Drd. Anca Chiorean*
bibliotecar - Cercetare bibliografică
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Digital Humanities nu mai este demult ceva nou. Problema pare însă în continuare suficient de spinoasă încât să nască dezbateri mai mult sau mai puțin prietenoase. Un caz cunoscut este cel al caietelor eminesciene, care, cel puțin la momentul respectiv, au rezultat într-o „reproducere, lipsită de instrumentarul filologic, genetic sau electronic care ar transforma-o într-o ediţie potrivită cu normele ştiinţifice şi posibilităţile tehnice actuale”, sau „un set ordonat de imagini în format jpeg – un format de comprimare care e departe de cerinţele unui document filologic digital (…), o colecţie de «vederi» cu scrisul lui Eminescu”1. A digitiza și a facsimila nu este același lucru.
Corpusul digital are o utilitate incontestabilă, mai ales în domeniul științelor umaniste. Într-un articol din 2017, „Critical Exploration of Medieval Philosophy with Digital Humanities Tools: Challenges and Solutions”, Mihai Maga puncta eficiența accesului la corpusuri digitale în parcursul cercetărilor - „The usefulness of text corpora in general is obvious: anyone can have access to a standardised version of every text in a corpus and the entire collection is available. The usefulness of digital text corpora goes beyond that: text searches can be quickly performed on the whole collection, statistical analyses may be achieved fast, it may be used in hypotheses testing or in automatic linguistic analyses. The labour of many years and many people working on paper some time ago in order to produce tables of indices and concordances can be carried out in milliseconds by computers and is less prone to human error”2. Însă încrederea oarbă în rezultatele obținute automat este, într-adevăr, contraproductivă. Abordarea critică a rezultatelor unei astfel de cercetări duce aproape obligatoriu la îmbinarea celor două medii – electronic și fizic: „From what we have seen, the building of a digital corpus needs important critical decisions. It does not only pertain to the specificity of the data, but to the interrogation possibilities as well. A corpus which is inadequate to certain interrogations may produce false results when these interrogations are still performed. But the work will not, or should not rely only on the computer. We already have the historical experience of organising text corpora: the libraries. Every time when someone is in doubt about a digital edition, she or he must be able to check the edition, the manuscript, the catalogue in the library”3. Este, totuși, un caz fericit cel în care datele pot fi verificate într-o bibliotecă. Există situațiile în care documentele originale fac aproape exclusiv parte din colecții private, rarități și unicate accesibile doar sub forma surogatelor lor – PDF (digitizate sau doar scanate) sau facsimilate de alte reviste. În legătură cu arhiva Sașa Pană, de pildă, revista Aldebaran publica în 1996 un interviu cu Vladimir Pană, în care el menționează faptul că „sunt prezente aici, dincolo de unu, colecțiile complete ale aproape tuturor revistelor de avangardă: Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral, Urmuz, Alge, Meridian etc. Între ele este și o revistă de frondă, scoasă în 13 exemplare numai, în afara comerțului, de Perahim și Baranga. Ea poartă numele neaoș al organului sexual masculin și este cunoscut faptul că foarte tinerii artiști i-au trimis un exemplar profesorului Iorga. A urmat un scandal enorm. Ei bine, din cele 13 exemplare, două au rămas tatălui meu. Unul din ele a fost arătat, în ‘46, lui Tristan Tzara, cu prilejul venirii aici, în casă. Acum în arhivă mai există doar un exemplar”4. Revista a facsimilat astfel raritatea bibliofilă în cauză, subliniind necesitatea existenței ei vizuale în atenția cercetătorilor din domeniu, pentru acuratețea informațiilor și pentru validitatea abordărilor critice – „în calitate de cercetători împătimiți ai literaturii de avangardă, ne asumăm toate riscurile demersului nostru. Îi mulțumim d-lui Vladimir Pană că a binevoit, la rugămintea noastră, să ne pună la dispoziție o publicație despre care se vorbea, în lumea literară, mult, și cel mai adesea în necunoștință de cauză”5. Reproducerea, surogatul bibliofil este însoțit de descrierea tehnică, metadatele limitându-se la dimensiunile originalului.
