Postulat: In general cangurii sunt animale nocturne, unii dintre ei insa sunt activi dimineata devreme sau seara tarziu. Sunt animale ierbivore. Marea majoritate a speciilor de canguri traiesc pe pamant, dar se deosebesc de celelalte animale din categoria "terestrelor" prin faptul ca se deplaseaza sarind cu ajutorul celor doua puternice picioare din spate.

Este firesc sa te intrebi cand ajungi in Australia ce determina identitatea sau constanta unui spatiu de o atat de mare diversitate culturala si sociala? Ce face ca un conglomerat atat de mare de culturi sa nu se istoveasca in marunte conflicte ale unor ramasite identitare insuficient asimilate de catre standardele ridicate ale civilizatiei materiale? Si, mai ales, care este specificul unei culturi lipsite nu numai de radacini culturale, ci si de o traditie de la care sa se revendice si sa si-o asume?
Pornind de la observatiile atente asupra comportamentului cangurilor si asupra modurilor lor de integrare in habitatul natural si avand in vedere faptul ca aceste ierbivore tradeaza in esenta caracterul cel mai bine adaptat, din punct de vedere biologic, in peisajul continentului, am definit patru directii in care se manifesta spiritul australian, desemnand, in paralel cu caracteristicile anatomice ale cangurilor, un complex de sentimente definitorii pentru modul de existenta australian:

1. sentimentul saltaret al spatiului
2. sentimentul ierbivor al timpului
3. sentimentul marsupial al culturii
4. sentimentul crepuscular al identitatii

1. Sentimentul saltaret al spatiului defineste o viziune plana asupra spatiului, locuitorii continentului austral traind sub semnul luminii orizonturilor deschise, nelimitate, care se desfasoara la nesfarsit, netulburate de nici o forma de relief mai inalta. Ca exista un sentiment specific al spatiului care se reflecta in spiritualitatea culturala a unui popor au demonstrat-o atat Frobenius, Spengler, Alois Riegl cat si L. Blaga, morfologia spatiului determinand intr-un mod esential structura stilistica a unei comunitati istorice, lingvistice sau chiar culturale.
Ne-am pus fireste intrebarea ce anume defineste sentimentul spatial australian, cu atat mai mult cu cat conditiile istorice specifice si chiar speciale ale acestui continent nu au permis cristalizarea unei identitati spirituale, care sa genereze o unitate stilistica proprie unei traditii culturale comune. Daca morfologia culturii raporteaza, in general, sentimentul spatiului la configuratia peisajului in care se dezvolta si fiinteaza respectiva comunitate, nu putem examina din aceeasi perspectiva sentimentul spatiului australian, avand in vedere faptul ca, in ceea ce priveste populatia alba (1), formata din generatiile repetate de imigranti, aceasta nu se va fi desprins indeajuns de sentimentul spatial al tarilor de origine, pentru a se exprima in conditiile noii morfologii spatiale (2). Din aceasta cauza, am considerat ca perspectiva sub care poate fi surprins cel mai bine sentimentul spatial australian nu este data atat de configuratia peisajului, cat mai ales de observarea modului de viata a celui mai popular animal de pe continent, cangurul, mamiferul cel mai bine adaptat la structura specifica a spatiului australian. Modul de deplasare a cangurului, prin salturi, care poate atinge uneori doi metri, exprima un grad inalt de adaptabilitate la peisaj, satisfacandu-i nevoile motrice ale acestuia intr-un spatiu ale carei caracteristici necesita, datorita intinderii sale si a orizontului nelimitat de tufisuri, capacitatea de a acoperi in timp scurt mari intinderi (prin salturi) precum si posibilitatea de a putea scruta orizonturile (ridicandu-se pe picioarele din spate si pe coada foarte puternica cangurii ating doi metri). In mod analog, europenii care s-au stabilit pe continentul australian in istoria sa moderna, au dezvoltat, in mod inconstient, un mod specific de luare in stapanire a noului spatiu, pe care, data fiind intinderea sa, nu aveau timpul necesar sa-l asimileze in profunzime in structura sa, "adoptand", astfel, maniera de deplasare a cangurului, prin salturi, fapt care a dezvoltat un sentiment saltaret al spatiului, simbolizat atat prin expansiunea pe orizontala a asezarilor umane cat si printr-o foame obsesiva de spatiu.
