Tematicile abordate de „Publicaţiile periodice româneşti” în anii 1936-1944

Maria Buturugă*

bibliograf – Bibliografie Națională
Biblioteca Academiei Române, București

 

În această vară a fost publicată partea 1, literele A-K, a tomului VI, pentru anii 1936-1944, din bibliografia naţională retrospectivă Publicaţiile periodice româneşti, propunând 2.628 titluri începând cu o literă din prima jumătate a alfabetului, care au fost răsfoite în spațiul publicistic românesc, în preajma celei de a doua conflagraţii mondiale.

Acum exact un an, anunţam definitivarea volumului, în numărul [https://www.bcucluj.ro/ro/bb/bb-numar11-articol7] pe noiembrie 2021 al revistei online Breviaria Bibliothecaria, a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, evidenţiind felul în care zona Clujului a participat cu bogat material bibliografic, la atingerea ţintei exhaustivităţii pe care colectivul de bibliografi o urmăreşte cu consecvenţă. Acum, volumul este pregătit să se întâlnească cu cercetătorii săi, propunând publicaţii periodice care acoperă tematic, mare parte din ramificaţiile Clasificării Zecimale Universale – după cum vom vedea în continuare.

*

Un foarte scurt istoric despre bibliografia națională retrospectivă Publicaţiile periodice româneşti e necesar, şi începe de la Planul bibliografic al culturii românești, elaborat de Ioan Bianu, la finalul secolului XIX, în 1895 - plan care se continuă încă, concretizându-se într-o serie de şapte tomuri, în ceea ce priveşte publicaţiile periodice româneşti. Primul tom a fost realizat de Nerva Hodoș și Al. Sadi-Ionescu, şi apare în 1913, pentru periodicele anilor 1820-1906. Al doilea tom, îngrijit de George Baiculescu, apare abia în 1969, pentru perioada 1907-1918, însoțit de un Supliment la primul tom, pentru anii 1790-1906. Al treilea tom este publicat în anul 1987, pentru perioada 1919-1924. În 2003, apare al patrulea tom, pentru anii 1925-1930. Tomul al cincilea prezintă în trei părți anii 1931-1935, publicate în 2009, 2012 și 2017. Acum, avem la îndemână bibliografia retrospectivă a publicațiilor periodice românești cu titluri din prima jumătate a alfabetului, din perioada 1936-1944, în cel de al şaselea tom. Se lucrează, desigur, la partea a doua a acestui al şaselea tom, urmând ca tomul al şaptelea să se refere la anii 1944-1952 ai publicisticii româneşti, unde se opreşte bibliografierea la Biblioteca Academiei Române - anul 1952 fiind anul de la care Biblioteca Naţională a României se ocupă de bibliografierea curentă românească, pentru monografii şi publicaţii seriale româneşti.

*

Multe sunt publicațiile de informare generală [CZU 050], centrală sau locală, mai mult sau mai puțin evident politizate: Acțiunea Putnei, la Focșani; Analele progresului românesc și Atlas, la București; Bihorul, la Beiuș; Biruința, la Timișoara și Arad; Cîmpul, la Lița, în județul Teleorman, lângă Roșiorii de Vede; Chemarea, la Iași; Curentul lui Pamfil Șeicaru, la București; Cuvânt nou, la Cluj și Brașov; Cuvântul satelor, la Lugoj și Timișoara; Ecoul Dâmboviței, la Târgoviște; Ellenzék și Estilap, la Cluj; Erdélyi közgazdaság, la Cluj și Budapesta; Frăția creștină, la Galați; Frontul Românesc al provinciei, la Buzău; Fulgerul, la Brăila; Gazeta de Vest, la Oradea; Haiarden, a comunității evreiești bucureștene; Hargita, la Odorheiu-Secuiesc; Hiradó, la Târgu-Mureș; Informatorul independent, la Piatra Neamț; precum și: Aiudul, la Aiud; Cetatea Hotinului, la Hotin; Chemarea Buzăului, la Buzău; Clujul, la Cluj; Informatorul Dorohoiului, la Dorohoi.

