Drd. Paula Cotoi*
bibliotecar - Colecţii speciale
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Colecțiile Speciale ale Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca, păstrează un bogat și valoros fond de manuscrise, cuprinzând de la codici care datează din Evul Mediu, la lucrări de istorie, drept, filozofie și teologie din epoca modernă și la documente de familie sau cu caracter personal. În această ultimă categorie pot fi încadrate și alba amicorum, caietele de amintiri ale studenților de odinioară. Câteva dintre ele au fost recent prezentate publicului în cadrul expoziției „Cuvântul ca suvenir. Caietele de amintiri – Lectura peste ani” organizată cu ocazia Zilei Naționale a Lecturii. Dacă un astfel de eveniment impune o serie de limite în privința numărului pieselor expuse, amplitudinii descrierilor, posibilității etalării unei singure file, pandantul său on-line – expoziția virtuală disponibilă pe site-ul BCU Cluj1 - încearcă să rupă aceste bariere, oferind deopotrivă posibilitatea unui acces mai larg și mai facil. În același sens, lucrarea de față propune o prezentare mai detaliată a tuturor exemplarelor păstrate în biblioteca noastră.
Sintagma latină „album amicorum” – folosită pentru a desemna acest gen de scrieri – s-ar putea traduce drept „carte a prietenilor” sau „a prieteniilor”. În spatele acestui nume se ascund caiete de amintiri ale studenților din perioada premodernă și modernă, în care adunau dedicații din partea prietenilor, colegilor, profesorilor, a patronilor, ori a altor persoane cu care au interacționat. Tradiția lor originează în Germania și datează din secolul al XVI-lea, când era în vogă colectarea autografelor marilor personalități ale Reformei religioase. În veacurile XVII-XIX practica se răspândește în cercurile academice, unde se bucură de o mare popularitate. Călătoria de studii în care se angajau învățăceii acelor vremuri – dând naștere unui important fenomen în istoria educației, acela de peregrinatio academica – prilejuia contactul cu colegi și profesori din alte colțuri ale Europei, aceste întâlniri fiind surprinse în însemnările redactate pe paginile respectivelor albume.
În fondurile de patrimoniu ale BCU Cluj se păstrează douăsprezece exemplare, datând din secolele XVII-XIX, care au aparținut unor transilvăneni. Cel mai timpuriu, este albumul lui Johannes Finck (Ms. 6732), un personaj din a cărui biografie se cunosc doar puține aspecte. Cert este că era originar din Brașov, de unde pleacă la mijlocul secolului al XVII-lea spre Wittenberg. În decursul anilor 1648-1656 ajunge și la Riga, Hamburg și Leipzig. Caietul său de amintiri, conținând însemnări în limbile latină, greacă, ebraică și germană, se remarcă prin câteva dedicații deosebite prin faptul că sunt însoțite de desene, note muzicale sau reprezentări ale însemnelor heraldice ale semnatarilor. Ilustrativă pentru călătoria sa prin Țările Baltice este dedicația unui alt transilvănean, Petrus Filkenius, pe care l-a întâlnit la Riga și al cărui desen surprinde tocmai un aspect din peisajul marin (Img. 1).
Img. 1: Dedicația lui Petrus Filkenius către Johannes Finck, însoțită de un desen (Ms. 673, f.105r).