Faptul ca, atat din punct de vedere fizic, (unghiul de inclinatie al pamantului), cat si dintr-o explicabila claritate a atmosferei australe, omul izbuteste sa ajunga cu privirea pana departe la orizont (departare exprimata in zeci de kilometri), creeaza un sentiment devorator al spatiului, transpus printr-o nevoie inconstienta de a parcurge acest spatiu nelimitat. Din aceasta perspectiva, in care sufletul uman este tentat in fata unei intinderi nesfarsite sa "salte" constant mai departe si mai rapid, singurul mod in care se manifesta solidaritatea eului australian cu natura inconjuratoare este exprimat printr-un sentiment de dominare a unui peisaj care cu cat este mai ostil in primitivitatea lui geomorfologica cu atat atrage asupra sa un interes profund de a fi infruntat si, implicit, parcurs, integrat, asimilat. Nu intamplator ofertele turistice cele mai tentante si mai solicitate in Australia promoveaza in pachetele lor de servicii expeditii in locurile salbatice din rezervatiile naturale sau destinatii situate in afara spatiilor locuibile. In succesul vanzarii la scara mare a rulotelor, dotate cu ultimele facilitati menajere, si in oferta variata si numeroasa de locatii amenajate pentru camping si caravane in orice zona turistica din tara se poate ascunde dorinta tainica a pionerilor, a primilor exploratori, care cu tot avutul asupra lor, o pornisera pe drumul descoperirii noilor teritorii.
2. Sentimentul ierbivor al timpului defineste apetitul evenimential al unor comunitati cu o istorie atat de recenta, cand tot ceea ce ajunge sa dobandeasca semnificatiile unui eveniment colectiv, chiar daca acesta are o importanta adeseori locala (Melbourne Cup, Anzac Day etc.), atinge o dimensiune ce creste exponential in timp si care, functionand treptat ca o traditie, se inscrie in procesul de istoricizare a timpului. Pe de alta parte, acestui sentiment ierbivor al timpului ii este caractersitic si o insatietate vegetala pentru ceea ce e suculent, proaspat, insatietate care se manifesta si ca o expresie a unui cadru de viata in care functioneaza, in planul general, imperativele comunitatii, dar in care individualul isi aduce aportul semnificativ de originalitate, chiar socanta uneori, si in mod, implicit, diferita fata de restul comunitatii. Tot de sentimentul ierbivor al timpului tine si o anume nevoie de armonizare a raporturilor cu ceilalti precum si cu propria viata, stilul de viata comun tinde inspre tihna, inspre manifestarea cat mai plenara a laturii distractive, lejere si simple a vietii, putandu-se constata o anume preferinta a spiritului australian pentru o existenta campestra, cat mai apropiata de natura, exprimata cu mijloace specifice chiar si in mijlocul peisajului citadin.
In acelasi timp, absenta la australieni a unui sentiment constitutiv si congenital al istoriei a determinat alcatuirea arbitara a unui stat federal cu individualitati umane diferite, conducand, in plan social, la dezvoltarea unui individualism specific, manifestat, pe de-o parte, print-un soi de detasare lucida fata de tot ceea ce promoveaza in comun o anumita colectivitate si, pe de alta parte, prin etalarea unui potential mereu proaspat pentru competitie si creativitate, exprimat chiar in mijlocul acelei comunitati embrionare.
3. Sentimentul marsupial al culturii exprima o atitudine instinctiva de a cauta protectia, de a reveni in marsupiul cald al unei mari culturi, in speta, cea de expresie anglo-saxona, care si-a pus in modul elocvent amprenta asupra spiritualitatii australiene. Pe de alta parte, conditiile istorice care au favorizat in Australia manifestari culturale diverse nu au prilejuit insa si dezvoltarea unei autonomii culturale fata de tarile de origine ale celor mai influente comunitati spirituale de pe continentul austral (engleza, rusa, greaca, italiana etc.). Orice initiativa de angajare in configurarea unui cadru cultural de manifestare a preocuparilor artistice sta fie sub patronajul institutiilor guvernamentale locale (SALA Festival - SA Living Artists) sau a comunitatilor de limba si religie, care le finanteaza si le sustine, fie sub responsabilitatea unor angajamente politice de anvergura statala (sprijinirea artistilor comunitatilor de aborigeni (3)), in amandoua cazurile manifestandu-se aceeasi nevoie a culturii de a se dezvolta in marsupiul generos al unei autoritati superioare, autoritate care are tot interesul politic s-o sprijine.
Se spune adeseori cu ironie amara ca diferenta dintre Australia si iaurt este aceea ca iaurtul cunoaste deja o traditie, putandu-se chiar vorbi de o cultura a iaurtului in timp ce cultura continentului austral nu este decat un soi de multiculturalism functionand dupa principiile culturii de masa, cuprinzand de la cricket pana la literatura orice manifestare culturala, chiar sportiva, in care individul ce isi manifesta, intr-un fel sau altul, orice abilitate ce depaseste simtul comun devine cunoscut si, in mod general, apreciat. Astfel, jucatorul legendar de cricket Don Bradman (4), cantareti de muzica rock ca Natalie Imbruglia sau Kylie Minogue, actori ca Mel Gibson sau Nicole Kidman sunt la fel de cunoscuti si apreciati in egala masura pe scara valorilor culturale ca artisti cum ar fi Sidney Nolan, Arthur Boyd, scriitori ca Patrick White (castigatorul Premiului Nobel pentru literatura in 1973), Thomas Keneally, poeti ca Les Murray sau Tim Winton, coregrafi ca Stephen Page sau Lucy Guerin si Gideon Obarzanek.