Am să detaliez, în continuare, 12 dintre tematicile mai deosebite: stenografie, biblioteci, periodice pe problematica refugiatului, cooperare pentru transport pe Dunăre, muzee, ocultism, monarhie, antroplogie culturală, modă, matematică, tratamente terapeutice nemedicale şi apicultură.

*

Istoricul și utilitatea stenografiei [CZU 003.27] sunt dezvoltate de un Buletin stenografic la Ploiești, apărut în câteva numere, în anii 1936-1937. La Bucureşti, o revistă de stenografie cu titlul Stenograful, conţinând cursuri de specialitate și articole privind istoricul și mișcarea stenografică la nivel internațional, fusese fondată în 1906, ca „organ al Societății Române de Stenografie”, de Henri Stahl, inventatorul sistemului românesc de stenografie, revistă ce reapare în 1939, avându-l ca director pe Aurel Boia, doctor în filosofie şi litere, expert grafolog, care va scoate un Carnet săptămânal al Revistei Stenograful, în anii 1942-1943, cu informații și exerciții stenografice.

*

Pentru că subiectul „biblioteci” [CZU 01] ne interesează direct, observăm cum Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, Biblioteca Ateneului Popular „Emuna” din Galați, Biblioteca Muzeului şi Arhivei Istorice a „Templului Coral” din Bucureşti, Biblioteca Centrală a Direcțiunii de Studii din Biroul de documentație tehnică a CFR şi chiar  Comisiunea Bibliotecilor „Casei Şcoalelor” şi-au publicat buletine specializate, cuprinzând articole şi recenzii, pe lângă informaţii legate de dezvoltarea propriilor colecții.

*

În mod neaşteptat - sau nu -, întâlnim în tomul VI al publicaţiilor periodice româneşti şi periodice care urmăresc interesele refugiaţilor [CZU 050-054.73].

La Bucureşti, Ardealul, un „organ liber de luptă și afirmare românească a refugiaților și expulzaților din Ardeal”, apare săptămânal, începând cu 16 februarie 1941, până în 1946, cu texte semnate de: Simion Mehedinți, Ștefan Manciulea, Ion Clopoțel, Gherasim Pintea, Paul Jurca, Leontin Brudașcu, Corneliu Coposu, Gabriel Țepelea, Petre Moldovan, Sever Stoica, Petru Bănescu, Nicolae Brana și alţii, avându-l ca director pe Anton Ionel Mureșeanu, propunând un profil social, politic și cultural menit să sublinieze identitatea națională românească a Ardealului în perioada cedării acestuia către Ungaria (1940-1944).

O publicaţie cu profil social, cultural, religios, literar și politic, Cuvânt moldovenesc de la Chişinău, se subintitulează „foaie săptămânală pentru refugiați”, în mai-iulie 1944, şi „foaie refugiată din Chișinău”, în 13 august 1944, în ultimele sale treisprezece numere din cel de al XXIX-lea an de vârstă, apărute la Târgu-Jiu, avându-l ca director-proprietar pe Sabin Popescu-Lupu.

La Bălți, cu sedii redacționale şi la Cetatea Albă, Ismail, București, Chișinău şi Cernăuți, mai apoi la București, Chișinău, Cernăuți, Iași, Soroca şi Ismail, apare o  publicaţie cu profil social, cultural, politic, cu informații din țară și străinătate, cu titlul Glasul Moldovei, ca „ziar de afirmare românească” fondat în anul 1931, care va purta eticheta „ziarul refugiaților”, începând cu 17 august 1940, pe ultimele sale zece numere, până în ziua de 29 a aceleaşi luni a aceluiaşi an, după ce nu mai apăruse din februarie.