Totul este fie Dada, fie not-Dada
Abordarea avangardelor are nevoie de susținerea tuturor simțurilor, însă, pentru subiectul de față, cel palpabil iese din discuție. Vizualul și auditivul, în schimb, funcționează împreună, textul le aduce la un loc pe amândouă, chiar dacă quasi-absența unuia este simțită, într-o oarecare măsură – „Printed versions of a presumed oral original, the avant-garde manifestos get a recognizable look, the vibrating look of noise. Paradoxically, although conceived as intellectual, conceptual, innovative propaganda productions, the avant-garde manifestos acquired, when printed, consequential aesthetic marks. As a graphic translation of sound, their inventive typography - exaggerated block letters, disruptive words, dizzying colouring (s.m.) - was a means of suggesting the blare of the supposedly original spoken, spontaneous version, the primordial one that was «authentic» and creative, provocative, vociferous. In this sense, many avant-garde manifestos are the presumed reflections or visual copies of a verbal - though lacking - original, like readable musical scores as compared to music performed live”6. Aportul vizualului în cercetarea literară are un sprijin teoretic solid, nu doar în abordarea avangardelor, ci în cea a tuturor formelor manifestate în diferite straturi ale lecturii: „The poem in the eye is a kind of picture, and one of the things we do when we read a poem is to discern visual structures, to make out parts, wholes, relationships, to see patterns in sub- and total contexts, and so forth. Our ability to do this will depend, in the use of pictures, upon the way in which prior associations, previously understood graphic conventions are engaged by the particular versions of those conventions in the individual style of the picture. All pictures look more like other pictures than what they are pictures of (s.m.)”7. Digitizarea textului de avangardă trântește pe masă o posibilă problemă ridicată de imaginea imaginii, în special dacă este însoțită de o multitudine de straturi meta. Fiind atât de geminantă în ceea ce privește acest subiect, avangarda a devenit, de-a lungul anilor, una dintre primele opțiuni pentru experimente de acest fel, inițiate de diferite proiecte. În 2013 a fost lansat proiectul Blue Mountain Project8, care a dus la un dosar publicat în The Journal of Modern Periodical Studies în 20179, motivat de faptul că „a digital archive of specifically avant-garde periodicals – fully searchable and with robust metadata – is the dieal test case to investigate the potential of digital archives in general”10.
Cea mai interesantă perspectivă (inovație?) în cercetarea acestui curent, în cazul acesta, este cea dată de Dada, folosind tehnicile decupajului transpuse în forma lor complicată, prin „a modern computational image-processing method known as a convolutional neural network (CNN)”11. Tehnica problematizează interpretarea și clasificarea literară în termeni dureros de binari (ori e Dada, ori nu e), aplicați imaginilor deja digitale, oferind astfel deschiderile posibilităților imaginilor imaginilor: „CNNs operate by passing images through multiple layers of pattern detectors. The output of a given layer becomes the input of the next layer. For example, the output of the second layer might identify the presence of pairs of lines that form angles (...). We deform page-level images into computational cut-ups using CNN. We then use statistical classification to determine which visual features are captured by these cut-ups. Finally, we «read» these computational cut-ups to determine whether such reductive analyses are sufficient to separate Dada from other modernist movements”12, autorii menționând, totuși, că scopul nu este neapărat acela de a obține rezultatul „corect” (din punctul de vedere al hermeneuticii? al istoriei literare? al istoriei artei? al conștiinței umane?), ci acela de a oferi o perspectivă cu totul nouă în trasarea limitelor dintre curente. Problema acestei abordări „reci” este, însă, tocmai absența factorului uman și prezența incontestabilă dar interpretabilă a anumitor factori care împing o operă înspre un curent sau altul iar rezultatul poate fi o clasificare ce contravine celor deja consacrate – „The machine «reads» images better than texts, since it is «illiterate» and cannot read the content of texts. The criteria are thus visual and strictly formal. Ultimately, what are identified as most confidently Dada are images and layouts that show high-contrast, prominent edges, the color red, and abstract human figures. (...) The CNN «mistakes» as Dada periodicals such as L’Elan, Der Sturm and SIC, which the authors characterize as closer to cubism than to Dada”13. Aceleași trăsături – margini și contraste puternice între roșu și negru – sunt identificabile și în cazul revistei 75 HP, de exemplu, dar a o azvârli cinic doar în pălăria dadaistă i-ar face un mare deserviciu, fiind autoproclamata inventatoare a pictopoeziei, în spirit dadaisto-futurist. Riscul împărțirilor absolutist-binare este de a oblitera nuanțele permisive ale atât-de-umanelor lipituri de tipul ...isto-...ist.
