Submitted by webmaster_multimedia on
Exponatul lunii noiembrie
Sfârşitul lunii noiembrie aduce cu sine şi sărbătoarea Sfântului Andrei. De zece ani, însă, data de 30 noiembrie a căpătat o semnificaţie în plus, odată cu canonizarea Mitropolitului Ardealului, Andrei Şaguna, proclamată pe 29 octombrie 2011. Marcând aniversarea acestui moment, exponatul lunii aduce în atenţie personalitatea arhiereului transilvănean, evocând tocmai începuturile ascensiunii sale în ierarhia bisericească.
Gramata de hirotonire a lui Andrei Şaguna ca episcop ortodox al Transilvaniei, emisă de mitropolitul Iosif Raiacici, la Carloviț, în 18/30 aprilie 1848 (BCU Cluj-Napoca, Colecţii Speciale, Fond Păcăţianu, Ms. sertar 155/12)
Este vorba despre gramata mitropolitană emisă cu ocazia hirotonirii lui Andrei Şaguna ca episcop ortodox al Transilvaniei, de către mitropolitul sârb Iosif Raiacici, la Carloviț, în 18/30 aprilie 1848. Evenimentul se petrecea după ce anterior Andrei Şaguna, la acea vreme arhimandrit şi egumen al mănăstirii Covil, fusese numit vicar general al eparhiei ardelene în 15/27 iunie 1846, iar în decembrie 1847, la sinodul electoral desfăşurat la Turda în vederea alegerii noului episcop, numele său s-a regăsit pe lista primilor trei candidaţi în ordinea numărului de voturi obţinute, înaintată împăratului pentru desemnarea întâistătătorului eparhiei. La recomandările Guberniului Transilvaniei, a generalului Anton von Puchner şi Cancelariei Aulice a Transilvaniei, Ferdinand I al Austriei emitea la 5 februarie 1848 decretul de numire a vicarului Andrei Şaguna ca episcop. Documentul prezentat face o scurtă trecere în revistă a acestor evenimente, punctând de asemenea calităţile nou-alesului ierarh care îl recomandau pentru ocuparea respectivului oficiu, într-un context controversat, prin prisma atitudinii ostile a unei părţi a clerului ortodox ardelean. Episcopul, viitor mitropolit, Andrei Şaguna era înfăţişat drept „un bărbat cu învăţătura, cunoaşterea limbilor în Transilvania întrebuinţate şi cu curăţenia năravurilor întră acele deschilinit”.
Detaliu prezentând semnătura olografă a Mitropolitului Carloviţului Iosif Raiacici, primatul Bisericii Ortodoxe din Imperiul Austriac, pe gramata de hirotonire a episcopului Andrei Şaguna
Momentul numirii şi hirotonirii este pomenit şi de însuşi protagonistul evenimentelor, care în memoriile sale nota: „La începutul acestui an am fost denumit eu episcop în (24 Ianuar) 5 Februar 1848, şi la Carloviţ sfinţit în 18/30 April 1848, ceeace era Dumineca Tomii după Paşti. Aici vine de amintit, că eu am plecat la Carloviţ spre sfinţire de episcop cam pe la 6 April, ca săptămâna Patimilor şi Invierea Domnului să o petrec acolo. Intr-aceea trei stafete, căci atunci nu era telegraf, am primit dela Comandantul general Baron Puchner, în care mi s-a făcut cunoscut, că guvernul ardelean a iertat a se ţinea pe 3/15 Mai 1848 la Blaj o adunare generală a naţiunii noastre române fără deosebire de confesie, şi că eu am a mă duce şi a prezida acolo cu episcopul gr. cat. Lemenyi. Deci stând treaba aşa, şi la Carloviţ încă se adunau sârbii în număr mare şi făceau demonstraţiuni, şi primind eu sfinţirea de episcop în Duminica Tomii, în ziua aceea după prânz am şi plecat spre casă, unde am sosit Sâmbătă, în 24 April, şi Duminecă am liturghisit întâia oară ca episcop în biserica dela Poarta Turnului, şi am găsit Sibiul într-un ton neaşteptat, nu numai de partea bărbaţilor noştri naţionali, ci şi din partea saşilor”. Relatarea dezvăluie contextul politic mai larg din momentul preluării deminităţii episcopale de către Andrei Şaguna, anunţând rolul important pe care îl va juca acesta în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 în Transilvania.
Portretul Mitropolitului Andrei Șaguna, fotografie, Sibiu: A. Schievert, [s.a.] (BCU Cluj-Napoca, Colecții Speciale, Foto I. S/4)
În Colecţiile Speciale ale Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” se păstrează şi alte mărturii ale activităţii Mitropolitului Andrei Şaguna, precum piese de corespondenţă (cu Societatea Muzeului Ardelean, cu Ioan Meţianu sau cu oficialităţile vremii), numeroase circulare, acte emise în timpul Revoluţiei de la 1848 şi chiar litografii ce îi înfăţişează portretul. De asemenea, fondul de carte rară din donaţia Gh. Sion cuprinde unele dintre lucrările ierarhului, dintre care amintim Istoria Bisericei Ortodocse Răsăritene Universale : de la întemeierea ei pănă în zilele noastre (Sibiiu : în Tipografia diecesană, 1860) sau Cunoştinţe folositore despre trebile căsătoriilor, spre folosul preoţimei şi al scaunelor protopopeşti (Sibiiu : În Tipografia diecezană, 1854).
