Despre trecut și patrimoniu în educația tinerilor. Către o revoluție a modelelor

Lect. univ. dr. Florina Ilis*

şef serviciu - Cercetare bibliografică
Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga" Cluj-Napoca

Omul-aripă, Volum îngrijit de Cristina Chirvase, Editura Fundației Culturale Memoria, 2022, 199p. [Interviuri cu: Nicolae Mărgineanu, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, Costion Nicolescu, Raluca Prelipceanu, Mircea Stanciu].

Volumul Omul-aripă, îngrijit de Cristina Chirvasie, apărut în acest an, la Editura Fundației Culturale Memoria, se înscrie într-un proiect amplu de „educare” prin intermediul prezentării unor modele exemplare de oameni care și-au dedicat viața profesiei, precum și societății din care fac parte. Importanța educației în formarea unei elite intelectuale și a unei societăți autentice este recunoscută îndeobște, dar prea puțini sunt cei care să se angajeze cu adevărat la înfăptuirea acestui deziderat.

Prin proiectele pe care le coordonează, Cristina Chirvase demonstrează că și societatea civică se poate implica în educația și formarea tinerilor, completând cu succes programele educaționale ale școlii. Astfel, acest proiect complex de educare și formare combină într-o fericită simbioză trei dintre mijloacele principale ale educării: arta cinematografică (prin filmul documentar), arta scrisului (prin interviuri și eseuri), precum și arta oratorică (prin conferințe publice). Aceste mijloace tehnice care țin, de altfel, și de didactica predării, reprezintă principalele demersuri din strategia pedagogică ce îmbină vizualul, cognitivul și oralitatea.

După cum ne este prezentat și de către Cristina Chirvase, proiectul se desfășoară pe trei paliere mari, care conduc la deschiderea unor posibilități de dialog și comunicare cu cei cărora li se adresează acest demers educativ: prezentarea unor filme documentare cu personalități remarcabile ale societății civile, editarea unor cărți de interviuri, precum și realizarea unor prelegeri și dezbateri având ca temă filmele prezentate. Aceste trei paliere care compun osatura întregului proiect se armonizează în conținut și idei, conferind unitate întregului demers educativ. Ideea de bază de la care s-a pornit a fost aceea de a aduce în atenția tinerilor modele reprezentative, de valori autentice, care să ofere o contrapondere la prezența agresivă a falselor modele care circulă în unele medii de comunicare, cel mai des frecventate de tineri. Firul care leagă existențele atât de diferite ale personalităților invitate să își povestească viața ca pe o posibilă pilduitoare poveste este, după cum explică Cristina Chirvase, ideea credinței autentice ortodoxe.

Prin sprijinul Fundației Culturale Memoria, interviurile realizate cu ocazia filmărilor au fost transcrise și publicate în colecția intitulată Revoluția Modelelor, serie din care face parte și volumul Omul-aripă. Ideea organizării unor conferințe și dezbateri pe tema filmelor și a cărților de interviuri creează cadrul necesar dialogului și comunicării, oferind tinerilor posibilitatea nu numai să vadă filme documentare sau să citească cărți despre personalitățile prezente în proiect, ci și să intre în dialog cu acestea după vizionarea filmelor sau în urma lecturii cărților. Am avut ocazia să văd cum funcționează, în mod concret, acest demers prin participarea, la Biblioteca Centrală Universitară Lucian Blaga din Cluj-Napoca, la un eveniment care a combinat cele trei dimensiuni ale proiectului Revoluția Modelelor. Evenimentul s-a desfășurat în data de 13 mai a.c. și a cuprins proiectarea, în prezența doamnei Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, a filmului documentar Toma Arnăuțoiu, aripa din stâncă, film regizat de către Cristina Chirvase. Avându-l în prim-plan pe Toma Arnăuțoiu (1921-1959), liderul Grupului de la Nucșoara, filmul comemora o sută de ani de la nașterea uneia dintre figurile emblematice de sacrificiu și eroism ale rezistenței anti-comuniste din România. Fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Pop, Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu, a susținut, după proiecție, o conferință și a răspuns întrebărilor venite din public. Tot în cadrul evenimentului a avut loc și lansarea volumui Omul-aripă, urmat de un spectacol de muzică și de proză și poezie din literatura de detenție.

