Giambattista Bodoni, maestrul italian al publicațiilor clasice. Faimosul tipograf și-a publicat lucrările cu mare pricepere și grijă, într-un număr mic de exemplare, în primul rând pentru bibliofili. Teleki a comandat deseori lucrările încă netipărite.17
BIBLIOTECA
În 1797, din cauza războiului, a mutat colecția sa în Târgu‑Mureș.18 Clădirea bibliotecii a fost construită între anii 1799 și 1802 prin extinderea unei clădiri rezidențiale baroce cu un etaj, moștenită de la mătușa soției sale, Kata Wesselényi.19
Teleki a înființat prima bibliotecă publică din Transilvania pentru a pune la dispoziția locuitorilor cărți științifice și capodopere literare, care promovează dezvoltarea și educația cetățenilor. Fiind o bibliotecă publică, colecția conține în principal opere de literatură clasică, precum și opere științifice. Colecția „Bibliotheca classica” a bibliotecii este una dintre colecțiile cele mai valoroase ale bibliotecilor transilvănene de acest gen. Cărțile cuprind o tematică foarte variată, scrisă de clasicii antichității. Găsim opere de la 1400 de autori. Încă de la momentul deschiderii bibliotecii pentru cititori, a ocupat unul dintre locurile impozante ale bibliotecii.
Găsim în colecție 52 de incunabule, dintre care doar o parte sunt cărți religioase.20 Cea mai veche este opera umanistului Galeotto Marzio, intitulată Liber de Homine (Bologna, cca. 1475). Au fost colectate incunabule ale unor autori clasici ca Cicero, Persius, Ovidiu, Horatius, Propertius, Plinius, și Terentius. Printre reprezentanții Renașterii italiene găsim operele lui Maphaeus Vegius, Demetrius Chalcendylas, Philolphus Franciscus, Aeneas Sylvius Piccolomini. Valoroasă este și Etymologicum Magnum graecum, tipărită la Veneția în 1499 și un dicționar juridic: Vocabularius iuris utriusque, publicat în 1481 de celebrul tipograf de la Nürnberg, Anton Koberger. Prețioase sunt și primele ediții (editio princeps) ale oamenilor de știință și filosofilor umaniști și a celebrelor produse ale tipografiilor din secolele XVI-XVII (Aldina din Veneția, Giunta din Florența și Veneția, Etienne din Paris, Plantin din Anvers, Oporinus și Frobenius din Basel sau Elzevir din Olanda). Colecția de tipărituri străine din secolul al XVI-lea este formată din aproximativ 2.000 de volume, incluzând multe lucrări de bază din epoca Umanismului și a Reformei. Pe lângă raritățile literare europene, rafturile bibliotecii prezintă și produsele de la începutul tipăririi maghiare și transilvănene, inclusiv publicațiile lui Johannes Honterus și Valentin Wagner la Brașov, Gáspár Heltai și Miklós Misztótfalusi Kis la Cluj. Opera medicului Kyr Paulus (Sanitatis studium), o lucrare cu sfaturi medicale, scrisă pentru tineri, este cea mai veche lucrare medicală păstrată, ce a fost tipărită în Transilvania, în 1551 la Brașov. Valoarea sa este de asemenea mărită de faptul că sunt cunoscute doar puține exemplare. Rară este și Reformatio ecclesiae Coronensis, munca lui Johannes Honterus, publicată la Brașov în 1543. Cartea Chronica ez vilagnac yeles dolgairól, scrisă de István Székely este cea mai veche carte în limba maghiară din bibliotecă (Cracovia, 1559). Biblioteca lui Sámuel Teleki conține 306 cărți în limba maghiară publicate înainte de 1711, dintre care unele au o valoare specială, datorită rarității lor.