Între nevoie și nu-i voie
Periodicele digitizate și incluse în biblioteci digitale sau în arhive digitale sunt diferite, ca abordare și ca funcționalitate, de manuscrisele din aceeași situație. Manuscrisele însoțite de metadate solide oferă posibilitățile de elaborare a unor lucrări riguroase de critică genetică (...de pildă). Periodicele, însă, oferă oportunități precum cele descrise mai sus, iar accesul cât mai ușor și mai rapid la colecții cât mai mari permit elaborarea unor lucrări ample de revuistică și istoriografie literară (...de pildă). Din acest motiv, existența și utilitatea bibliotecilor și arhivelor digitale ușurează, prin conținutul și construcția lor, cercetările de această natură. Trebuie, însă, pusă problema de ordin legal. UbuWeb14 este, până în acest moment, una dintre cele mai cunoscute și cele mai folosite arhive digitale de avangardă. Doar că e (cam?) ilegală.
În cuvintele lor: fondată în 1996, „UbuWeb is a pirate shadow library consisting of hundreds of thousands of freely downloadable avant-garde artifacts. By the letter of the law, the site is questionable; we openly violate copyright norms and almost never ask for permission. Most everything on the site is pilfered, ripped, and swiped from other places, then reposted. We’ve never been sued—never even come close. UbuWeb functions on no money—we don’t take it, we don’t pay it, we don’t touch it; you’ll never find an advertisement, a logo, or a donation box. (…) Most important, UbuWeb has always been and will always be free and open to all: there are no memberships or passwords required”15. Nimic de câștigat, nimic de pierdut. Platforma a pornit dintr-o dorință sinceră de a salva de la distrugere anumite volume aflate în degradare și astfel a crescut într-un (în lipsa unei exprimări mai bune) depozit de PDF-uri. Documentele sunt, într-adevăr, multe și diverse, dar sunt simple colecții de imagini grupate, folosibile în scopuri didactice, de pildă. În lipsa unei acoperiri legale, o altă problemă este cea a serverelor – „UbuWeb can be construed as the Robin Hood of the avant-garde, but instead of taking from one and giving to another, we’re giving to all. UbuWeb is as much about the legal and social ramifications of its self-created distribution and archiving system as it is about the content it hosts. In a sense, the content takes care of itself, but keeping it there at the site has proved to be a trickier proposition. The sociopolitical maintenance of free server space with unlimited bandwidth is a complicated dance, often involving the dodging of darts thrown by individuals who call foul play on copyright infringement”16.
Monoskop este o altă platformă cu funcționalități de arhivă digitală de avangardă, însă se supune mai atent legilor de copyright – „Some of the text, images, graphics, audio and video clips, and other content of this website (collectively, the "Content"), are protected by copyright law, where the copyright is owned by third parties. Monoskop is making the third-party Content available to you under the fair use doctrine. Fair use permits only certain limited uses of the Content”17. În materie de avangardă românească, există PDF-urile complete ale tuturor periodicelor, însă este dată de fiecare dată sursa, împreună cu linkurile către bibliotecile digitale care dețin numerele respective (din Contimporanul, 75HP, Punct, Integral, Periszkop și Alge)18: Biblioteca Digitală BCU Cluj, Biblioteca Digitală a Bucureștilor, Beinecke Rare Book & Manuscript Library, Bibliothèque Kandinsky, NYPL Digital Library.
Periodicele de avangardă românească în Biblioteca Digitală BCU Cluj
Biblioteca Digitală a BCU Cluj poate fi accesată la http://dspace.bcucluj.ro/ însă, pentru discuția de față, periodicele19 românești de avangardă pe care le deține și pe care le-a digitizat (în adevăratul sens al cuvântului) sunt după cum urmează:
- CONTIMPORANUL / redactor: I. Vinea. - An.2(1923)-An.9 (1930). - Bucureşti, 1923-1930.
Revistă de avantgardă, cu program constructivist.
Apare la București, săptămânal (3 iun. 1922 - 7 iul. 1923), apoi lunar (apr. 1924 - ian. 1932).
Biblioteca Digitala BCU Cluj: Contimporanul (1923-1930)
- PUNCT. Revistă de artă constructivistă internațională (1924-1925)
Dir. Scarlat Callimachi; red. Şt. Roll.
Punct reprezintă una dintre manifestările semnificative ale avangardei româneşti interbelice.
"Vrem artă nouă intr-o ţară liberă şi nouă. Noi nu vrem nici pretextul tradiţiunii în artă, încît ne este mult mai uşor ca alte popoare să apucăm pe drumul acesta necunoscut al formelor noi. Celor slabi şi învechţi în veşminte le zicem tare: Vae Victis!"