Până în prezent, editarea interviurilor s-a materializat prin publicarea a două volume. Cel dintâi volum, Antidot la zadar, a apărut în 2021, cuprinzând interviuri cu: Sabina Ispas, Micaela Ghițescu, Sivia Radu, Nicolae Constantinescu, Dumitru Horia Ionescu.

Cel de-al doilea volum al seriei se intitulează Omul-aripă și a adunat în paginile sale câteva nume remarcabile ale societății civice românești din mai multe domenii, dar având în comun credința ortodoxă autentică și dragostea de Dumnezeu. Menționez numele acestora în ordinea interviurilor: Nicolae Mărgineanu (regizor), Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu (muzician), Costion Nicolescu (teolog, eseist), Raluca Prelipceanu (doctor în economia migrației) și Mircea Stanciu (scriitor).

Volumul Omul-aripă nu este alcătuit sub forma clasică de interviuri, ci, după cum se poate observa parcurgându-i paginile, cartea se configurează după modelul unor adevărate și pilduitoare „povești de viață” spuse pentru cei tineri. Poveștile cuprinse în acest volum sunt adevărate și îi dezvăluie cititorului destine remarcabile care, în ciuda vicisitudinilor timpurilor, și-au găsit împlinirea și s-au afirmat deplin.

Mărturisesc că mi-a plăcut mult titlul și am citit cartea și cu gândul de a descifra înțelesurile din titlu. De altfel, Crisina Chirvase explică în prefață ideea de om-aripă, dându-i și un înțeles mai profund, spiritual, creștinesc: „Omul-aripă... este cel care își preschimbă căutarea în purtare a Crucii și se răstignește între lumea aceasta și veșnicie, într-o bună măsură, prin asumarea harului și înmulțirea talentului său. Aripa presupune acțiune, deci faptă” (p. 8).

Omenescul din oameni nu este complet fără dimensiunea spiritualității, a religiosului, a sacrului deoarece cel care are aripi nu poate să se bucure de deplinătatea zborului dacă nu înțelege că aripile nu i-au fost dăruite pentru plăcerea personală, cât pentru a servi unui scop mai înalt, divin. Frumusețea omului-aripă aparține tuturor și se cere împărtășită.

Am citit cu încântare și bucurie intelectuală toate eseurile cuprinse în acest volum. Mi s-au părut remarcabile prin coerența ansamblului, prin profunzimea pedagogiei împletite cu talent și inteligență în poveștile de viață expuse, dar, mai ales, prin dragostea de oameni care le este, tuturor, comună. Nu întâmplător, în spiritul ideii cărții, - aceea a modelelor -, primii doi autori, Nicolae Mărgineanu și Ioana-Raluca Voicu-Arnățoiu, ca urmași ai căror părinți au suferit teribil prigoana în epoca comunistă, își expun cu sinceritate povestea vieții, recunoscând faptul că lipsa unui părinte, în cazul celui dintâi, și a amândurora, în cazul doamnei Ioana-Raluca Voicu Arnăuțoiu, nu trebuie să ducă, în mod necesar, la lipsa educației. Când accidente biografice, politice sau de altă natură, privează viața unui copil de un părinte îndrumător, educația acestuia nu trebuie, însă, să lipsească. Nicolae Mărgineanu, fiul cunoscutului psiholog român, închis 16 ani în temnițele comuniste, a ales, la sfatul mamei, o facultate tehnică, preferând cifrele cuvintelor, deoarece, în acei ani grei, din cauza cuvintelor, se putea ajunge mai ușor în închisoare. În spatele cifrelor, cei ce gândeau diferit față de ideologia comunistă se puteau ascunde mai ușor. La Facultatea de Operatorie, care îl va conduce înspre film, a ajuns mai târziu (după ce a fost dat afară de la Chimie, deoarece nu declarase că tatăl său era deținut politic). Cariera în film și viața de familie i-au adus bucurii și împliniri. Toate acestea nu ar fi fost posibile, consideră Nicolae Mărgineanu, fără credința în Dumnezeu.