În bibliotecă găsim și o colecție bogată de biblii tipărite în secolele XVI-XIX. Găsim biblii ebraice, grecești, latine dar și germane, franceze, române și engleze. Sunt deținute aproape toate bibliile vechi traduse în limba maghiară. Selecta și ediții care au fost publicate în tipografii europene de renume. Ediția în cinci volume de Biblia Hebraica, publicată de Robertus Stephanus la Paris între 1539 și 1541, este marcată de fondatorul bibliotecii în catalogul său tipărit ca o carte foarte rară. Biblia latină a lui Sebastian Castalion a fost publicată la Basel de Oporinus în 1551. De asemenea, găsim și Biblia Polyglotta, o biblie în opt volume publicată la Londra între anii 1657-1669.21
În biblioteca lui Teleki din Târgu‑Mureș, vizitatorul poate admira gravuri speciale. O parte interesantă a colecției Battista și Piranesi este gravura originală de trei metri despre coloana lui Traian. Cărțile bogat ilustrate prezintă comorile diferitelor muzee străine (Museum Florentinum, Florența, 1731-1762; Il Museo Capitolino, Roma, 1741; Museo Pio Clementino, Roma, 1780; Les monuments antiques du Musée Napoleon, Paris, 1806). În multe cazuri, gravurile sunt colorate în atlase anatomice, botanice, zoologice și geografice.22
Catalogul bibliotecii înființat de Sámuel Teleki a fost publicat la Viena între anii 1796 și 1819, în patru volume, fiind realizat de contele Teleki. Este primul catalog tipărit în cărți a unei biblioteci din Transilvania. Erau înregistrate circa 36.000 de volume.23 În ultimii trei ani de viață, cărțile sale au fost înregistrate în volumul al cincilea al catalogului. Manuscrisul a fost editat și publicat de către Anikó Deé Nagy în anul 2002.24,25
Cărțile lui au fost mutate de mai multe ori, iar în corespondența sa găsim multe scrisori despre grija lui pentru cărți.26
Tabula legum bibliothecariarum, regulamentul publicat în volumul al doilea al catalogului descrie în nouă puncte măsurile aplicabile pentru a asigura integritatea și unitatea bibliotecii:
„Eu, Samuel Teleki, de la vârsta mea de 19 ani am cumpărat bibliotecă de pretutindeni cu sârguință, oboseală și multe cheltuieli; pe care, am înzestrat-o cu lucrări științifice ale tuturor epocilor; pe care, dacă voi trăi, o voi înzestra și în continuare cu un muzeu de științe naturale și colecția de cărți a iubitei mele soții, Ictari Bethlen Susana, pe care ea a colecționat-o sârguincios de-a lungul vieții, și pe care ea însăși a dorit să o alipească bibliotecii.”
I.
„În cele din urmă, ca mărturie a ultimei mele dorințe dedicată științelor țării, urmașilor mei și uzului cetățenilor. Aceasta o las fidelității urmașilor testamentari, dorind de asemenea să pun cunoștințele savanților să fie folosite de toți. Să fie aceste biblioteci ca fii de comisiune, curator perpetuum, moștenitorilor mei legitimi scriși în testament, cărora le încredințez dreptul proprietății; pentru că cei 5 copii mai în vârstă au murit, Francisc, cel rămas în viață, și după aceasta, în ordinea succesiunii nepoților mei următori de sex masculin și după aceea feminin, celui mai în vârstă, sau, dacă acesta nu va fi capabil, celui în etate următor, sau tutorelui, sau celui care va fi ales cu consimțământul rudelor și prin autoritatea Senatului Consistoriului Principal (senatul bisericii de confesiune helvetică sau reformată).”
II.
„Cărțile între moștenitori să nu se împartă, aceștia obligându-se în scris că nu le înstrăinează și le predau nevătămate.”
III.
„Să aleagă și să numească un custode al bibliotecii, care să se priceapă și să se oblige să-și îndeplinească punctual obligațiile din creditele pecuniare, lăsate lui pentru acest scop prin testament; la care să se adauge un librar cu tărie de caracter, care să primească un salar cinstit și să aibă un bibliotecar și o slugă, pe care să se poată bizui.”
IV.
„Întreaga bibliotecă, dimpreună cu colecția de științe naturale, să fie ordonate după cataloage și să fie păstrate cu grijă în casa mea din Târgu‑Mureș, să fie predate intacte urmașilor, să fie păzite de mucegai, murdărie, șoareci și molii, să fie ferite de focul cu lampa, de gaz și de lumânări, acestea să rămână dincolo de pragul bibliotecii.”
V.
„Curatorul, în fiecare an, vara, să ordone luarea în seamă a cărților și a colecției de științe naturale, controlarea și valorificarea acestora; lângă el să fie doi martori: următorul la succesiune sau tutorele acestuia, iar celălalt dintre profesorii cu catedră întreagă desemnat de Senatul Bisericesc, pentru mărturie, și, în caz de neglijență sau vină, curatorul și custodele să fie dați în judecată.”
VI.
„Biblioteca și muzeul de științe naturale să fie deschise pentru vizitatori și pentru cei care practică științele în zilele și orele hotărâte. Cărțile să fie date una câte una pentru cei care le cer, și aceștia să semneze împreună cu adresa lor și să le folosească în camera de lângă bibliotecă, și de acolo niciodată să nu le ducă afară, nici pe ascuns și nici pe față, să nu le schimbe și, după o verificare amănunțită, să fie puse la locul lor. Celor ce mutilează cărți să le fie interzisă intrarea”
VII.
„Cărțile interzise de autoritatea publică să fie separate de celelalte și adunate la un loc să fie închise după gratii, să fie lăsate, citite și folosite doar bărbaților cu judecata matură: savanți, profesori, doctori și cei care poartă sarcinile publice.”
VIII.