Pentru că, începând cu septembrie 1939, peste 50.000 de refugiaţi polonezi şi-au găsit adăpost în România - unii, pentru următorii vreo cincisprezece ani -, Comisia Americană pentru Ajutorarea Polonezilor a subvenţionat editarea buletinului refugiaților polonezi din România, Biuletyn Uchodźców Polskich w Rumunii, în limba poloneză, bibliografiat în acest tom, pentru perioada 1940-1942, începând cu numărul 96, şi cunoscut ca apărând până la începutul anului 1942, ultimul număr văzut fiind numărul 304.

În anii 1940-1942, a apărut şi un „organ pentru apărarea refugiaților români de pretutindeni”,  George Gregorian fiind fondator și director politic pentru Gazeta refugiaților, care va purta titlul Gazeta țării, de pe la mijlocul anului 1941, când se reorientează tematic, subintitulându-se „organ de luptă pentru reîntregirea țării/neamului”.

Cronica, „organul cultural și informativ al Astrei, despărțământul Baia Mare”, urmează să se mute la Bacău, la începutul anului 1941, când îşi spune „gazetă culturală informativă refugiată din Nordul ocupat al Ardealului”, pentru ultimele sale opt apariţii, având ca fondator, redactor responsabil și proprietar pe Gheorghe Crișan.

*

Despre cooperare pentru transport pe Dunăre [CZU 061:656.62(Dunărea)], se scrie la Bucureşti şi Galaţi.

Revista Europei Centrale și de Sud-Est, Affaires danubiennes, publicație bucureşteană de limbă franceză, cuprinde articole cu profil economic, politic și cultural, prezentare de rapoarte și analize de documente și acorduri internaționale privind țările riverane Dunării, în anii 1938-1942, sub îngrijirea Comitetul Centrului de Înalte Studii Internaționale, condus de Dimitrie Gusti.

Buletinul Administrației generale a Pescăriilor și Ameliorării Regiunei Inundabile a Dunării, cuprinzând memorii, studii și rapoarte, are o singură apariţie, în aprilie 1937, sub preşedinţia lui Grigore Antipa.

Buletinul Direcțiunii Dunării Maritime, editat de Administrația Comercială din Ministerul Aerului și Marinei, apare lunar în 1939-1942, conținând, în limbile română, franceză, germană și italiană, rapoarte de activitate, statistici, sondaje, planuri hidrografice.

Un buletin cu date statistice privind navigația pe Dunăre în România, Bulletin de la Commission Européenne du Danube, al Comisiei Europene a Dunării, apare la Galați, în 1937-1939, în paralel cu The Danube market and shipping report, din perioada 1937-1941, un buletin maritim al Dunării, fondat de ramura gălăţeană a puternicei familii chefalonite, din industria navală şi maritimă, Likiardopoulos.

*

Şi muzeele [CZU 069] tipăresc buletine proprii, precum Muzeul Municipiului Bucureşti şi alte muzee din Bucureşti, Muzeul şi Archiva Istorică a Templului Coral, Muzeul Județului Vlaşca „Teohari Antonescu” şi Muzeul Militar Național; apoi Muzeul Botanic de la Universitatea din Cluj şi alte muzee din Cluj, Muzeul Limbii Române „Dacoromania”, Muzeul „Carpatina Ardeleană” şi Erdélyi Múzeum al Asociației Muzeului Transilvaniei; Muzeul Național de Istorie Naturală din Chişinău, Muzeul Regional al Basarabiei, tot la Chişinău; Muzeul Bucovinei, la Cernăuți; Muzeul Arheologic al Societății de Istorie, Arheologie şi Etnografie din Târgu-Mureş; sau „Apulum”, buletinul Muzeului Regional Alba-Iulia, toate propunând informaţii specifice.

