n. 14 martie 1924, Brașov - m. 30 iulie 2019. Geolog, speolog, profesor universitar, membru titular al Academiei Române
Donația Bleahu cuprinde aproximativ 8500 de titluri, cărți și reviste, publicații din domeniul speologiei, geologiei, geomorfologiei, editate atât în Romania, cât și în străinătate.
A urmat şcoala primară şi liceul "Dr. I. Meşotă" în Braşov. A absolvit Facultatea de ştiinţe la Bucureşti şi a obţinut titlul de doctor la Universitatea din Cluj. În 1949 a fost numit asistent la Catedra de Geologie a Universităţii din Bucureşti, unde a predat cursurile de Geologie structurală, Cartografie geologică şi Geologia Cuaternarului. A activat la catedră în intervalul 1949-1962, fiind îndepărtat din învăţământ din cauza originii nesănătoase, considerat de autoritățile comuniste un individ periculos din cauza faptului că vorbea trei limbi străine (!) și preda după ultimele metode de cercetare ale decadentei ştiinţe occidentale.
A revenit în învăţământul superior abia în 1990 când a întemeiat, în frunte cu Prof.dr. Dolphi Drimer şi cu un grup de valoroşi oameni de ştiinţă, cultură şi universitari, prima universitate particulară din România Universitatea Ecologică. A fost decanul Facultății de Ecologie până la împlinirea vârstei de 70 ani, predând din 1990 până în 2001 cursurile de Geologie generală. Dinamica internă şi externă, Geologia României, Geografia fizică a României cu elemente de ecologie, Protecţia naturii şi Probleme globale ale omenirii. Activitatea profesională cuprinde cărți şi lucrări de stratigrafie, paleontologie şi tectonică a Munţilor Apuseni, Munților Bihor, Codru-Moma şi a Munților Metaliferi.
Rezultatele și descoperirile sale s-au concretizat în câteva zeci de lucrări ştiinţifice, în tipărirea mai multor foi de hărţi geologice, Marcian Bleahu fiind coordonatorul primei hărţi geologice complete a României la scara 1 :200.000 în 50 foi. Activitatea din Munţii Apuseni s-a concretizat în două monumentale cărţi de sinteză: Evoluţia geologică a Munţilor Metaliferi şi Geologia Munţilor Apuseni. Un alt merit din domeniul geologiei este organizarea, în 1985, a Muzeului Geologic al României în care, potrivit concepției lui Marcian Bleahu, vizitatorul să poartă parcurge printr-un circuit continuu un manual de geologie complet, începând cu formarea Terrei, trecând prin vârstele geologice succesive, până la formarea bogăţiilor minerale. Muzeul reprezintă astăzi unul din lăcaşurile muzeale de mare interes şi valoare ale Bucureştiului.
Preocuparea profesorului Bleahu pentru noua teorie a dinamicii globului sau tectonica globală, cunoscută şi ca tectonica plăcilor, i-a adus o largă recunoaștere în plan științific. Astfel, în 1980, Marcian Bleahu a realizat o primă aplicaţie referitoare la Carpaţi, cercetările sale materializându-se în publicații şi conferinţe. În lucrarea monumentală intitulată Tectonica globală sunt prezentate elementele fundamentale ale teoriei revoluţionare a lui Marcian Bleahu, precum şi consecinţele ce decurg de aici. Marcian Bleahu este membru al Academiei elveţiene de fizică şi ştiinţe, Membru titular al Academiei oamenilor de ştiinţă din România şi membru la diferite societăţi ştiinţifice (de geologie, speologie, și geografie, atât din ţară, cât şi din străinătate).