În ordine cronologică, urmează un album care a circulat în familia Schirmer din Sibiu (Ms. 6753). Majoritatea inscripţiilor sunt dedicate lui Anton Schirmer (1626-1658) - fiul farmacistului sibian Georg Schirmer - peregrin în perioada 1651-1654, ajuns ulterior predicator la Sibiu, în 1657. El își începe albumul la plecarea spre universitatea din Wittenberg, drumul său trecând prin Wrocław, Hamburg, Lüneburg, Helmstedt sau Braunschweig, adunând nu mai puțin de nouăzeci și opt de dedicații, în limbile latină, greacă, ebraică și germană. În același caiet sunt copiate unele inscripții adresate lui Johannes Hossmann din Rupea - probabil chiar coleg al lui Anton, întrucât și-au semnat reciproc în albumele lor - și câteva însemnări din secolul al XVI-lea (1566-1568), dedicate unui strămoș al familiei Schirmer. Alte două inscripții originale datează din anii 1680 și 1684, fiind destinate lui Paulus Schirmer. Astfel, prin caracterul său compozit, acest album al prietenilor devine, concomitent, și un album de familie, fiind nu numai un depozitar al amintirilor personale, ci și al unei memorii genealogice. Probabil aceluiași Paul îi aparține albumul cu cota Ms. 6744, care se deschide cu o reprezentare a însemnului heraldic al familiei Schirmer (Img.2), identică cu cea redată pe pagina de titlu a albumului lui Anton. Cele două exemplare se aseamănă și prin legătura în piele, bogat ornamentată cu decoruri aurite. Albumul cuprinde optzeci și patru de însemnări, din perioada 1681-1685, vreme în care Paulus Schirmer a călătorit prin Europa, plecând prin Cluj și oprindu-se în orașele Wrocław, Brzeg, Dresda, Leipzig, Delitzsch, Nürnberg, Augsburg și Viena. Cele mai multe dintre dedicații au fost redactate în limbile germană și latină, dar se regăsesc și inscripții în italiană, citate în ebraică, precum și câteva note în franceză și engleză ce par a fi fost adăugate ulterior, în secolul al XVIII-lea. Demne de menționat sunt și cele opt ilustrații, foarte diverse ca tematică și tehnică de realizare, care fie însoțesc însemnări, fie decorează pagini întregi fără a putea fi puse în legătură cu o anumită dedicație.
Img. 2, Însemnul heraldic al familiei Schirmer pe pagina de titlu a albumului lui Paulus Schirmer (Ms. 674, f. 1r)
Din secolul al XVIII-lea se păstrează un număr mai mare de exemplare, indicând o amplificare a acestei practici. Sașilor din sudul Transilvaniei, din veacul anterior, li se alătură studenți maghiari din alte zone ale regiunii. Este și cazul lui Borosnyai Lukács János (1694-1760). Înainte de a pleca la studii în străinătate, acesta a studiat la colegiul din Aiud, unde ajunge și lector, pentru ca apoi să predea la Ocna Sibiului. În albumul său (Ms. 672) semnează și unui dintre profesorii cu care s-a pregătit la Aiud, alături de colegii și dascălii pe care i-a întâlnit între 1721 și 1726 la Leiden, Franckfurt am Oder sau Berlin. Întors acasă, din 1727 a fost pastor reformat la Aiud, iar din 1735, profesor la Odorheiu Secuiesc, la 1749 ajungând episcop al Bisericii Reformate din Transilvania. Din aceeași perioadă datează și albumul lui Borosnyai Nagy Márton (? - 1738) – fiul lui Borosnyai Nagy Sámuel, pastor în Ocna Sibiului. La rândul său, acesta a învățat la colegiul din Aiud, înainte de a urma studii universitare în Europa. Călătorește la Debrecen, Sárospatak, Leipzig, Franckfurt, Berlin, Hamburg, Halle, Franeker și Amsterdam, specializându-se în medicină. La Halle obține o diplomă în științe, iar în colecțiile BCU Cluj se păstrează două exemplare ale disertației susținute în acest context, la 1728, cu titlul Dissertatio inauguralis medica de potentia et impotentia animae humanae in corpus organicum sibi junctum. S-a întors acasă în 1729, lucrând mai întâi ca medic de casă a lui József Teleki; de acolo a