*

Pe teme oculte, adică despre ocultism [CZU 133], citim la Bucureşti, Constanța, Craiova şi Focşani. Reviste cu profil declarat spiritist sunt Astralis, Axa lumii spirituale şi Graiul focului ceresc a bunătății samaritene. „Raze din lumea invizibilului” trimite „revista pentru studiul fenomenelor supranaturale” Astralis, de la Craiova, lunar, timp de treisprezece ani, din 1932 până în 1944, avându-l ca director pe Ioan M. Russu. Într-un singur număr apare Axa lumei spirituale, la Focșani, ca revistă pe lângă Cercul spiritist „Axa”, în anul 1938, alegându-şi ca director spiritual pe Bogdan Petriceicu Hașdeu; în timp ce la Constanța, apăruse tot într-un singur număr Graiul focului ceresc a bunătății samaritene, cu subtitlul „revistă ocultă”, sub direcţiunea lui G. I. Firoiu.

„Organul Academiei Magica pentru prevenirea pericolelor la care sunt expuși cei ce nu cunosc ocultismul”, cu titlul Călăuza științelor oculte, apare la București, de pe la 1930, având un singur număr pe perioada vizată de noi, în iunie 1937, cu mențiunea: „număr gratis de probă” - probabil că nu a trecut proba, din moment ce nu a mai apărut ulterior. La Craiova, Biblioteca metapsihică, o „revistă de filosofie și etică spiritualistă”, apare variabil, prima dată în noiembrie 1933, cu bogat material ilustrativ, fiind fondată de Mihail Drăgănescu, promovând ocultismul și yoga, până în decembrie 1936.

*

În preajma celui de al doilea război mondial, suntem într-o perioadă în care monarhia [CZU 321.727] avea de apărat o imagine care pierdea mult din cauza atitudinii dictatoriale a lui Carol al II-lea, dincolo de tot mai pronunţatele atacuri din exterior, socialist-comuniste, desigur. Cunoaştem trei publicaţii periodice concentrate pe această temă. Un „ziar dinastic, naționalist, aprig antipoliticianist”, cu titlul Ajunge, apare la București, în zece numere, între 1 octombrie 1937 şi 12 ianuarie 1938, în format de ziar, adică de dimensiuni 63×42, dar variabil, sub direcţiunea căpitanului George G. Coandă, cu informații despre Familia Regală a României.

Un „organ de propagandă națională, de doctrină, faptă și informație românească”, de format şi mai mare, 65×48, purtând titlul Datoria, este fondat la București, de Traian Ionescu, iniţial pentru interesele demobilizaţilor, ca „organ pentru apărarea intereselor foștilor combatanți”, în 1 ianuarie 1931, dar adăugând ca al treilea subtitlu „tribuna cultului monarhic”, din 25 ianuarie 1937. Avându-l ca redactor pe Mihail Marinescu, publică şi câteva numere festive, dedicate „restaurației”, aniversării Regelui sau Constituției.

*

O singură publicaţie găsim la subiectul antroplogie culturală [CZU 39], avându-i ca proprietari pe inginerul Mihai Popovici, colonelul Constantin Comănescu și publicistul V. I. Zorca, şi propagând ideea promovată în România de academician Constantin I. Istrati, pe final de secol XIX şi început de secol XX. Flacăra sacră, ca „organ pentru propagarea cremațiunii umane în România”, apare din 1 decembrie 1934, lunar, pentru şapte ani, până în iulie 1940, abordând problema incinerării umane, în texte semnate, printre mulţi alţii, de arhimandritul Calinic Popp Șerboianu.

*

Moda [CZU 391] nu este neapărat un subiect neaşteptat, mai ales la București, dar când primul titlu întâlnit în lista alfabetică este Bărbatul și moda, nu se poate să nu atragă atenţia. Această publicație cu articole de modă pentru bărbați, cu bogat material ilustrativ, ar fi vrut să apară lunar, însă nu cunoaştem decât trei numere, pe parcursul anilor 1937 şi 1938.

Încă din februarie 1926, continuând până în 1937, apare lunar „revista tehnico-profesională” cu titlul Croitorie și artă, un „organ oficial al Academiei Superioare de Croitorie și Mode, pentru dezvoltarea și perfecționarea technicei în arta îmbrăcămintei”, sub direcţiunea lui D. Theodorescu, redactat de Th. Gh. Nicoară, cu bogat material ilustrativ și cu planșe pentru articolele despre modă.