Scarlat Callimachi, nr. 4/1924.
În ultimul număr se anunţă fuzinarea revistei cu Contimporanul.
Biblioteca Digitala BCU Cluj: Punct (1924-1925)
- INTEGRAL: revistă de sinteză modernă : organ al mişcării moderne din ţară şi străinătate / red. F. Brunea, Ion Calugaru, M.H. Maxy, Ilarie Voronca. - An.1(1925)-3(1928). – București.
- UNU: avantgardă literară. - An.1(1928)-An.5(1932). - Bucureşti ; Dorohoi, 1928-1932. - ; 32 cm.
Biblioteca Digitala BCU Cluj: Unu (1928-1932)
- ALGE (1930-1931) Revistă de artă modernă. Apare la București, neregulat (sept. 1930 - 5 iul. 1931). Dir. Aureliu Baranga. Programul revistei se înscrie în mișcarea artistică de avangardă din România. Dimensiunile de caiet-album, calitatea deosebită a hârtiei, diferit colorată de la număr la număr, litera variată, paginarea extravagantă sporesc nota de originalitate a tipăriturii. Colaborează: Mattis Teutsch, Gherasim Luca, Mihai Hubert, Paul Păun.
Biblioteca Digitala BCU Cluj: Alge (1930-1931)
În anii următori vor mai fi, cu siguranță, numeroase proiecte-pilot de digitizare care vor lua avangardele ca punct de pornire experimental. Terenul semantic vizual pe care îl oferă le fac atrăgătoare tocmai pentru posibilitățile de testare a tehnologiilor mai vechi și mai noi în acest domeniu. Posibilele noi interpretări ale operelor sau ale sub-curentelor pot răsări astfel din polemicile duse deja în trei: un dialog între critici și o mașină-arbitru (chiar dacă verdictele date de ea sunt sau nu lipsite de nuanțe hermenutice, nu spune nimeni că nu te poți certa și cu arbitrul). Instrumentele filologice de disecare (sau de cosmetizare, de ce nu) a unui text, a unei imagini, a unui text-imagine se îmbogățesc exponențial.
______________________________
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* E-mail: anca_chiorean91@yahoo.com
1 Ioana Bot și Constantin Vică, citați în Sidonia Bogdan, „Academia Română, depozitul Caietelor Eminescu”, Dilema veche, nr. 621, 14-20 ianuarie 2016: https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-in-cultura/articol/academia-romana-depozitul-caietelor-eminescu
2 Mihai Maga, „Critical Exploration of Medieval Philosophy with Digital Humanities Tools: Challenges and Solutions”, Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities, Vol. XXII (2017), no. 1, p. 230. DOI:
https://doi.org/10.26424/philobib.2017.22.1.13
4 „O discuție despre: Arhiva «Sașa Pană», avangarda românească și Tristan Tzara”, consemnată de Nicolae Țone, Aldebaran, nr. 2-4, 1996, p. 40.
6 TextImage. Perspectives on the History and Aesthetics of Avant-garde Publications, edited by Erwin Kessler, Institutul Cultural Roman, Bucuresti, 2008, p. 24.
7 John Hollander, Vision and Resonance. Two senses of Poetic Form, New York, Oxford University Press, 1975, p. 246.
8 https://bluemountain.princeton.edu/
9 The Journal of Modern Periodical Studies, Vol. 8, No. 2, 2017, Special Issue: Digital Archives, Avant-Garde Periodicals.
10 Joshua Kotin, Digital Archives, Avant-Garde Periodicals: An Introduction”, The Journal of Modern Periodical Studies, Vol. 8, No. 2, 2017, Special Issue: Digital Archives, Avant-Garde Periodicals, p. vi.
11 Laure Thompson, David Mimno, „Computational Cut-Ups: The Influence of Dada”, The Journal of Modern Periodical Studies, ed. cit., p. 180.
13 Effie Rentzou, „What Makes Dada Dada? A Response to Thompson and Mimno”, The Journal of Modern Periodical Studies, ed. cit., p.197.
15 https://www.ubu.com/resources/about.html
17 https://monoskop.org/About_Monoskop
18 https://monoskop.org/Romania#Avant-garde
19 Biblioteca Digitala BCU Cluj: 4. PERIODICE - Időszaki kiadványok - Periodicals - Zeitschriften