plecat la Sibiu, unde ajunge medic-șef al Transilvaniei. Între numeroasele dedicații pe care le-a adunat, în limbile latină, franceză, germană, greacă și ebraică, unele fac referire la studiile urmate și la profesia aleasă. Astfel, Samuel Pap Kolosvári, un coleg ardelean pe care-l întâlnește în 1728 la Franeker, alătură semnăturii sale un citat din Eccleziastic (38: 3): Scientia Medici exaltabit caput ejus, et coram Magnatibus in admiratione erit. (Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat). Din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se păstrează albumul lui Michael Maisch (Ms. 670). Despre acest personaj nu avem prea multe informații; știm doar că era din Bistrița, dar urma lui se pierde după plecarea la studii. Drumul său a trecut prin Tübingen, Reutlingen și Augsburg în perioada 1763-1799. Dat fiind intervalul de timp destul de îndelungat, nu este exclus ca Michael să fi rămas în Germania, continuând să adune dedicații și după ieșirea de pe băncile universității. De altfel, un Michael Maisch von Bistritz aus Siebenbürgen este semnalat ca preot în Neipperg (Germania), între anii 1766 și 1783, iar însemnările consemnate în album indică, într-adevăr, că posesorul a urmat studii de teologie. În același domeniu s-a instruit și Baczoni Incze Sámuel (1765-1839), care în 1785 pleca de la Cluj prin Pesta, spre Viena, Utrecht și Leiden. Cele mai timpurii dedicații din albumul său (Ms. 6685) datează din perioada în care a studiat la Colegiul Reformat din Cluj. De pildă, Kibédi Sámuel îi adresează un sfat și o încurajare, în limba germană, pentru drumul pe care urma să-l înceapă: Denk, dass nichts seelig macht, als die Gewissens-Ruh/ Und dass zu deinem Glück dir nimand fehlt als Du (Gândește-te că nimic nu te face fericit ca liniștea conștiinței și că pentru fericire nu ai nevoie de nimeni, decât de tine). Întors acasă, va deveni pastor reformat și, mai târziu, protop reformat de Cluj-Călata. Un alt exemplar a aparținut lui Schwarz Michael (Ms. 666), un brașovean născut în 1754. După studiile la gimnaziul din orașul natal, pleacă la universitate la Tübingen în 1781. Studiază muzica, dar dobândește și cunoștințe de științe și mai ales de teologie. După peregrinarea prin Europa, în care ajunge la Göttingen, Bratislava, Offenbach am Main, Kassel, Erlangen, Viena și Regensburg, se întoarce la Brașov și din 1787 este angajat al gimnaziului, ca profesor de muzică. Apoi ajunge cantor, iar din 1796 este numit predicator al orașului. Albumul său începe cu un text despre prietenie, în limba germană, cu titlul: Sehnsucht nach Freundschaft, probabil copiat chiar de posesor. În continuare se regăsesc dedicaţiile în limbile germană, latină și franceză, dintre care șapte vin din partea unor profesori ale căror cursuri le-a audiat. Se remarcă cea a lui Isaac de Colome du Cluj (1708-1795), profesor de franceză și filozofie la Universitatea din Göttingen, însoțită de o gravură cu portretul său, realizată de Ernst Ludwig Riepenhausen (Img. 3).
Img. 3, Dedicația lui Isaac de Colome du Clos pentru Michael Schwarz, însoțită de o gravură cu portretul semnatarului (Ms. 666, ff. 37v-38r)
La Göttingen studiază și Pákei József (1759–1802), ajuns mai târziu profesor la colegiul unitarian din Cluj. În perioada 1784-1799 călătorește prin Praga, Halle, Berlin, Leipzig, Kassel, Dresda, Wittenberg, Berlin, Magdeburg, Halberstadt, Ulm și Viena. Albumul său (Ms. 667) cuprinde printre dedicațiile în latină, greacă, germană, engleză, franceză și maghiară o scurtă listă cu numele unor persoane care au audiat cursuri de filosofie începând din anul 1796, fără a se preciza însă la ce universitate, care nominalizează patru transilvăneni, posibil semn al solidarității care se lega la depărtare de casă între studenții cu origini comune.