De la finalul anului 1934, începe să apară Croitorul și moda, „organul croitorimei din România”, „revistă technică profesională, ilustrată”, dedicată breslei croitorilor, de directorul fondator Dionisie Neagoe, care evident că s-a dorit alternativă la publicaţia anterior menţionată, cu care merge în paralel din 1934, reuşind să îi supravieţuiască doar un an mai mult, după ce şi-a schimbat titlul în Artă și modă, funcţionând ca „organ oficial al Asociației tuturor croitorilor din România și al Academiei Profesionale de Croit și Cusut din București”.

Imediat apoi, apare Femeea modernă, o „publicațiune bilunară pentru femei”, din 1 octombrie 1938, în şase numere, până în 1 ianuarie 1939, cu redactor Nicolae D. Mirescu şi bogat material ilustrativ. În paralel, Jurnalul doamnei, între 15 octombrie şi 15 decembrie 1938, ca „publicație bilunară de estetică și cosmetică feminină”, îl are ca director și redactor responsabil pe Alexandru Bilciurescu. Ulterior, Asociația generală a parfumerilor din România scoate un Buletin, cu  numeroase reclame și ilustrații însoţind documente administrative, legislații, articole sau polemici profesionale, şi cu texte în limba germană, în 14 numere, începând cu ianuarie 1939; purtând titlul Curierul parfumeriei, din iulie 1939, până în martie 1940. Pe final de an 1944, începe să apară săptămânalul Femeia și căminul, continuând până în 1949, cu informații despre modă, frumusețe, sănătate, viața de cuplu, secretele vedetelor, sfaturi utile în gospodărie și multe altele.

Publicaţii care se ocupă şi de dezvoltarea gustului pentru tendinţe ale modei în România, printre teme literare, culturale sau artistice, mai citim la București; Curentul magazin, între 1939 şi 1941, scriind despre „literatură, artă, teatru, critică, cancan, modă”; Je sais tout de Bucarest, sub direcţia lui Ștefan Miculescu, între 1939 şi 1944, conţinând informații și comentarii culturale, artistice, cinematografice, sociale, cu știri mondene despre vedete, precum şi noutăți din modă; sau Curentul familiei, în anii 1943-1944, cu ilustrații, gravuri și caricaturi de Leonardo da Vinci, Dunoyer de Sengozac sau Antonio Rosellino, însoţind articole literare, culturale, artistice, umoristice, și informații despre modă, teatru, film, șah.

*

Nu mă pot abţine să nu evidenţiez matematica [CZU 51] bibliografiei de periodice româneşti. Matematic, se scria periodic, în principal la București, chiar dacă există şi Buletinul Asociației matematice a Liceului Constantin Alimănișteanu de la Râmnicu-Vâlcea, din perioada 1936-1939, ba chiar şi curaj de a aduna exerciții și probleme matematice cu titlul Cercul matematic, la Târgu-Jiu, începând din 1943, ca „supliment științific” al revistei Amicul tinerimii, a Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu. De asemenea, pentru elevi, la București, Maria Beiu-Paladi redactează Educația matematică, cu subtitlul „ziar pentru răspândirea și perfecționarea metodei de predare a matematicelor în școala primară”, cu apariţie, totuşi, anuală - nu zilnică, precum ziarele -, în deceniul patru al secolului trecut.

Pentru matematicile de nivel superior, cunoaştem trei titluri. Annales roumaines de mathématiques, un „journal de l’Institut Mathématique Roumain”, fondat în 1928, este publicat de Neculai R. Racliș, anual în anii 1935-1937. În Bulletin mathématique de la Société Roumaine des Sciences, al Societăţii Române de Științe, secția Matematică, iniţiat în 1892, găsim semnături sonore printre matematicieni, precum: Dan Barbilian, Constantin Ionescu-Bujor, Simion Stoilow, Alexandru Pantazi, Grigore Moisil, Dan Hulubei, Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Octav Onicescu, Anton Davidoglu. O publicație cu profil științific, matematică și fizică, Disquisitiones mathematicae et physicae [Investigații matematice și fizice], face parte dintre publicațiile Institutului de Cercetări Științifice „Regele Carol II”, iniţiat în 1940, la care participă cam aceeaşi, menţionaţi anterior.