Ioana-Raluca Voicu Arnățoiu și-a găsit refugiul în muzică, descoperind în inspirație și în puterea muzicii de a contopi sufletele o cale înspre împlinirea prin artă a unui destin atât de încercat la naștere. Fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Pop, deși orfană de părinți de timpuriu, a crescut cu ajutorul unor părinți adoptivi care au vegheat asupra ei și i-au fost suport în viață. Și-a descoperit adevărata identitate abia după 1990, când după căderea regimului lui Ceaușescu, a devenit posibilă deschiderea dosarelor fostei Securități. În mod ironic, adevăruri ale biografiei sale i-au fost revelate din documentele redactate chiar de către cei care nu doreau decât ștergerea numelui Arnăuțoiu din istoria neamului nostru, aceștia sfârșind prin a conserva ceea ce voiau să distrugă. Ca o persoană cu adevărat dedicată artei, Ioana-Raluca Voicu-Arnățoiu ne învață prin cuvintele ei calde calea cea grea, dar necesară, a iertării prin cunoaștere și nu cea a uitării, mai ușoară, dar ignorantă. Adevărata lecție pentru tineri este aceea de a nu alege uitarea, oricât de dureros ar fi să trăiești în lumina memoriei. Iertarea vine numai după înțelegerea adevăratului sens al suferinței și se împletește cu adevărul memoriei. Profesorii devin ei înșiși modele pentru tinerii care îi caută. În îndemnurile pentru tineri, Ioana-Raluca Voicu-Arnățoiu ne oferă un adevărat ghid al educării. Relația dintre profesor și discipol poate deveni o relație specială, o relație în cadrul căreia se formează și se forjează caracterul unui tânăr, pregătindu-se pentru viață un destin.

Costion Nicolescu alege să vorbească, în acest sens al relației cu celălalt, despre întâlnirile esențiale ale vieții sale. Cadrul familial oferă un prim model de viață, dar la fel de importante sunt și întâlnirile care formează cu adevărat caracterul cuiva. O astfel de întâlnire a reprezentat pentru Costion Nicolescu întâlnirea cu poezia lui Ion Alexandru, dar și cu părintele Stăniloaie, Mihai Urzică sau Horea Bernea. Aceste memorabile întâlniri i-au format caracterul și l-au ajutat să devină ceea ce este. Îndemnul prezent în rândurile scrise de Costion Nicolescu este acela de a nu fi neglijenți, neatenți și de a fi mereu preocupați de formarea spirituală, sufletească, de a pune valoare și preț pe orice întâlnire autentică din viață.

Raluca Prelipceanu este doctor în economia migrației, dar s-a implicat activ în campania de salvare a bisericii din Vința, din Valea Arieșului, amenințată de deversările exploatării miniere din Roșia Poeni. A reușit acest lucru deoarece a avut mereu trează credința în Dumnezeu, iar ideea valorilor și tradițiilor neamului nostru reprezintă pentru Raluca Prelipceanu o forță și nu simple formule jurnalistice sau icoane moarte. Raluca Prelipceanu este un adevărat exemplu de implicare, de luptă și de speranță pentru cei tineri și pentru noi toți.

Cea din urmă intervenție din volum este cea a lui Mircea Stanciu, un admirabil scriitor care se luptă cu vremurile și cu uitarea. Din proiectele inițiate de acesta, după cum aflăm din intervenția sa, menționez Cartea cuvintelor dispărute și Cartea meseriilor dispărute. Cred că principalul mesaj al lui Mircea Stanciu este acela că, oricât de nebunești ni s-ar părea visele noastre, merită să le ducem la împlinire. Să menții trează memoria și viața cuvintelor sau a meseriilor dispărute... Ce poate fi mai nebunesc? Dar și mai necesar, astăzi, când lumea, din cauza internetului, apelează mai rapid la calcuri lingvistice decât la cuvintele și expresiile românești existente în limbă....

Volum Omul-aripă este o lectură pe cât de plăcută și frumoasă, pe atât de înălțătoare. O adevărată profesiune de credință. Te face să fii mai bun. Dacă vă doriți bunătate și frumusețe în viața dumneavoastră, vă invit să citiți acest volum.