Alte două cărți ale prietenilor datează din secolul al XIX-lea. Albumul care a aparținut lui Branyicskai Nagy László (1776-1836) este un exemplar (Ms. 669) cu circulație strict locală: Târgu Mureș, Deva, Orăștie etc. Mai mult decât atât, dedicațiile nu sunt din perioada în care posesorul își efectua studiile, ci din vremea în care își începea cariera de avocat, la Orăștie. Semnatarii dedicațiilor, consemnate în limbile latină și maghiară, sunt în general colegi de breaslă, alți avocați transilvăneni și notari ai Tablei Regale. Astfel, se observă că o dată cu trecerea timpului acest gen de scrieri nu mai consitituie strict apanajul mediului universitar, practica se răspândește și spre alte cercuri. Despre această evoluție mărturisește și albumul contelui Kuun László (1800–1881), tatăl lingvistului și orientalistului Kuun Géza. Exemplarul său (Ms. 6776) este tipărit, cuprinzând câteva pagini cu maxime și gravuri (Img. 4), intercalate de file albe pe care prietenii își puteau așterne urările, îndemnurile, gândurile pentru posesor. Dedicațiile primite în acest caz sunt redactate în limbile franceză, germană și maghiară, fără a se preciza de fiecare dată localitatea în care au fost consemnate, dar din nou reconstituie un traseu mai degrabă transilvănean. La cota Ms. 30587 se regăsește un alt caiet de amintiri, diferit însă de toate cele prezentate. Însemnările redactate la începutul secolului al XIX-lea nu sunt adresate cuiva anume, constituind mai degrabă o colecție de versuri, sentințe și maxime. Doar una dintre ele transmite un mesaj către un profesor, din partea a trei discipoli. În plus, caietul conține câteva liste de nume, lăsând să se înțeleagă că albumul a funcționat în cadrul gimnaziului din Sighetul Marmației, adunând informații despre elevii săi și însemnări din partea lor.
Img. 4, Dedicație adresată lui Kuun Géza, redactată pe o filă intercalată înaintea unei gravuri cu o vedere a orașului Viena (pp. 100- 101).
Așadar, plasate la întâlnirea dintre privat și public, alba amicorum constituie prețioase surse pentru recuperarea datelor biografice ale posesorilor și semnatarilor, dar și pentru conturarea rețelelor sociale din epoca premodernă și modernă. La nivel individual, permit identificarea intelectualilor timpului și cunoașterea parcursului lor, atât în sens geografic, cât și ca traiectorie educațională și profesională. În măsura în care cuprind citate, dedicațiile dezvăluie câte ceva din afinitățile culturale și din lecturile studenților, familiarizați după câte se pare nu doar cu cultura clasică, ci și cu scriitorii contemporani lor. În perspectivă globală, aceste caiete de amintiri descoperă modalitățile în care se articulează viața universitară și tipurile de sociabilitate care se configurează în Europa, oferind exemple timpurii de rețele comunitare. În egală măsură, prin urmărirea acestor legături interpersonale, documentează transferul ideilor, mobilitatea și cosmopolitismul acestei lumi. Profesorul și istoricul Doru Radosav rezumă caracteristicile acestui gen de scrieri astfel: „Aceste albume ale prietenilor, dincolo de conținutul lor tipizat (dedicații, devize, sentințe), relevă dimensiunile și geografia prieteniilor și, deopotrivă, ilustrează cât de facile și plenare au fost comunicările și intersecțiile lumii intelectuale de atunci, care prin peregrinatio academica, prin cultura și depozitarea colegialității și a prestigiului, fac proba atât a unei solidarități și amiciții intelectuale, cât și a unei etalări emblematice și pregnante a individualității”8.
______________________________
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
* E-mail: paula.cotoi@bcucluj.ro
1 Link de acces: https://www.bcucluj.ro/ro/noutati/cuvântul-ca-suvenir
2 Exemplar digitizat, accesibil la adresa: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/13242
3 Exemplar digitizat, accesibil la adresa: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/13244
4 Exemplar digitizat, accesibil la adresa: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/13243
5 Exemplar digitizat, accesibil la adresa: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/13241
6 Exemplar digitizat, accesibil la adresa: http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/13245
7 Exemplar digitizat, accesibil la adresa: https://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/13231/1/BCUCLUJ_FCS_MS3058.pdf
8 Doru Radosav, Cartea cu prieteni. Solidarităţi intelectuale interetnice în Transilvania secolului al XVII-lea, Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2016, p. 183.