Titlul care desigur că nu poate să lipsească din vreo prezentare de periodice româneşti de secol XX este Gazeta matematică, pentru care 1895 este anul iniţierii, exact în momentul încheierii lucrărilor la podul dintre Feteşti şi Cernavodă, unde lucraseră fondatorii săi. În 1944, Gazeta matematică intra în al cincizecilea an de vârstă, având şi un Supliment cu exerciții, iniţiat cu un deceniu înainte. Dincolo de detaliile bibliografice aferente, am observat că anul primei apariţii este produsul a două numere prime [5 şi 379], anul primei apariţii a suplimentului este produsul a două numere prime [2 şi 967], precum şi anul apariţiei broşurii din 1941 [3 şi 647], în timp ce numărul paginii unde se află descrierea din primul tom al bibliografiei este număr prim [293], la fel pentru localizarea în al doilea tom [283], pentru ca produs de două numere prime să fie numărul paginii unde se încheie descrierea din al treilea tom [3 şi 131], iar în tomul patru, numărul paginii să fie de patru ori un număr prim [4 şi 109]. Cât despre tomul cinci, unde se află în cea de a doua parte a tomului, numărul paginii este cel mai biblic pătrat perfect [144]. Abia aşteptam să văd ce fel de număr are pagina unde se află descrierea pentru „Gazeta matematică” în prima parte a tomului al şaselea, iar aşteptarea mea a fost frumos răsplătită cu 759, un produs de chiar trei numere prime [3 şi 11 şi 23].

*

În ceea ce priveşte tratamentele terapeutice nemedicale [CZU 615.8], un „organ oficial de propagandă al Societății de Hidrologie și Climatologie Medicală” cu titlul Curierul băilor, cu texte şi în limbile franceză și engleză, se suspendă în anul 1936, când, sub direcţiunea generalului Nicolae Vicol, tocmai revenise la titlul iniţial, Curierul băilor, stațiunilor climatice și turismului, pentru ultimele sale patru numere, titlu cu care apăruse din 1927, la București. La Ocna Sibiului, un „informativ balnear”, cu titlul Curierul băilor Ocna Sibiului, prezintă această stațiune balneară din punct de vedere turistic și administrativ, în două apariţii anuale, din 1935 şi 1936, având şi sediu redacțional la București, în cel de al doilea an, când director îi este medicul Constantin Zissu, asistent universitar la Clinica Terapeutică din Spitalul Brâncovenesc. La Târgu-Mureș, o „szezonlap”, adică foaie sezonieră, apare în vara anului 1938, cu titlul Fürdő újság [Gazeta Băilor], într-un al VIII-lea an de vârstă, pentru clienții stațiunilor balneare din Târgu-Mureș. Într-o margine opusă de Românie, un „buletin de propagandă și de ridicare a stațiunei balneare Cavarna-Plajă” cu titlul Plaja Cavarna apare la București și Cavarna, în perioada 1937-1940, fiind inclusă în prima parte a tomului VI din bibliografia periodicelor întrucât titlul Dobrogea Românească urmează să apară la București, până în 1944, în locul publicațiilor din judeţul Caliacra - Plaja Cavarna, din Cavarna, şi Viața Deliormanului, din Răcari -, ulterior cedărilor teritoriale către Bulgaria.

