Iulia-Maria Puie
bibliotecar - Cercetare bibliografică
1. În raport cu perioada de dinaintea pandemiei, considerați că s-a schimbat ceva în activitățile pe care le desfășurați în prezent? Dacă da, ce anume?
În raport cu perioada de dinaintea pandemiei s-au schimbat foarte mult activitățile pe care le desfășor. În primul rând, este diferit mediul de muncă. Dacă, până în luna martie a anului trecut, mergeam zilnic la Bibliotecă, în prezent, lucrez de acasă. Lăsând la o parte schimbările de formă și locație, s-au modificat foarte mult și modul de desfășurare a activităților. Astfel, lucrând de acasă, în lipsa unor persoane, colegi, studenți sau cititori, care să intervină, să întrerupă desfășurarea activității, bineînțeles, randamentul a fost mult mai mare. Totuși, chiar această lipsă, pentru mine, nu a fost mereu productivă, deoarece adesea, fiind înconjurată de personal al bibliotecii, îmi era mult mai ușor să rezolv anumite situații, să accesez mai ușor unele informații sau să ajung mai repede în posesia unor lucrări. De exemplu, momentul în care aveam nevoie de o revistă, o carte, sau un ziar, sau am avut unele dificultăți, la un moment dat, cu accesarea unor baze de date. În momentul în care mergeam zilnic la bibliotecă, timpul, din momentul în care constatam că am nevoie de un material, până ca acesta să ajungă la mine era unul foarte scurt, cel mai des, chiar în aceeași zi. Lucrând de acasă, bineînțeles, perioada s-a prelungit la o zi, uneori chiar două sau trei. Nu a fost o piedică în executarea sarcinilor, ci doar o schimbare pe care am constatat-o și am luat-o ca pe un dezavantaj minor, în comparație cu avantajul randamentului crescut.
O altă schimbare a fost aceea că, lucrând de acasă, activitățile au fost mai limitate, în comparație cu perioada în care lucram la bibliotecă. Fiind acolo, întâmpinam des situații noi, persoane care solicitau asistență sau ajutor, fapt care mă punea în situația de a învăța ceva nou, poate chiar un subiect, o temă, sau doar o informație de actualitate, de a schimba mereu modul de abordare a unor situații sau oameni. În acest sens, s-a schimbat foarte mult această nevoie de a mă „plia” pe situație, de a învăța să lucrez cu oameni și de a face compromisuri, un fapt bun până la un moment dat, dar nu și pe termen lung, după părerea mea. Un mare plus, însă, pe care munca de acasă l-a avut, privind limitarea, a fost acela că am exersat mult mai mult lucrul în ProCite, explorarea bazelor de date, precum și redactarea de liste bibliografice, ceea ce m-a ajutat să învăț și să stăpânesc mult mai bine unele activități.
2. Cum vă vedeți, ca bibliotecar/ă, peste zece ani?
Peste zece ani, îmi doresc să fiu la fel de pasionată de meseria de bibliotecar, încântată de contactul cu oamenii, cu situații noi și subiecte inedite. Sper, sau cel puțin îmi imaginez că nu se vor schimba multe aspecte, în ceea ce privește activitățile pe care le desfășor. Îmi doresc să îmi îmbunătățesc mai mult cunoștinețe în materie de marketing de bibliotecă, proiecte și dezvoltare și sper că voi și reuși acest lucru. De asemenea, mergând pe parte didactică, sper că împreună cu studenții, cercetătorii, mă voi perfecționa și eu în tot ceea ce presupune biblioteconomie, activități de bibliotecă, carte, documentare, informație. Nu știu și nici nu reușesc să mă plasez fizic într-un loc anume, dar sper și cred că voi desfășura cu la fel de mult entuziasm, încântare și dedicație orice activitate va fi nevoie.
3. Credeți că pandemia a accelerat începutul sfârșitului pentru cartea și bibliotecile tradiționale? Cum vedeți activitățile dumneavoastră în raport cu biblioteca digitală?
Nu consider că pandemia a accelerat începutul sfârșitului pentru biblioteca tradițională și cartea tipărită. Pandemia a obligat bibliotecile și bibliotecarii să digitizeze mai mult, să facă în așa fel încât mult mai multă informație să fie on-line, disponibilă la un click distanță. Acest lucru este bun, deoarece a ușurat munca multor elevi, studenți, cercetători, cititori, dar nicidecum tehnologia și informația digitală nu pot înlocui tipăritura. Și nu neapărat din cauza unor afinități, plăceri sau obișnuințe, ci pentru că o carte tipărită nu depinde de tehnologia accesibilă, de abonare la baze de date, de avansul tehnologic și de nivelul de propagare a informației. Cu alte cuvinte, cartea tipărită nu este supusă riscului de a se pierde în cazul unui atac cybernetic, a unei erori de soft sau a unei defecțiuni de sistem. Este adevărat, o bibliotecă digitală ridică mai puține costuri, are avantajul de a oferi informație și documente unui număr mai mare de persoane, chiar și simultan și necesită personal mult mai puțin. Biblioteca tradițională însă păstrează acea esență umană, sentimentală, romantică, de care consider că și omul are și va avea mereu nevoie.
Îmi imaginez că se vor schimba multe, din punctul de vedere al activităților, mai ales că experimentăm o perioadă în care accentul se pune foarte mult pe digital și on-line și consider că această nouă abordare își va pune amprenta asupra activităților, în general, ale bibliotecii și bibliotecarilor. În viitor mult mai multe persoane vor alege să se folosească de biblioteci digitale, sau de informațiile on-line puse la dispoziție, mai ales după „exercițiul” la care am fost supuși în timpul pandemiei. Cu toate acestea, sper și cred că vom continua să avem nevoie și de biblioteci tradiționale, de cărți tipărite și de presă scrisă.
De aceea, consider că cel mai bine ar fi ca cele două să funcționeze împreună și în acest fel, biblioteca tradițională să încerce să țină pasul cu avansul tehnologic, pentru cei care preferă și optează pentru acest tip de documentare și lectură, dar, în același timp, să existe și o parte care să își păstreze esența, să existe săli de lectură cu bibliotecari, rafturi cu cărți și cititori care să se poată bucura de sentimentul frumos pe care ni-l dă o carte bună pe care o ținem în mână și o citim.
4. Cum va arăta bibliotecarul erei digitale? Vă regăsiți în imaginea acestuia?
Mă regăsesc în imaginea bibliotecarului erei digitale, în măsura în care un astfel de bibliotecar nu suspendă în totalitate contactul cu publicul.
Îmi imaginez că bibliotecarul erei digitale se aseamănă foarte mult cu un bibliotecar de la sălile de media și multimedia. Astfel, el continuă să acorde asistență și ajutor cititorilor, să colaboreze cu ei, dar nu oferă cărți tipărite, ziare și reviste spre consultare, ci îi ajută pe oameni să acceseze on-line anumite informații, baze de date, biblioteci și colecții digitale.
În această imagine mă regăsesc destul de mult, deoarece, pentru mine, consider că nu ar fi o diferență prea mare față de ceea ce fac în mod normal, la bibliotecă.
