Drd. Anca Chiorean1
bibliotecar - Cercetare bibliografică
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca
Una din traducerile mai cunoscute, din limba română în limba esperanto2, este din Eminescu: Poeziajoj: Eminescu en esperanto. Poezii: Eminescu în Esperanto, cu un Cuvânt înainte de Eugen Simion3. Volumul bilingv nu a trecut neobservat. Constantin Cubleșan, în Eminescu în oglinzile criticii, remarcă traducerea și face o serie de observații relativ previzibile, concentrându-se asupra „ciudățeniei” potrivirii acestei limbi artifiale în acest context. Constantin Cubleșan, la fel ca Eugen Simion, nefiind niciunul vorbitori de esperanto, constată că ea „sună bine” și remarcă existența unui potențial considerabil în ceea ce privește calitatea traductologică. Tudor Arghezi, de asemenea, într-un medalion din 1946, puncta importanța existenței limbii esperanto, în ciuda faptului că ea este „un grai destul de urât”4.
Din punct de vedere conceptual, potrivirea cea mai bună între o literatură și un limbaj auxiliar internațional, adică un limbaj ficțional în general și esperanto în special, este literatura urmuziană. Volumul Paǧoj bizaraj, așadar, traducerea lui Ionel Oneț a Paginilor bizare, apare în 1998 în California, parte din colecțiile editoriale de sub egida Asociației Universale de Esperanto:
Paǧoj bizaraj. El rumana tradukis Ionel Oneț. Berkeley, CA: Eldonejo Bero, 1998. 44p. - Pagini bizarre. /Contents: La funelo de Stamate; Ismail kaj Turnavitu; Emil Gayk; Foriro eksterlanden; Cotadi kaj Dragonir; Algazi & Grummer; Post tempesto; La Fuchsiado; Iom da metafiziko kaj astronomio; Kronikantoj/.
Spre deosebire de volumul bilingv română-esperanto al poeziilor lui Eminescu, acesta este în totalitate în esperanto, ceea ce sugerează că, dacă Eminescu în esperanto a fost și o joacă intelectuală sau un exercițiu traductologic, Paginile Bizare în esperanto se adresează direct unui public transnațional pentru care această traducere are o utilitate foarte clară – anume, de a face literatura urmuziană accesibilă unui segment demografic foarte precis.
Coperta a patra a volumului descrie textele urmuziene în termeni vizibil meniți să se adreseze unui public vast, originar din spații culturale foarte diferite, ale căror unic punct comun este reprezentat de limba universală (fragmentele sunt scrise doar în Esperanto): “Considerate la început doar farse intelectuale, lucrările lui Urmuz impresionează prin grotescul universului creat de o adevărată comedie a limbii. După modelul structurilor epice de tip clasic sau printr-o aranjare a vocabularului perfect logică, scriitorul introduce elemente absurde care fac oamenii să râdă. De fapt, el creează parodii, antiproze subtile și deloc gratuite ale prozei de tip clasic. Se poate descoperi în opera sa o parodie a romanului erotic, o nuvelă socială, o epopee, o fabulă etc... În spatele trăsăturilor absurde ale universului creat de Urmuz, se poate descoperi în opera sa foarte concreta și banala realitate…”. Abordările universalizante ale scrierilor urmuziene l-au așezat, până acum, în comparații cu Alfred Jarry și Kafka. Însă, cum este poate firesc, nota editorului îl plasează între Daniil Harms și István Örkény: “Dacă ți-au plăcut Hura-a-a-a de rusul Daniil Harms și Nuvelele-minut ale maghiarului István Örkény, atunci nu ai vrea să ratezi Paginile bizare ale predecesorului lor, românul Urmuz”.
Nota traducătorului volumului nu abordează nașterea traducerii acesteia, în limba esperanto, și nu aduce niciun plus de lumină asupra dificultăților sau a opțiunilor traductologice, a adaptărilor contextuale sau culturale de care a fost nevoie.
Tocmai această absență sugerează faptul că textura scrierilor urmuziene au deja un caracter suficient de universal încât să poată fi transpus într-un limbaj transnațional și transcultural. Singurele piedici în calea universalizării, prin specificitatea lor românească, sunt date de numele proprii, iar soluțiile filologice apar în note, explicații care, de altfel, lipsesc în alte ediții traduse. Existența traducerii scrierilor urmuziene în esperanto pare mai mult decât potrivită contextului său hermeneutic. Potențialul universalizator este stimulat de spațiul relativ extins al diseminării literaturii lui Urmuz, și apelează la fațetele care transced românitatea Paginilor bizare, cum sunt absurdul și umorul. Problema traducerilor în general, însă se întoarce tocmai asupra acestei absențe a spiritului culturii din care emerge.
______________________________
Autorii își asumă responsabilitatea pentru corectitudinea informaţiilor şi pentru opiniile exprimate în articolele trimise spre publicare.
E-mail: anca.chiorean[at]bcucluj.ro
1 O versiune extinsă a prezentării de față a fost inclusă în Lucrărle Simpozionului Internațional Urmuz 140-100, Curtea de Argeș, România, 17-19 martie 2023, Ed. Gheorghe Păun, Bradu: Tiparg, 2023.
2 Am abordat mai pe larg subiectul în „Multilingvism și bibliografii. Limbajele auxiliare și traducerile literare” https://bcucluj.ro/ro/bb/bb-numar10-11-12-2022-articol6
3 Mihai Eminescu, Poeziajoj : Eminescu en esperanto. Poezii : Eminescu în Esperanto, ed. A 2-a revizuită și adăugită, ediție bilingvă română-esperanto, îngrijită de Aurora Bute, cuvânt înainte de Eugen Simion, Timișoara, Editura Mirton, 2005.
4 Tudor Arghezi, Lume veche, lume nouă, București, Editura tineretului, 1958, p. 128-129.