*

Şi apicultura [CZU 638.1] este o temă abordată de periodice, în Timişoara, Focşani, Ploieşti şi Cornești (o comună din judeţul Dâmbovița). Buletinul apicultorilor, ca „organ al stuparilor din România”, scrie despre viața apicolă din România și străinătate, începând din 1922, la Ploieşti şi Cornești, cu scopul de a răspândi știința și practica stupăritului la noi, motiv pentru care directorul-fondator Dimitrie Stamatelache îşi găseşte redactori în Brăila, Dolj, Focșani, Rădăuți, Gorj, Deva; încheindu-şi apariţia în 1943, anul al XIV-lea de vârstă. În mod asemănător, Ion Anghel intenţionase să publice Buletinul Asociației Apicultorilor Putneni, la Focșani, dar nu reuşeşte decât în cinci numere, conținând informații de specialitate, schimburi de experiență şi opinii, la începutul fatidicului an 1944. Pentru zona Banatului, apare lunar, din 1919, la Timişoara, Bienenzüchter = Méhész = Stupar, purtând doar titlurile paralele în română şi germană, Apicultorul = Bienenzüchter, pe perioada vizată de tomul VI al bibliografiei naţionale a periodicelor, fiind „revista Societății Apicole Bănățene” = „Organ des Banater Bienenzüchtervereins”, până în 1948. Într-o vreme în care revista Societății Apicole Bănățene a avut ceva sincope, anii 1939-1940, Curierul Banatului scoate un supliment independent, în şapte numere, cu titlul Bienenwirtschaftliches = Stupăritul. Pe teme de apicultură putem citi şi în cadrul altor publicaţii interbelice, după cum menţionează, printre altele, în subtitlu, revista clujeană Kertgazdaság, apărută lunar între 1935 şi 1937, purtând trei luni, două titluri şi subtitluri paralele, în maghiară şi germană, „Kert és otthon : kertgazdaság”, respectiv „Garten und Heim : Gartenwirtschaft”.

*

Am văzut, la început, că multe sunt periodicele de informare generală cuprinse în cel mai recent tom al bibliografiei publicaţiilor periodice, dar multe sunt şi cele pe teme de ştiințe juridice, administrație publică, afaceri militare, educație, medicină, agricultură, literatură. Pe lângă acestea, mai găsim periodice adresate copiilor sau femeilor, periodice ale organizațiilor guvernamentale sau neguvernamentale, periodice pentru tineret şi cercetaşi, periodice ale asociațiilor profesionale, societăților cu interese economice sau grupurilor de persoane cu interese comune; precum şi pe teme de: civilizație, cultură, psihologie, filosofie, morală şi societate, religie [Creştinism - Ortodoxie, Catolicism, Protestantism -, Biserici şi mişcări creştine moderne, Islam], sociografie, statistică, demografie, sociologie, politică externă sau internă, antisemitism, sionism, extrema dreaptă (mişcarea legionară), economie, cooperație, finanțe, bănci, comerț, asistență socială, pedagogie, timp liber, matematică şi ştiinţe naturale, astronomie, fizică, chimie, geologie, biologie, botanică, medicină, farmacologie, terapeutică, toxicologie, medicină veterinară, inginerie, telecomunicații, industria minieră, tehnică militară, construcții civile, silvicultură, agronomie, horticultură, zootehnie, vânătoare, pescuit, economie casnică, industria hotelieră, industrii poligrafice, transport, servicii poştale, contabilitate, publicitate, industria alimentară, industria textilă, arte, recreație, distracții, sport, arhitectură, arte grafice, artă fotografică, muzică, divertisment, cinematografie, teatru, sport, jocuri sportive, educație fizică, turism, sporturi nautice, sporturi aeronautice, filologie, arheologie, geografie, hidrogeografie, genealogie, istorie - aşa după cum aflăm din cele 91 de pagini ale indicelui tematic, care însoţeşte partea 1 a tomului VI din bibliografia naţională retrospectivă Publicaţiile periodice româneşti, cu un total de 1.186 de pagini, bibliografie care tocmai ce porneşte la drum pentru a sluji universul cercetării româneşti.

______________________________

Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.

* Email: mariab[at]biblacad.ro