4. Sentimentul crepuscular al identitatii defineste caracterul ambivalent al unei constiinte umane situate intre influentele spirituale ale unei culturi de origine, lasate in urma de catre valurile de imigranti si disponibilitatile pe care membrii unei natiuni inca in formare isi manifesta interesul sa le cultive in favoarea afirmarii identitatii lor. "We must be the only country in the world that marks its national day not by celebrating its identity, but by questioning it" (5) exprima Ken Boundy una dintre cele mai comune atitudini de dezavuare a celebrarii Zilei Australiei, care marcheaza un eveniment a carui amintire istorica, considera o serie de personalitatii ale vietii culturale si politice australiene, nu poate decat sa aduca deservicii unei natiuni aflate in plin proces de coagulare a unei identitati nationale specifice.
In esenta, lucrurile trec dincolo de controversa politizata a celebrarii Zilei Australiei, tradand in subsidiar destinul fragmentar al unei identitati traite sub semnul crepuscului si izbucnind, asemeni cangurilor care tasnesc noaptea din tufisuri orbiti de lumina farurilor, doar in momentele de criza si panica identitara, starnite de diverse controverse culturale, politice sau sociale. In afara acestora, sentimentul crepuscular al individului nu tradeaza in Australia nimic din tragismul problematic cu care criza individului in Occident a macinat spiritul, mentinandu-l sub bataia de pusti a examenului complet de constiinta. Si acest lucru este cu atat mai evident cu cat omul australian, dispunand de un aparat digestiv adaptat la rumegarea tihnita a sentimentului istoric, nu pare sa aiba intentia de a accelera procesul de consumare intensiva a crizelor identitare care izbutesc sa ajunga la suprafata constiintei sale. Raportul in care evolueaza aceasta criza de identitate, o data declansata, prezinta aspecte care sunt in mod evident legate de apartenenta sociala, lingvistica, religioasa sau chiar culturala careia ii apartine individul si, in functie de aceasta afiliatie, rezolvarea sau amplificarea acesteia dobandeste un caracter divers. In mod paradoxal, insa, indiferent de natura sub care se manifesta aceasta criza de identitate, nivelul conditiilor materiale determina, in mod definitoriu, strategia de urmat pentru dezamorsarea crizei, fapt ce explica aparenta lipsa a unor repercusiuni dramatice la nivel macro-social. Din acest punct de vedere, societatea australiana se prezinta ca un posibil model de mozaic lingvistic si cultural, comunitatile diverse care o compun prezentand, aproape fara nici o exceptie, acelasi proiect existential, aproape imposibil in alte parti ale lumii, de pastrare si conservare a traditiilor proprii (comunitatea greaca, italiana, germana, rusa etc.), dar si de participare activa la viata economica si sociala a spatiului nativ sau adoptiv in care fiecare incearca cat mai firesc sa se integreze.
Mare amatoare de sport, Australia traieste si respira atat ca spectatoare pe marile stadioane, urmarind cu sufletul la gura sporturile de echipa favorite, cricket-ul, rugby-ul, baseball-ul sau fotbalul australian si practicand diverse sporturi, atat in competitii de masa, cat si individual. Prin Jocurile Olimpice de la Atena din vara acestui an, autoritatile politice au incercat printr-o propaganda uriasa, care s-a facut in toata mass-media din Australia, sa insufleteasca un spirit national de echipa si sa exprime afirmarea unei identitati nationale. Succesul acestei propagande s-a datorat in parte victoriilor sportivilor australieni la olimpiada, intens mediatizate, cat si nevoii, tot mai acute a australienilor, de a se recunoaste in interiorul unei identitati comune, coagulante, al carei limbaj national a fost pe toata perioada olimpiadei, sportul.
Cele mai frecvente indemnuri auzite in timpul Olimpiadei de vara din Atena, la care sportivii australieni s-au remarcat obtinand pentru tara lor un foarte bun loc in ierarhia sportiva mondiala au fost:
Aussie Aussie Aussie oi oi oi/ Aussie oi Aussie oi/ Aussie Aussie Aussie oi oi oi. (6)
Consideram, in finalul meditatiilor noastre, ca acest indemn se potriveste foarte bine unei tari care incearca cu atata darzenie sa-si dobandeasca o identitate proprie, mizand atat de mult pe cultura sportiva.