„Tu, cel care vrei să folosești biblioteca, să intri cu reverență ca și în sanctuarul muzelor, custodele să-l saluți, să i te adresezi modest și, în spațiul liber al bibliotecii, să nu miști cărțile, să nu le pipăi, să nu le scoți din dulap. Paginile și coperta cărților împrumutate să nu le scrii cu linii și cu desene, să nu le faci paguba cu: ulei, cerneală și apă, să nu le mânjești cu salivă și muci, să nu le mâzgălești, să nu le mototolești, să nu le îndoi, să nu le rupi, să nu umbli cu mâinile nespălate, să nu te sprijini pe cărțile deschise. Cărțile citite să le aduci înapoi cu grijă, să nu fumezi în bibliotecă, să nu fii o povară pentru ceilalți, să te abții de la ceartă și dispute.”
IX.
„Cei care nu se supun acestor legi să fie șterși din lista cititorilor și să fie interziși. Aceasta este voința și ordinul meu și vreau să fie ferme.
Rata justa anno 1798.”27
După moartea lui Sámuel Teleki în anul 1822 a scăzut numărul achizițiilor de cărți. După naționalizarea bibliotecii din 1949 și până în 1962, biblioteca a funcționat ca o instituție independentă. În 1951 terenul a devenit proprietatea statului, iar clădirea, proprietatea Consiliului Local. Între 1945-1955, Biblioteca Bolyai (biblioteca fostului Colegiu Reformat) a fost mutată în clădirea bibliotecii Teleki, din strada Bolyai. Cele două biblioteci au funcționat separat până la fuzionarea lor în 1962, când numele s-a schimbat în „Biblioteca Documentară de Stat Teleki-Bolyai”. În 1974 Biblioteca Teleki-Bolyai a devenit filiala Bibliotecii Județene Mureș.28 Azi, Biblioteca Teleki-Bolyai din Târgu‑Mureș are una dintre cele mai bogate colecții de cărți din Transilvania. Sala mare a bibliotecii funcționează ca muzeu, cărțile pot fi studiate în sala de lectură.
Colectarea cărților și înființarea bibliotecii de Sámuel Teleki demonstrează că și o singură persoană este capabilă de lucruri mărețe atunci când are un obiectiv măreț bine definit, în cazul nostru crearea unei biblioteci publice. Teleki nu a precupețit niciun efort atunci când era vorba despre cumpărarea unor cărți dorite. A reușit să coordoneze colecționarea cărților, scrierea și publicarea catalogului pe lângă sarcinile sale de cancelar al Transilvaniei.
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* Email: abel.zold@stud.ubbcluj.ro
1 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997, p. 14.
2 Orbán János, Teleki Sámuel marosvásárhelyi könyvtáráról és gyűjteményeiről, în: Magyar Könyvszemle, anul 133, nr. 4, Budapest, 2017, pp. 427-428.
3 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997, p. 88.
4 Deé Nagy Anikó, Teleki Sámuel, în: Jánosházy György (editor), Erdélyi panteon, vol. II, Marosvásárhely, Mentor Kiadó, 1999, p. 28.
5 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997, p. 66.
7 Jakó Zsigmond, Philobiblon Transilvan, București, Editura Kriterion, 1977, p. 387.
8 Carmen Munteanu, Reflectarea cărții vechi românești în Catalogul Bibliotecii Teleki, în: Deé Nagy Anikó (editor), Emlékkönyv a Teleki Téka alapításának 200. évfordulójára, Marosvásárhely, Mentor, 2002, p. 251.
9 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997, p. 160.
12 Teleki Sámuel és a Teleki-Téka, Bukarest, Kriterion Könyvkiadó, 1976, pp. 69-71.
13 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997 p. 168.
18 Deé Nagy Anikó, Teleki Sámuel, în: Jánosházy György (editor), Op. cit., p. 30.
19 Orbán János, Op. cit., pp. 430-431.
20 Elena-Maria Schatz, Robertina Stoica, Catalogul colectiv al incunabulelor din România, București, CIMEC - Institutul de Memorie Culturală, p. 45.
21 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997 pp. 207‑209.
23 Carmen Munteanu, Op. cit., p. 252.
24 Orbán János, Op. cit., p. 429.
25 Carmen Munteanu, Op. cit., p. 254.
26 Deé Nagy Anikó, A könyvtáralapító Teleki Sámuel, Kolozsvár, Erdélyi Múzeum-Egyesület, 1997, p. 188-192.
27 Călin Ovidiu Pop, Primul document privind conservarea colecțiilor Bibliotecii Teleki: „Tabula Legum Bibliothecarum”, în: Libraria, vol. I, Târgu Mureș, Biblioteca Județeană Mureș, 2002, pp. 60-61.
28 Deé Nagy Anikó, A marosvásárhelyi Teleki Téka a második világháború után, în: Deé Nagy Anikó (editor), Emlékkönyv a Teleki Téka alapításának 200. évfordulójára, Marosvásárhely, Mentor, 2002, pp. 144-154.
